Posts

Marcel Iureş mărturiseşte de ce nu şi-a continuat cariera la Hollywood. Un interviu sincer despre profesia şi familia sa

La cea de-a 18-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, Marcel Iureş (68) a fost celebrat, decernându-i-se Premiul de Excelenţă pe scena Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, unde a şi debutat în urmă cu 40 de ani. A fost prilejul ideal pentru o călătorie în timp, înainte şi înapoi, un interviu de colecţie despre ce a fost şi ce este actorul şi omul Marcel Iureş.

Cu zeci de roluri interpretate pe scenele din întreaga lume, trei Premii UNITER şi apariţii numeroase în producţii cinematografice de succes, alături de alte nume mari ale filmului, Marcel Iureş este astăzi unul dintre cei mai apreciaţi actori români şi unul dintre pionierii fenomenului teatral independent din România, fondatorul Teatrului ACT.

Cum definiţi succesul răsunător despre care îşi amintesc generaţii întregi?

Nu, sunt doar nişte ochi şi un fior. Nişte ochi măriţi şi un fior. Asta e tot. Succesul nu există. E doar impresie, închipuirea ta, o elucubraţie

Haideţi să vorbim puţin şi despre succesul de la Hollywood. Pentru că aţi jucat alături de unele dintre cele mai mari nume din cinematografia hollywoodiană. Dar citeam că, paradoxal, vă e frică de avion…

Da. (râde) Nu e în programul vieţii unui om să se ridice de la pământ să stea la 14 km înălţime. Am zburat mult, dar am păţit-o rău cu nişte turbulenţe când mă întorceam odată de la Los Angeles şi n-am vrut să mai urc în avion. Şi nici nu cred că am să mă mai urc vreodată.

Aţi refuzat şi nişte proiecte din cauza asta?

Da. Le-am spus că nu mai zbor în America. Şi aici m-am dus la Londra de două ori cu trenul. E o expediţie superbă. Plus că ai o experienţă inedită, deşi previzibilă: până la Nădlac mergi cu 35 de km pe oră, de la Nădlac la Budapesta cu 90-100, de la Budapesta la Viena cu 180, de la Viena la Stutgart cu 230, din Franţa până la Londra mergi cu 320. (râde) Este formidabil!

Cum s-a întâmplat primul contact cu cinematografia străină – pentru apariţia din Interviu cu un vampir?

Jeremy Conway, agent britanic de talente, a venit şi m-a văzut la Bucureşti în Richard al III-lea la Odeon. Cel care l-a adus pe Jeremy a fost Ion Caramitru, ofiţer al Ordinului Imperiului Britanic. După spectacol, Jeremy m-a întrebat: „Nu vrei să joci în industria asta decadentă vestică de filme, la Hollywood?“. (râde) „Bine, dar nu ştiu engleză…“ „Nu contează!“ Şi cam aşa a şi fost… În fine, am învăţat pe parcurs engleza de la şofer, de la machieuze, de la asistenţii de platou. Îmi şi place foarte mult această limbă. Deşi româna e a doua ca melodicitate după ea. Am avut o discuţie cu Ian McKellen şi Alan Rickman, care m-au văzut în Richard al III-lea când am făcut un mare turneu în Marea Britanie. Ei au şi fost patronii Fundaţiei ACT. Mi-au spus: „Am stat şi am ascultat, nu am înţeles foarte bine cuvintele, dar limba e a doua din lume ca frumuseţe şi potriveală pentru teatru“. „Wow, mai bem un whiskey pe chestia asta!“ Dar nu ne-am îmbătat prea tare, pentru că aveam eu a doua zi spectacol. (râde)

Citeşte restul acestui interviu aici. Ce spune marele actor despre fiul său?

Sursa

Nume importante din lumea culturală românească au început pregătirile pentru Paște, pictând ouă de dimensiuni impresionante

Alexandru Tomescu, Gheorghe Fikl, Oana Pellea, Cristian Mungiu, Dan Perjovschi, Ivan Patzaichin, Alex Găvan, Horațiu Mălăele, Maia Morgenstern și mulți alții își exersează talentul la pictură în scop caritabil. Fiecare dintre ei și-a luat angajamentul de a picta câte un ou de Paște de doi metri înălțime pentru a sprijini inițiativa Fundației Calea Victoriei, care urmărește construirea primului teatru privat din ultimii 70 de ani.

