Posts

Apropierea tradițiilor de generația tânără

Institutul Național al Patrimoniului împreună cu Zaga Brand au lansat campania #CronicariDigitali, prin care își propun să apropie pentru prima dată valorile și tradițiile României de generația millennials.

Proiectul va aduna materiale despre patrimoniul cultural al României cu implicarea pasionaților de lumea digitală, pentru ca acestea să ajungă mai ușor către tineri, prin intermediul rețelelor de socializare.

Proiectul de digital storytelling va promova patrimoniul cultural ca parte importantă din identitatea unei națiuni și a identității personale, în rândul millennials, cu implicarea lor directă. Astfel, fiecare generație devine parte din poveste și se transformă în ambasador al platformei, prin propriile viziuni. Experții, parte a generației X, povestesc, iar generația millennials (Y și Z) transportă povestea în online, printr-un limbaj pe înțelesul tuturor.

 În 2018, campania #CronicariDigitali va prezenta peste 50 de obiective din patrimoniul național și UNESCO din România, toate pline de istorie, pitoresc și savoare, printr-o serie de călătorii inedite, evenimente dedicate comunităților de instagrameri, bloggeri, vloggeri și jurnaliști. Vor fi explorate clădiri vechi din mediul urban cu arhitectură de referință, conace, castele, peisaje agropastorale sau industriale, mori de apă vechi, încă funcționale, căi ferate în peisaje de basm, lumea gastronomiei și oameni incluși în patrimoniul viu.

Intră în responsabilitatea Institutului Național al Patrimoniului să asigure perpetuarea patrimoniului cultural și promovarea acestuia către noua generație pentru ca, la rândul ei, aceasta să se poată identifica în valorile de patrimoniu și să contribuie la protejarea lor. Prin urmare, campania Cronicari Digitali este un demers perfect aliniat cu misiunea noastră. Trăim într-o eră digitală, iar oamenii caută experiențe care aduc trecutul și cultura mai aproape de ei. Și ce poate fi mai util pentru noua generație decât să vadă cu propriii ochi obiective-cheie, locuri unde s-a scris istorie, să le înțeleagă prin experiență directă? Suntem foarte bucuroși să susținem acest proiect și suntem convinși că informațiile venite din partea specialiștilor INP vor fi transmise mai departe, în lumea virtuală, de către noii cronicari ai mediului digital”, a declarat managerul Institutului Național al Patrimoniului, Ștefan Bâlici.Startul campaniei Cronicari Digitali a fost dat la 17 iulie 2018, odată cu primul eveniment Heri-tage Instameet din Bucu-rești. Centrul Capitalei a devenit zona zero a creati-vității vizuale pentru 120 de insta-grameri. Trei clădiri emblematice din București – Casa de Târgoveț, Palatul CEC și Casa Monteoru – și-au deschis porțile în cadrul evenimentului itinerant ce și-a propus să lege prezentul digital de trecut. Sute de fotografii, video-uri, live-uri pe FB și Instagram au prezentat cele trei clădiri emblematice incluse în traseul de vizitare dedicat participanților.

Odată cu debutul campaniei s–a dat startul competiției #CronicariDigitali, dedicată tuturor celor care au cont de Facebook sau Instagram. Astfel, în intervalul iulie-octombrie, participanții primesc provocarea de a posta o fotografie cu un obiectiv de patrimoniu cultural folosind #cronicaridigitali. Marele premiu este o vacanță Heri-tage pentru două persoane (transport, cazare și masă incluse) cu destinații de patrimoniu cultural personalizate pe dorințele câștigătorului (acces în conace, castele, la oameni speciali, în locuri inedite și pline de poveste).

Sursa

Traditii si obiceiuri de Boboteaza si Sfantul Ioan

Boboteaza, sarbatorita in ziua de 6 ianuarie, incheie ciclul sarbatorilor de iarna si are, pe langa intelesurile crestine – momentul nasterii spirituale a Mantuitorului – trasaturi de mare sarbatoare populara. 6 ianuarie este ziua in care a fost botezat Iisus Hristos de catre Ioan Botezătorul. Cu acest prilej, Iisus s-a făcut cunoscut oamenilor, la 30 de ani, varsta pe care evreii o considera a maturitatii.