Operele de artă vor fi expuse la 17 aprilie în clubul Fratelli, de unde pot fi achiziționate de cei care susțin realizarea proiectului Grivița53. Toate exponatele care nu s-au vândut în această zi vor fi scoase le licitație în cadrul unui eveniment organizat de casa Artmark. Însă, o serie de personalități și companii care activează în România și-au exprimat deja intenția de a achiziționa o parte a lotului de ouă supradimensonate.

Alexandru Tomescu este cel mai cunoscut violonist român contemporan, iar din 2007 cântă la vioara Stradivarius Elder – Voicu, singura vioară Stradivarius de patrimoniu. Când i-a fost propus să devină unul dintre creatorii lucrările, acesta nu e ezitat.
„Cu mare bucurie m-am alăturat campaniei de strângere de fonduri pentru Grivița 53 – primul teatru construit împreună! Este un proiect extrem de generos, creativ și nonconformist – cum altfel, dacă poartă semnătura lui Chris Simion? Alături de mine va fi Ana Munteanu – un artist remarcabil, împreună cu care am susținut numeroase concerte. Am convingerea că unindu-ne forțele, artiști, iubitori de frumos și de cultură, vom reuși să transpunem în realitate acest proiect excepțional”, a spus violonistul.
Oana Pellea este unul dintre ambasadorii Griviția53, iar propunerea de ajuta la strângerea de fonduri nu a putut decât să o bucure. „Susțin acest proiect și cred că nu e nevoie de multe cuvinte, ci de donații și fapte. E un proiect curajos inițiat de oameni curajoși și frumoși. E aproape o nebunie să construiești un teatru astăzi și mai ales în România… dar ce superbă nebunie! Nu am niciun concept. Am doar dorința de a ajuta și bucuria de a participa la un astfel de proiect.”  

Sursa

Peste 500 de spectacole, 3.300 de artiști și 70 de țări la Festivalul International de Teatru Sibiu 2018

525 de spectacole, 3.300 de artiști din 73 de țări și mai mult de 70 de spații de joc. Așa se caracterizează, în cifre, cea de-a XXV-a ediție a evenimentului care, de un sfert de veac, transformă Sibiul, an de an, pentru mai bine de o săptămână, în capitala teatrului mondial. 

Timp de zece zile, orașul de pe Cibin se va transforma, în perioada 8 – 17 iunie, într-o scenă uriașă pentru artiștii care vor prezenta spectacole de teatru, dans, muzică, circ contemporan și operă în spațiile outdoor și în sălile convenționale de spectacol. De asemenea, programul cuprinde ateliere și masterclass-uri susținute de personalități de prim rang din domeniul artelor, spectacole lectură, cu texte scrise de noile generații de dramaturgi, conferințe speciale care îi aduc în fața publicului pe unii dintre cei mai importanți invitați ai ediției, expoziții și instalații, lansări de carte și proiecții de filme.

Centenarul României

FITS va marca și cei 100 de ani ai României.

În onoarea Centenarului României, creăm la Sibiu o punte internațională a dialogului sub semnul excelenței, realizând un cadru amplu în care cultura românească, teatrul și artele spectacolului din România iau contact cu cele mai importante culturi ale lumii. Astfel, FITS marchează aceste sărbători prin mai multe evenimente. La Sibiu va ajunge una dintre cele mai importante instituții teatrale europene din Germania, Thalia Theater Hamburg, cu renumitul regizor Luk Perceval, care a primit la ediția din 2016 o stea pe Aleea Celebrităților”, a spus Constantin Chiriac, directorul TNRS și președintele FITS. De asemenea, și în acest an, sezonul japonez se remarcă prin bogăția proiectelor cuprinse. Unul dintre cei mai cunoscuți artiști ai Japoniei, Hideki Nova, va veni la FITS împreună cu cel mai important teatru nipon, Tokyo Metropolitan Theatre, cu spectacolul “One Green Bottle”, coprodus cu Teatrul Național din Londra. Ryu Suzuki, câștigătorul de anul trecut din cadrul platformei Yokohama Dance Collection, va prezenta un spectacol în cadrul ediției aniversare FITS. “Tot din Țara Soarelui Răsare vin la festival Compania 1980, dar și Yamamoto Noh Theatre, care respectă tradiția Noh, veche de peste 700 de ani”, mai spune Chiriac.