Se spune ca Iisus nu a fost botezat pentru iertarea pacatelor lui, fiindca El era fara de pacat, ci pentru sfintirea creatiei. Din punct de vedere calendaristic, Boboteaza reprezinta incheierea ciclului celor 12 zile ale Sarbatorilor de Iarna, care încep pe 25 decembrie, cu Naşterea Domnului sau Crăciunul.

Legenda de la care a pornit obiceiul sfintirii apelor se refera la faptul ca, atunci cand Ioan Botezatorul a inceput procesiunea botezarii, diavolii au venit pe raul Iordanului pentru a o impiedica. In acel moment, Dumnezeu le-a poruncit preotilor sa sfinţeasca toate apele. Ca urmare, toti diavolii au cazut sub gheturi si s-au inecat.

In ajunul Bobotezei, preotii merg din casa in casa si stropesc cu apa sfintita pentru a binecuvanta gospodaria. In noaptea dinaintea Bobotezei, fetele trebuie sa isi puna busuioc sub perna si sa isi lege de inelar un fir rosu de matase pentru a-si visa ursitul. In popor, se mai spune ca fetele care cad pe gheata pe 6 ianuarie se vor marita in acel an.

La miezul noptii dinainte de Boboteaza se spune ca animalele din grajd vorbesc despre locurile in care sunt ascunse comori.

Despre apa sfintita in ziua de Boboteaza se crede ca are puteri deosebite si nu se strica niciodata. Aceasta poarta numele de Agheasma mare si poate fi bauta doar timp de opt zile, intre 6 si 14 ianuarie. Tot de Boboteaza se sfintesc apele. Apoi, preotii arunca in apa o cruce, iar mai multi barbati intra in apa pentru a o gasi. Se spune ca cel care va gasi crucea va avea noroc tot anul.

In batrani, exista Iordanitul femeilor. Gospodinele din sat se adunau acasa la una dintre ele cu mancare si bautura. Dupa masa, sarbatoreau intreaga noapte, iar dimineata ieseau pe strada si luau pe sus barbatii pe care ii intalneau amenintandu-i ca ii arunca intr-o apa. In unele zone din tara, tinerele neveste sunt iordanite de cele mai in varsta prin udarea cu apa din fantana sau rau.

Tot in aceasta zi nu trebuie sa faci treaba, sa speli rufe, sa te certi cu cineva sau sa dai ceva cu imprumut.

Imediat dupa Boboteaza crestin ortodocsii il sarbatoresc pe Sfantul Ioan, pe 7 ianuarie. In ajunul Sfantului Ioan, tinerii din sat trebuie sa ia apa sfintita de la preot, iar a doua zi sa “iordaneasca” pe toti cei care le ies in cale. Cei “iordaniti” trebuie sa rasplateasca ceata de flacai cu bani. De asemenea, toata lumea trebuie sa se stropeasca cu apa sfintita in dimineata Sfantului Ioan pentru a fi feriti de boli tot anul.

In Bucovina exista obiceiul de a se pune brazi impodobiti la portile celor care poarta acest nume, iar ei organizeaza petreceri.

In Transilvania, cei care isi serbeaza onomastica in aceasta zi sunt plimbati prin sat si dusi la un rau pentru a fi purificati.

Se spune in popor ca dupa Sfantul Ioan se boteaza gerul, adica vremea incepe sa se incalzeasca.

Sursa

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

1-echipamentgratuit-1030x215

50 Cent, uimit de un român care dansează jocul caprei: „Ce naiba tocmai am văzut?“

Rapperul 50 Cent, pe numele real Curtis Jackson (41 de ani), a stârnit amuzamentul şi indignarea internauţilor după ce a postat pe reţele sociale un clip video cu un bărbat care dansa jocul tradiţional al caprei.

Rapperul american 50 Cent a urcat pe pagina lui de Facebook un videoclip în care îşi arată uimirea faţă de un bărbat care dansează jocul caprei, un obicei străvechi ce face parte din tradiţiile de iarnă la români, în faţa unui centru comercial din Manchester.

„Ce naiba tocmai am văzut?“, a scris rapperul în dreptul clipului video postat pe reţeaua socială. Bărbatul care era sub costumul de capră a dansat pe o muzică lăutărească, ceea ce probabil că l-a şocat şi mai mult pe artist.