 

Spectacolul lui Purcărete care va deschide Jocurile Culturale şi Olimpice de la Tokyo

FITS vine și cu premiere. Una dintre ele este a producției “The Scarlet Princess of Edo”, în regia lui Silviu Purcărete, un spectacol kabuki, realizat de TNRS într-un spațiu special conceput, în colaborare cu cel mai important creator de kimono-uri din Japonia, Tomita Nobuaki. Spectacolul este comisionat pentru deschiderea Jocurilor Culturale și Olimpice de la Tokyo, în 2020.
De asemenea, în anul în care British Council împlinește 80 de ani de existență în România, la FITS vor veni Luca Silvestrini;s Protein și Neil Bartlet, cu unele dintre cele mai importante spectacole ale momentului.
FITS celebrează Centenarul României și alături de artiștii israelieni, alături de care sărbătorește și 70 de ani de existență a statului Israel, cu cel mai mare autor de teatru de aici, Hanoch Levin și Gesher Theater, dar și alături de unele dintre cele mai bune companii de dans din lume, Kibbutz Contemporary Dance Company și Kolben Dance Company.
În  plus, China Shanghai International Arts Festival și Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu sărbătoresc împreună cei 20 de ani de existență a festivalului de la Shanghat și 25 de ani de FITS. Anul trecut s-a semnat un acord de parteneriat între cele două evenimente, în vederea creării unor strategii de dezvoltare, cooperare și susținere.
“Împreună cu artiștii americani, dezvoltăm plaftorma strategică de cooperare, prin continuarea prezentării secțiunii dedicate militarilor români, americani și din țările NATO, care, împreună, apără teritoriul României.

Pe o scenă special amenajată în cadrul Academiei Forțelor Terestre , prin programul American Democracy Series, Peter Sellars împreună cu The Flex Dance Community, vor apărea atât în fața militarilor, cât și publicului civil, alături de Dennis O’Hare, artist distins cu premiul Outstanding Solo Show, la Lucille Lortel Awards, în 2012″, mai spune Chiriac.

 

 

Sursa

Cel mai bine cotat actor român la Hollywood, Marcel Iureş, a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor

Cel mai bine cotat actor român la Hollywood, Marcel Iureş, precum şi alte cinci nume mari ale culturii internaţionale au primit, sâmbătă, câte o stea pe Aleea Celebrităţilor, din Sibiu, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru, transmite corespondentul MEDIAFAX.

că se mândreşte cu faptul că cele şase nume grele ale culturii internaţionale vor sta pe aceeaşi alee cu alte 24 de nume, care au primit aceleaşi distincţii anterior.

„Suntem foarte mândri să avem încă şase stele, pe lângă cele 24 de până acum, între cele două ziduri de apărare ale cetăţii. E un oraş care nu a fost cucerit niciodată. Aceşti artişti extraordinari cuceresc oraşul şi sunt temelia între cele două ziduri de apărare. Această alee, care uneşte primul teatru din centrul şi estul Europei (Sala Thallia – n.r.) va lega şi drumul cu noul teatru (care va fi în zona Cazarmei 90 – n.r.) pe care îl vom construi la Sibiu”, a declarat Chiriac.

Preşedintele Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, Constantin Chiriac, a declarat despre Marcel Iureş că este „artistul care a fondat şi dezvoltat primul teatru cu adevărat independent din România”.

„Creatorul de teatru, artistul care a fondat şi dezvoltat primul teatru cu adevărat independent din România, dar şi cel mai bine cotat actor român de la Hollywood, Marcel Iureş, primeşte o stea pe Aleea Celebrităţilor pentru cariera sa excepţională de artist independent în teatru şi film impusă prin calitate şi verticalitate”.

Marcel Iureş a declarat distincţia primită este prima de acest fel, fiind „o staţie spre încununare”.

„E o staţie spre încununare. Rămâne de văzut cui o să-i placă să calce pe mine. Este prima şi singura stea pe care o am. Mai este una în cer, dar o să vă zic când ajung acolo. Mă simt bine la Sibiu, nu e ca acasă, că eu sunt oltean, dar e o atmosferă şi pe verticală şi pe orizontală”, a declarat Iureş.

Sursa

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

1-echipamentgratuit-1030x215

Ultimul interviu cu actorul Ion Besoiu

Actorul Ion Besoiu a murit miercuri, la vârsta de 85 de ani. Ion Besoiu s-a născut la 11 martie 1931, la Sibiu, şi a absolvit Academia de Teatru şi Muzică din Sibiu.

Ion Besoiu a debutat în 1957 şi a jucat pe scena Teatrului „Radu Stanca”, din Sibiu, vreme de 16 ani. La București, a jucat la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra” și a fost, ulterior, timp de 12 ani directorul acestui teatru.