Clipul a ajuns viral, iar sute de fani români i-au lăsat mesaje rapperului în care îi explică ce înseamnă această tradiţie, într-un mod mai mult sau mai puţin amuzant. „Sunt român şi pot să spun că e cel mai urât costum de capră pe care l-am văzut şi cel mai prost cântec pe care l-am auzit. E doar un impostor care vrea să facă bani de pe urma tradiţiilor noastre. Pentru cei care spun că iubesc tradiţiile şi că ele vă reprezintă comunitatea încercaţi să le onoraţi şi să le păstraţi în viaţă, aşa cum au făcut strămoşii noştri“, a postat utilizatorul Andrei Ghiţă.

Ce, patroane? La voi nu se merge cu capra? Săracilor! Nu aveţi pic de tradiţie ca noi românii creştini ortodocşi!“, E o tradiţie frumoasă din România, dar tipul acela o face să pară urâtă. Trebuie doar să te uiţi la costum şi să asculţi muzica. Avea nevoie de bani“, „Sunt bucuros să văd o tradiţie românească într-o postare a unui străin“, au mai scris şi alţii.

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

1-echipamentgratuit-1030x215

8 septembrie, Sfânta Marie mică

Pe 8 septembrie, creştin-ortodocşii serbează Naşterea Fecioarei Maria. Dacă 15 august este ziua Adormirii Maicii Domnului, pe 8 septembrie este Naşterea. La 8 septembrie trecem pragul dintre vară şi toamnă. Vremea devine mai aspră cu noi şi pălăria nu ne mai apără de ce va veni.

Un nou an bisericesc debuteaza toamna, pe 1 septembrie, pentru ca, potrivit vechii traditii iudaice, toamna a inceput istoria omului in raiul pe care i-l pregatise Dumnezeu. Iar prima sarbatoare pe care o gasim in calendar, pe 8 septembrie, este, deloc intamplator, cea a Nasterii Maicii Domnului. Este fixata in ziua a opta intrucat cifra 8 reprezinta, in teologie, simbolul vietii vesnice. Dupa cele sapte zile ale creatiei, va veni, la sfarsitul lumii, ceea ce numim ziua a opta, cand lumea va fi judecata si vom avea un cer nou si un pamant nou.

Intr-un text al unui vechi fragment liturgic referitor la Maica Domnului, se mentioneaza: “Tu ai nascut pe Fiul fara tata, pe acest Fiu pe care Tatal mai inainte de veci l-a nascut fara mama”.

Sfânta Scriptură nu relatează despre acest eveniment, însă scrierile apocrife oferă foarte multe amănunte despre originea şi copilăria Fecioarei Maria. Tatăl Fecioarei Maria, Ioachim, era un urmaş al regelui David, iar mama, Ana, era fiica preotului Matthan, descendentă din familia preoţească a lui Aaron, împlinindu-se prin aceasta proorocia că Mesia va avea o dublă descendenţă: împărătească şi preoţească.

Tradiţia spune că, în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat în public jertfa lor, numindu-i blestemaţi. La evrei, familiile care nu aveau copii erau considerate ca nu au binecuvantare de la Dumnezeu din cauza pacatele lor sau ale stramosilor lor. Întristaţi, cei doi părinţi s-au îndreptat spre casa lor din Seforis şi au hotărât să se retragă fiecare pentru post şi rugăciune. Ioachim şi Ana nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nici nu au renunţat la viaţa lor virtuoasă, rugându-se în continuare şi nădăjduind în bunătatea lui Dumnezeu.

Fecioara Maria este singura femeie pomenită cu numele de Coran.

Ea este privită ca un semn divin pentru omenire, lăudată pentru că și-a apărat castitatea, vrednică de cinstire pentru obediența ei.

Conform celui de-al treilea sinod ecumenic, ținut la Efes în anul 431, la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit în lume și mântuirea. Maria a fost denumită de aceea “noua Evă”. Venerarea Mariei ca fecioară joacă un rol important deopotrivă în bisericile ortodoxe, cea catolică, cea anglicană și cele orientale. Un număr foarte mare de biserici și catedrale îi poartă numele, inclusiv spre exemplu 70% din catedralele franceze.

Talcuirea numelui Maria

Cuvântul Maria, este în general considerat ca fiind originar din limba ebraică și ar proveni din Maryam cu varianta Miryam, numele surorii mai mari a lui Moise. Pare să fie un nume compus din două elemente: mar însemnând picătură și yâm însemnând mare. Sfântul Ieronim cunoștea această etimologie, deoarece declara că Maria înseamnă Stilla Maris, “picătură din mare”.

Unii savanți consideră, și nu fără motive, că Maryam nu este un cuvânt de origine ebraică, ci egipteană și datează din timpul captivității evreilor în pământul faraonilor. Conform acestei origini, cuvântul ar fi compus din două părți, dintre care prima înseamnă “a iubi, a alege pe cineva”, iar a doua parte este numele zeului Amon. În transcriere grecească cuvântul a devenit Mariamne, însemnând “aleasă, iubită de Amon”. Pentru creștini, cuvântul Maria, după transcrierea ebraică, și Mariana, după transcrierea grecească, înseamnă “aleasă, iubită de Dumnezeu”.

Potrivit statisticii, în ţara noastră, peste 1,8 milioane de femei poartă numele de Maria, Mărioara, Mariana şi în jur de 400.000 de bărbaţi se numesc Marian sau Marin.

Sursa: crestinortodox.ro, wikipedia

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

1-echipamentgratuit-1030x215

Doi sud-coreeni şi o nuntă în stil românesc

Doi tineri din New York, născuți în Coreea de Sud, s-au îndrăgostit de tradițiile poporului nostru și au decis să facă o nuntă tradițională în cel mai pur stil românesc. Îmbrăcați în port popular, în opinci, cu muzică folclorică, mâncare românească, tradiții și obiceiuri de nuntă exact ca la români.

Doi tineri din New York, mirele Jusang Young  şi mireasa Dooeol Lee, născuți în Coreea de Sud, au decis să facă o nuntă tradițională în stil pur românesc, în satul Corbi, judeţul Argeş.

Cei doi îndrăgostiţi, dar şi nuntaşii, s-au îmbrăcat în port popular, au încălţat opinci, au dansat pe muzică folclorică, au gustat din mâncarea românească şi au respectat tradițiile și obiceiurile de nuntă româneşti. Nunta a fost organizata de echipa Pure-Romania

Jusang Young  şi Dooeol Lee şi-au unit destinele la Mănăstirea Corbii de Piatră, un schit rupestru unic în România, din comuna Corbi, satul Jgheaburi. Corbii de Piatră este singura biserică din România care are două altare funcţionale pe acelaşi naos.

Îmbrăcatul miresei

1

2

Îmbrăcatul mirelui

3

4

Momente de neuitat

5

6

7

8

Când destinele se unesc la Mănăstirea Corbii de Piatră

9

10

La masă

masa

11

Prinşi în horă

12

13

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

Surse: europafm, pure-romania.com, fotografultau.roboredpanda

1-echipamentgratuit-1030x215

coverrr

Singura comună-muzeu din România, unde casele par desprinse din povești

Datorită caselor cu fațade acoperite de motive populare, comuna Ciocănești din județul Suceava a devenit un adevărat muzeu în aer liber.

În anul 2004, Ciocănești a fost declarată comună–muzeu prin hotărârea Consiliului local nr.39 din 22.12.2004, „ca urmare a caracterului său unitar și unic în țară și în lume, prin motivele naționale tradiționale, sculptate pe fațadele caselor majorității gospodăriilor din Ciocănești și Botoș”, se arată pe site-ul comunei.

1

Modelele care împodobesc pereții caselor au fost împrumutate din portul popular, încă de acum cinci decenii, iar locuitorii din Ciocănești au reușit să transforme această tradiție în sursă de venit, relateazădigi24.ro.

casa-lupescu-toader2

În prezent, foarte mulți turiști români sau străini vin să vadă cele peste 600 de case din satul bucovinean și să participe la sărbători sau la festivaluri locale precum Festivalul Național al Ouălor Încondeiate. În comună există și Muzeul Național al Ouălor Încondeiate. În jur de 15 femei din sat cunosc arta încondeierii ouălor, iar de sărbători încondeiază mii de ouă.

2

Casele din Ciocănești au motive populare pictate sau sculptate pe fațade, pe pereți sau pe garduri.