Cele mai cunoscute roluri ale sale sunt Cloșca, în „Procesul lui Horia” (1967), Serebreakov, în „Unchiul Vanea” (1983), Polonius, în „Hamlet” (1985), Oronte, în „Mizantropul” (1989), Corifeu, în „Antigona” (1993), Ferapont, în „Trei surori” (1995), Senecus, în „Caligula” (1996), și Muhoiarov Ivan Matveevici, în „Oblomov” (2003).

În anii ’70 a jucat în serialul Toate pânzele sus, în regia lui Mircea Mureșan.

Câteva dintre filmele în care a jucat Ion Besoiu sunt: „Furtuna”, „Neamul Șoimărestilor”, „Haiducii”, „Răscoala”, „Mihai Viteazul”, „Ciprian Porumbescu”, „Păcală”, „Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii”, „Ultima noapte de dragoste”, „Lumini și umbre”.

Iata mai jos fragmente dintr-un interviu acordat de Ion Besoiu, în 31 octombrie 2015, ziarului EZ.

Cum vedeți lumea teatrului de astăzi în raport cu perioada în care ați făcut primii pași pe scenă?

Ion Besoiu: Este o diferență de mentalitate, o diferență istorică. Am început teatrul acum mai bine de șaizeci de ani, în 1949. Era o perioadă în care teatrul însemna o artă importantă pentru regimul care ițea capul în România după 1944, însă el a fost folosit ca instrument de propagandă în primul rând. Comuniștii și-au dat seama că această artă are o funcție formativă, educativă, și-atunci au pus accent pe înființarea instituțiilor teatreale în fiecare capitală de județ. A fost o dezvoltare importantă. Au dispărut teatrele particulare și au apărut cele de stat, foarte controlate ca reportoriu. Cu toate acestea, se strecurau și piese clasice de valoare.

Erau trei piese rusești, două românești…

Așa e, era un procentaj: două piese sovietice, la care se mai adauga una rusească. Un Ostrovski, care era un “dramolete de public” – “Vinovat fără vină” – de pildă, dar și un Cehov sau un alt titan rus. Apoi, urmau producțiile românești. Sigur, teatrul nostru a evoluat treptat, mai ales după ce ne-am eliberat de clișeele acestea obligatorii. Ulterior, a contat mult faptul că s-a încurajat dramaturgia originală. Păi, noi, în afara lui Alecsandri, a lui Delavrancea, a lui Davila, nu aveam dramaturgi. Or această mișcare de încurajare a adus în prim plan un Paul Everac, un Iosif Naghiu, un Teodor Mazilu… Am constatat acum, pentru că încă mai joc la Nottara, că Mazilu, cu piesa sa “Mobilă și durere”,  are o percuție extraordinară la public. De ce? Pentru că moravurile noastre nu s-au schimbat de mai bine de 100 de ani. Lumea lui Caragiale e încă de actualitate.

De unde găsiți puterea să mai urcați pe scenă?

Iubitule, putere fizică nu mai am. Dar mă duc cu mare plăcere să mă întâlnesc cu publicul. Mi-am dat seama că spectatorii se recunosc în piesa aceasta (n. r. – “Mobilă și durere”) și o înțeleg. Așa cum suntem noi, românii, știm să râdem, batjocorindu-ne pe noi înșine. Acest lucru este foarte important, înseamnă că avem simțul umorului. Nu-i așa, o chestie tragică.

Poate că umorul, de orice fel, ne-a ajutat să supraviețuim…

Păi, nu că poate, ci sigur ne-a ajutat! Teatrul, umorul în general. Nu uitați că suntem un neam cu foarte multe frustrări. De-a lungul istoriei, de câte ori n-am fost nevoiți – pentru că așa ne-a așezat Dumnezeu -, la răspântie asta, să ne prefacem? Să undurăm umilințe și să izbucnim din când în când… Dar nu atât de puternic ca un Vezuviu. Am răbufnit în mici revolte, cum a fost momentul 1848, o revoluție importată de altfel. În Franța, în Germania, în Austro-Ungaria au fost revoluții de amploare… Am făcut-o și noi, dar trei zile a ținut! N-a plecat Popa Șapcă, împreună cu Nicolae Bălcescu și cu toată suita de revoluționari de la ’48, de la Izlaz – unde ținuseră proclamația – , spre Caracal și au rămas de pomină? Toată boierimea din Romanați a stat ascunsă după perdele și, când au ajuns ăștia în centrul orașului, să citească și aici, s-a rupt carul cu ei! De acolo vine vorba “S-a rupt carul cu proști”, pentru că boierimea își bătea joc de ei. Noi n-am avut, deci, izbucniri revoluționare extraordinare. Gândiți-vă că noi am fost ultimul stat din țările socialiste care am lepădat comunismul.