„Noi am construit casa în 1964, oricum, cu ani mulți în urmă și îi construită din lemn și tencuită cu var și nisip. Modelul îi făcut de mine, chiar personal, de pe costume naționale, de pe catrințe”, a povestit Saveta Lupescu pentru Digi24.

casa-ciubela-grigore2

„Pe majoritatea caselor din Ciocănești este acest brâu cu motive geometrice. Calea rătăcită sau cărarea rătăcită este unul dintre cele mai vechi motive și reprezintă infinitul, o pierdere în infinit. Spicul de grâu semnifică bogăția. Iarăși, un motiv este acest simbol, care se numește cârja ciobanului. Are legătură cu ocupația din zona de munte, oieritul, și cu urcatul oilor la munte”, a explicat Marilena Niculiță, directorul Muzeul Ouălor Încondeiate. casa-lupescu-vasile2

O lege locală protejează arhitectura excepțională a satului, obligându-i pe oameni să respecte arhitectura tradiţională specifică zonei.

casa-taranu-vasile2

buna_vestire_

Buna Vestire, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului

Buna Vestire se sarbatoreste pe 25 martie. Buna Vestire sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzator celui de Buna Vestire), este praznicul in amintirea zilei in care Sfantul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu.

Buna Vestire este prima sarbatoare confirmata in documente, dintre sarba­torile Maicii Domnului. Data acestei sarbatori a variat la inceput. Astfel, unii o sarbato­reau in ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar in unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia si Milano, Buna Vestire s-a sarbatorit pe 18 decembrie.

Parintele profesor Ene Braniste sustine ca sarbatoarea a fost introdusa la Roma de papa Leon al II lea (681-683). La inceput aceasta era doar locala si cu denumirea de sarbatoare a asteptarii Nasterii Dom­nului.

Buna Vestire este sarbatorita in fiecare an in perioada Postului Mare, fiind una dintre sarbatorile pentru care Biserica acorda dezlegare la peste, indiferent in ce zi ar cadea aceasta.

Temeiul scripturistic al sarbatorii Bunei Vestiri

Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. […] Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Si a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Si ingerul a plecat de la ea”. (Luca I, 26-38).

A fost mai usor pentru Apostoli sa creada ca Hristos a inviat, de vreme ce L-au vazut inviat. A fost usor pentru crestini sa creada in invierea lui Hristos, pentru ca au avut marturia Apostolilor. Dar Maica Domnului, a crezut pe baza unei simple fagaduinte ca se va petrece cu ea un fapt ce depaseste legea firii. A crezut posibil, imposibilul. Si prin aceasta l-a facut posibil, dupa cum sustine parintele Dumitru Staniloae.

In clipa in care declara ca se increde cu desavarsire in minunea ce se va savarsi cu ea, Fiul lui Dumnezeu Se si salasluieste in ea, zamislindu-Se Om. Nasterea lui Dumnezeu-Cuvantul ca om este o nastere unica, neavand nimic din nasterea celorlalti oameni. Nici nasterea Sa din Tatal, nici cea din Fecioara Maria, nu au avut ceva comun cu nasterea altcuiva. Nasterea Sa ca Om nu e o nastere din necesitatea firii, ci din bunavoirea lui Dumnezeu.

Traditii de Buna Vestire

In Apus, sarbatoarea Bunei Vestiri este numita si sarbatoarea Zamislirii Domnului. In calendarul nostru popular, Buna Vestire este cunoscuta sub denumirea de Blagovestenii sau Ziua Cucului.

Bunavestire avea in unele zone si o alta semnificatie pe langa cea religioasa. Acum canta pentru prima data cucul, vestitorul unor lucruri importante in viata omului. Cand o persoana il auzea pentru prima oara cantand, trebuia sa numere de cate ori canta pentru a sti cati ani mai are de trait.

Traditia mai spune ca, in aceasta zi aducatoare de veste minunata, oamenii nu au voie sa se certe, fiind mare pacat: cine se cearta in ziua de Buna Vestire are necazuri tot anul. In Bucovina nu se pun oua la closca de Buna Vestire, pentru ca se considera ca ar putea iesi pui cu doua capete si patru picioare.

In unele zone, pentru a avea roade bogate in livezi, pomii se amenintau cu toporul si se stropeau cu tuica. Tot acum, gospodarii din Maramures aduna lucrurile de prisos de prin curti si le dau foc. Ritualul, cunoscut sub numele Noaptea focurilor, e practicat la fiecare casa maramureseana, el durand pana dupa miezul noptii sau pana in zori.