Iar apoi ne-am împușcat și conducătorul mult iubit” în ziua de Crăciun!

Vă dați seama? E cutremurător! Dar, pe de altă parte, pentru mine e ceva înveselitor că avem, ca popor, doza de umor să depășim aceste păcate. Ba chiar îmi dă încredere faptul că putem trece cu atâta ușurință peste nenorociri. Sunt niște tare pe care ni le-a imprimat istoria. Noi am refulat întotdeauna mai modest, nu ca polonezii, sau ca sârbii. Exista, între cele două războaie, o vorbă: “treabă românească”. Ce însemna? Adică un lucru de mântuială, de suprafață… dar am fost un popor cu o mitologie senzațională. La noi, toate evenimentele se petrec în sat. Acolo vin Sfântul Petru, Dumnezeu, Sfânta Vineri…

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

8_4

Să revenim la teatru. Cum v-ați apropiat de scenă?

Am făcut, din fericire, un liceu excepțional, Colegiul Lazăr, de băieți pe atunci. Sunt născut într-un mediu, într-o matrice spirituală – cum zicea Blaga – senzațională. Din Mărginime mai sunt Gheorghe Lazăr – abia apoi a venit să-i învețe carte pe bucureșteni -, Emil Cioran, Octavian Goga, Lucian Blaga – care a stat o vreme bună la Sibiu -, Radu Stanca, Ion Negoițescu… Sunt personalități copleșitoare. Ne-am dus la bibliotecă, am citit, ne-am deschis la minte. Mergeam la Cercul Literar, scriam poezii. Le recitam fetelor, pentru că, la acea vreme, așa se cucereau fetele, cu lirismul! Nu cu euro sau cu dolari! Ca să recit bine, m-am înscris la Conservatorul Timotei Popovici din Sibiu. Asta în timpul liceului. Întâmplarea a făcut ca, la finalul unui an, când se monta o piesă de teatru, să joc și eu.

Așa ați rămas în teatru…

Da, eu care voiam să mă fac profesor de istorie sau de limba română. Visam la literatură comparată! Asta a fost! Mi-a spus Aurel Ghițescu, actor emerit, venit de la Iași la Sibiu: „Dacă ai mirosit soluția cu care se lipesc mustățile, nu mai pleci din teatru!”. Așa am rămas și poate că am făcut bine. E adevărat că, o dată ce-ai urcat pe scenă, e greu să mai renunți.

Ce rol de film v-a rămas drag?

Iubesc „Toate pânzele sus!” pentru atmosfera lui, nu neapărat pentru rolul căpitanului Anton Lupan. Am filmat pe mări, pe oceane… Eram prieteni adevărați. Plus că am jucat cu niște actori remarcabili – Jean Constantin – extraordinar și genial comic  – și Ilarion Ciobanu, amândoi autodidacți, Papaiani… Foarte drag mi-a fost rolul din “Setea” sau din “Răscoala”, personajul preotului din filmul „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” sau rolul din „Ion” sau „Tomșa Vodă”. Sunt roluri de referință pentru mine, poate și pentru public. Eu n-am disperarea „Vai, Doamne, a dispărut Generația de Aur!”. A actorilor, adică. Nu! Eu cred că fiecare generație are vârfurile ei.

Părinții nu v-au reproșat faptul că ați ales să faceți teatru? Pe vremea aceea nu era considerată chiar o meserie…

Dar nici nu mai era o meserie de rușine.

Veneau să vă vadă?