Fiind dezlegare la peste, se spune ca acela care gusta peste de Buna Vestire se va simti tot anul ca pestele in apa. In popor se mai spune ca pescarii nu au voie azi sa arunce mamaliga in apa, pentru ca mor pestii. De asemenea, este ziua in care este bine sa se puna pe pragul casei paine si sare pentru hrana ingerilor.

Sursa: crestinortodox.ro, realitatea.net

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

1-echipamentgratuit-1030x215

1a

Zestrea fetelor de acum 100 de ani, readusă la lumină într-o expoziție la Muzeul Județean Zalău

Țesături românești și maghiare având ca motive dominante păsările și florile, piese tradiționale care constituiau, în urmă cu un secol, zestrea fetelor din Sălaj, sunt prezentate în cadrul unei inedite expoziții vernisate miercuri la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău.

Potrivit organizatorilor, expoziția “Păsări și flori de pe valea Barcăului” valorifică cercetări etnografice de teren din zona Barcăului, într-un mediu multietnic — români și maghiari, fiind expuse piese din colecțiile particulare a două colecționare locale: Ligia Alexandra Bodea — țesături românești) și Posta Rosza — țesături maghiare. Sunt prezentate în mod special textile de interior, precum șterguri, lipideauă — cerceafuri, fețe de masă, fețe de pernă, țoale — cuverturi și păretare — textile decorative.

5

Camelia Burghele, etnograf în cadrul muzeului din Zalău, a precizat la vernisajul expoziției că ideea prezentării celor două colecții i-a venit în momentul în care a realizat că, deși era vorba de două culturi diferite, existau două elemente comune și obiectele tradiționale din lada de zestre — florile și păsările.

4

“Aceste obiecte au fost toate de folos și trebuiau să fie frumoase, pentru că alcătuiau zestrea fetei. Fetele începeau să coase la vârste mici. Au mers la păzit de gâște la câmp și acolo au început să învețe aceste cusături, pe care le-au văzut la mame și la bunici și au început să-și facă zestrea. Pentru că era destul de mult de făcut, începeau devreme și atunci și copiii au lucrat și când erau fete de măritat, zestrea trebuia să fie gata și trebuia să fie frumoasă. (…) Aceste lucrări nu s-au mai folosit din anii 1950 mai încoace. Oamenii nu le-au mai expus, dar le-au păstrat în dulap. Erau frumoase și nu le-au aruncat. Foarte bine au făcut pentru că acum copiii pot vedea lucruri de mai mult de 100 de ani”, a precizat, la rândul ei, Posta Rosza, colecționară din satul Nușfalău.

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

2

Ligia Bodea, ce-a de-a două colecționară, originară din localitatea Iaz, i-a îndemnat pe cei prezenți la vernisaj, în majoritate elevi din clasele primare, să vină în satul ei pentru a vedea întreaga colecție de obiecte tradiționale.

6

Vernisajul a fost urmat de de o dezbatere cu tema “Tradiție și modernitate pe Valea Barcăului”, la care au participat specialiștii din domeniu, elevii din proiectele educaționale și publicul prezent la vernisaj.

Sursa: agerpres.ro

1-echipamentgratuit-1030x215

Simbolul Dragobetelui

DRAGOBETELE – Ziua IUBIRII la români

Ziua de DRAGOBETE cade în fiecare an pe 24 februarie și este asociată nu doar cu iubirea, ci și cu începutul primăverii, începutul unui an mai bun din punct de vedere sentimental. 

Lucrurile nu au fost mereu așa, iar pe vremea când Dragobete era numit şi “Năvalnicul” sau “Logodnicul Păsărilor”, era un zeu tânăr al dacilor, sărbătorit în Muntenia, Dobrogea, Oltenia şi Transilvania la o dată fixă în fiecare an. Data varia de la o zonă la alta, între 24 februarie şi 28 februarie, 1 martie şi 25 martie.

În unele tradiţii este considerat Cap de primăvară, Cap de vară, fiu al Baba Dochia şi cumnat al eroului vegetaţional Lăzărică. Dragobetele este identificat cu Cupidon, zeul dragostei din mitologia romană şi cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă.

Dragobetele Cap de primăvară era divinitatea populară sinonimă cu sărbătoarea de Dragobete celebrată la 1 martie, deschizătorul primăverii, patronul dragostei şi bunei dispoziţii pe plaiurile româneşti în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea.

Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a prezentat etimologia acestei sărbători populare, considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată pe 23 februarie care în slavă se numește Glavo-Obretenia.

Românii au adaptat-o, astfel apărând sub diverse nume: „Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete” în perioada Evului mediu, până când s-a impus în unele zone (sudul și sud-estul României) ca Dragobete.

Uniunea – Simbolul Dragobetelui ales de români (foto)

Simbolul Dragobetelui

De DRAGOBETE există fel de fel de superstiții și tradiții, în care unele persoane încă mai cred cu tărie și în ziua de azi.

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

Spălarea părului cu zăpadă. În popor, se spune că de Dragobete fetele strângeau zăpadă și o topeau, pentru a se spăla cu apa obținută pe cap și pe față. În acest fel, se mențineau frumoase tot anul și băieții le remarcau mai repede. În zonele rurale, fetele foloseau apa din zăpada de Dragobete pentru a face diferite farmece prin care să-și atragă ursiții.

Sărutul eternității. În unele zone din țară, superstiția de Dragobete spune că îndrăgostiții trebuie neapărat să se sărute în această zi, dacă vor să rămână împreună cât mai mult timp. De fapt, tot de Dragobete, îndrăgostiții fac o logodnă neoficială, prin care își jură iubire veșnică. Acest lucru îi ajută să fie împreună pe viață.

Ziua distracției și a veseliei. De Dragobete, tradiția spune că nimeni nu trebuie să fie trist sau să plângă, deoarece așa va fi tot anul și va atrage ghinioanele asupra lui. În schimb, trebuie să petreacă și să se veselască, pentru ca tot anul să îi meargă bine și să aibă parte de voie bună

Ziua curățeniei. Potrivit tradiției, femeile trebuie să facă ordine și curățenie în casă, pentru a avea un an îmbelșugat și a fi iubite de soți.

Zburătoritul. Conform tradiției, de Dragobete se organizează „zburătoritul”, un eveniment mult așteptat de fete și de băieți deopotrivă. Zburătoritul presupune ca băieții să alerge după fete, să le prindă și să le sărute. Odată ce se sărută, se consideră că începe relația lor de dragoste.

Întâlnirea celor care se plac. Superstiția de Dragobete spune că dacă unei fete îi place de un anumit băiat, trebuie să facă tot ce îi stă în putință pentru a se întâlni cu el în această zi. Se spune că dacă nu se întâlnește cu băiatul care i-a picat cu tronc, șansele de a fi împreună cu el sunt nule.

Semănarea busuiocului. Potrivit unei tradiții străvechi, de Dragobete gospodinele trebuiau să semene busuioc în răsadnițe, apoi să aibă grijă de răsaduri până de Sfântul Gheorghe, când îl plantau afară, în grădină. Ulterior, busuiocul semănat de Dragobete era folosit în descântece, farmece și tratamente, deoarece se considera că avea puteri magice. În plus, fetele tinere îl foloseau în tot felul de ritualuri, pentru a-și visa ursitul.

Sursă: romaniatv.net

1-echipamentgratuit-1030x215

munecos2

ANUL NOU în jurul lumii: Cele mai CIUDATE obiceiuri în noaptea dintre ani

De Revelion, oamenii sunt parcă mai superstiţioşi ca niciodată, drept urmare oricât de ciudate par omului modern anumite obiceiuri, ele încă se păstrează, fiind ţinute de mulţi cu sfinţenie. Pentru ca ghinionul să fie alungat, iar norocul înmulţit, oameni din diferite colţuri ale lumii aruncă pe ferestre cu lucruri sau apă, dau foc fotografiilor sau păpuşilor de cârpă, ori sparg farfurii pe la uşi în semn de prietenie.

Dacă pentru unele popoare alimentele mâncate la miezul nopţii fac diferenţa între un an nou bun şi unul mai puţin bun, în alte locuri de pe mapamond ce se aruncă din casă, atunci când se schimbă anul, aduce prosperitate.

Lucruri aruncate pe geam

În Italia, deşi obiceiul aruncării obiectelor vechi, pe fereastră, de Revelion, nu mai este la fel de spectaculos ca în trecut, el rămâne totuşi unul riscant pentru cei neavizaţi. Mai ales în Napoli,  obiecte de mobilier, vase şi haine ajung în stradă, spre nefericirea gunoierilor.

Şi în America Latină, nu este bine să stai pe lângă geamuri la 12 noaptea când se schimbă anul. Portoricanii au obiceiul să “spele” vechiul an şi să arunce cu apă pe fereastră.

Lucruri arse în stradă

De aruncat se aruncă lucruri şi în Ecuador, dar nu pe geam, ci în foc. Oamenii pregătesc fotografii pe care le ard, scăpând astfel de trecut, pentru a putea intra curaţi în noul an.  La fel fac şi cu muñecos, nişte păpuşi de cârpă sau din hârtie creponată, care reprezintă anul ce s-a terminat. Acestea sunt expuse în faţa caselor până pe 31 decembrie, iar la miezul nopţii sunt arse în stradă.

Focul aduce noroc în Scoţia. Anul Nou este numit “Hogmanay”, iar în unele sate sunt aprinse suluri de smoală, care sunt lăsate apoi să se rostogolească pe străzi ca anul vechi să fie ars, iar cel nou să vină. Scoţienii cred că prima persoană care va intra în casă de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos dacă această persoană este un bărbat brunet, care aduce un dar.

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

Pâine pentru spiritele bune

În Danemarca în noaptea de Anul Nou, farfuriile sparte de uşile caselor sunt semn de prietenie. Cu cât sunt mai multe farfurii sparte de uşă, cu atât gazda are mai mulţi prieteni.

Dacă hinduşii obişnuiesc să facă desene din pudră colorată în faţa casei, la începutul noului an, pentru a-şi întâmpina rudele sau prietenii şi a avea noroc, în Irlanda, oamenii bat cu un colţ de pâine în pereţi şi pe la uşi pentru a alunga ghinionul. Astfel, sunt chemate în casă spiritele bune. În plus se descuie uşa pentru ca şi membrii familiei care au decedat să poată intra, pentru aceştia punându-se scaune în plus la masa de Anul Nou.

Plumb şi oase de peşte

Plumbul este considerat norocos de germani, iar în noaptea de Anul Nou există obiceiul de a se turna metalul topit într-un vas cu apă. Astfel, formele ciudate care se formează pot prezice viitorul: cele rotunde sunt simbol pentru noroc în următorul an, inima simbolizează căsnicia, o ancoră indică nevoia de ajutor, iar o cruce reprezintă moartea cuiva drag. Un obicei pe cale de dispariţie este legat de şira peştelui mâncat la masa de Revelion. Ca să aibă noroc de bani tot anul, oaspeţii “fură” de la masă oasele de peşte.

În Spania, de Anul Nou este bine să mănânci câte o boabă de strugure la fiecare dintre cele 12 bătăi ale ceasului care vestesc trecerea în noul an, acestea reprezentând dorinţe pentru fiecare lună a anului următor. De asemenea, pentru mirese, noaptea de Anul Nou reprezintă ocazia de a-şi strecura verigheta în cupa de şampanie şi de a ciocni. Un obicei similar există şi în Portugalia, cu diferenţa că aici sunt preferate smochinele. Astfel, în noaptea dintre ani, trebuie înghiţite 12 smochine, care simbolizează 12 dorinţe pentru anul ce vine.
Petrecerile de uitat anul

În Suedia se ascund răvaşe şi mici surprize în desertul servit în noaptea de Revelion care se spune că aduc noroc. Astfel, o budincă de orez poate avea în ea o alună, iar cel care o găseşte va avea noroc tot anul următor.

Pentru japonezi, Anul Nou, numit “Oshogatsu”, este una dintre cele mai importante sărbători şi un simbol al înnoirii. În decembrie, sunt organizate “petreceri de uitat anul” sau “Bonenkai”, prin care oamenii lasă în urmă problemele şi grijile anului pe cale să se încheie şi se pregătesc pentru un nou început. Neînţelegerile şi animozităţile sunt uitate. Pe 31 decembrie, la miezul nopţii, familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a împărţi saké (băutură tradiţională, n.r.) şi pentru a asista la cele 108 lovituri de gong care anunţă trecerea în noul an (această cifră reprezintă numărul păcatelor acumulate într-un suflet de-a lungul anului, iar loviturile de gong simbolizează alungarea păcatelor unul câte unul şi purificarea sufletelor). Pe 1 ianuarie, copiii primesc otoshidamas – mici cadouri cu bani înăuntru.

 Sursa: Mediafax
1-echipamentgratuit-1030x215