La început, nu. În epocă se mai gândea că actrița e curvă, iar actorul e un bețiv. Adevărul e că n-am fost niciodată de acord cu latura aceasta boemă a actorului. Această meserie înseamnă muncă și seriozitate. Un actor trebuie să fie un om cultivat. Dacă n-ai ochiul format pentru stradă și talentul de a vedea tipologii la tot pasul – cum era Octavian Cotescu, care era și cultivat -, trebuie să citești foarte mult. Radu Stanca m-a plimbat trei luni prin cimitire, pe străzi, prin cafenele… Abia apoi mi-a spus: „Gata, acum poți să-l joci pe profesorul Miroiu, din Steaua fără nume”. Deci, nu-i chiar așa simplu. „Artistul nu trebuie înțeles, ci crezut”, îmi spunea Radu Stanca și sunt de acord cu asta. Nu credea că un actor trebuie să se îmbete în restaurant, să se urce și să danseze, aiurit, pe scenă, să-l scoată chelnerii afară în pumni. Cum să-l mai joci pe Romeo, când ăia te-au văzut beat-criță? Actorul trebuie să fie un exemplu, să țină bine minte tinerii. Și voi, jurnaliștii, nu trebuie să scobiți în viața lui personală. Aia nu contează. Cum îmi spunea mie Maria Tănase, că trebuie să dai spectatorului senzația de integritate, de eleganță. Nu știe nimeni cum a fost viața ei și era o femeie frumoasă, o mare artistă… A, că se fac presupuneri că a fost amanta nu știu cui… Copilării! Spectatorul nu trebuie să te vadă în situații jenante, pentru că nu te mai crede. Ca actor, trebuie să fii crezut, nu înțeles.

Maestre, ce este frumosul?

Frumosul este un întreg făcut din mai multe părți, dar din care nu se poate scoate nici o parte și nu se poate adauga niciuna. Nu poți să lipsești dintr-un frumos, să-i dai jos o scândură pe care scrie caracter sau comportament sau morală… Nu merge… Ține de autodisciplină.

Cum vi se pare clasa politică de astăzi?

Să nu ne pierdem optimismul, pentru că suntem un popor fabulos, talentat. Sigur, avem un provincialism caracteristic. Mă stupefiază când văd, la televizor, tineri care glumesc și râd pe seama faptului c-au picat Bacalaureatul. Aceștia sunt produsul acestei clase politice deficitare. Dar nu doar ei sunt reperele noastre, pentru că avem și tineri care merg la olimpiade, cu care ne mândrim.

Ați fost membru de partid și comunist?

Am fost membru de partid, dar nu și comunist. Nu omul este peste vremuri, ci vremurile peste om. Așa era istoria, mediul, conjunctura. Oamenii sunt influențați și influențabili. Dacă te opuneai, n-aveai acces la facultate, la doctorat, n-aveai dreptul la o viață demnă. Nu pot spune că am fost comunist, ci doar membru de partid. De asemenea, nu pot spune despre Beligan, care a fost membru în Comitetul Central, că a fost comunist. Nu! Prin funcția lui era expus, dar asta nu înseamnă că trăia, gândea și simțea ca un comunist.

Mai citiți?

Sigur. Acum mă delectez cu “Istoria Războiului Civil din Spania”. Foarte interesantă. Am fost un mare admirator al acestei perioade istorice, mi s-a părut foarte romantică. Brigăzile din Spania, cu Remarque, cu Hemingway, care au participat la nebuniile astea…

Aveți un trai decent?

Am avut parte de un prieten care m-a ajutat din punct de vedere material. Îl cheamă Relu Muntean, e sibian și fost fotbalist. M-a ajutat enorm, m-a iubit și-l iubesc. El mi-a sponsorizat și filmul „Sibiul, dragostea mea”, dar și pe cel despre Andrei Șaguna. Pe această cale, îi mulțumesc. E un fel de Mecena, dar nu face tam-tam și nici nu iese în față. Ultima mea nevastă – Fie-i iertată! – spunea un lucru: “Dacă dai cu dreapta, nu trebuie să știe stânga”. Și Isus avea o vorbă: „Dați, că mie îmi dați!”. E cea mai importantă parte a religiei creștine, să înveți să dăruiești.

Mergeți la biserică?

Nu sunt un practicant. Dar cred, am calendar ortodox, țin posturile. Cred în Dumnezeu pentru că, de fapt, sunt un om slab. Am nevoie de un reper, care să mă impulsioneze.

Surse: europafm, evz

1-echipamentgratuit-1030x215

„Doamna comediei româneşti“, Tamara Buciuceanu-Botez, împlineşte 87 de ani: „Mă simt foarte tânără, bucuroasă. Vă mulţumesc că nu m-aţi uitat“

Tamara Buciuceanu-Botez, supranumită „Doamna comediei româneşti“, împlineşte, astăzi, 87 de ani. Ea este una dintre cele mai apreciate actriţe române de teatru, film şi televiziune din generaţia de aur.

Într-o carieră de peste şase decenii, actriţa a jucat în 35 de filme, fiind foarte cunoscută pentru rolul profesorei Isoscel din seria „Liceenii“. Este una dintre figurile legendare ale teatrului de comedie, jucând pe scenele marilor teatre ale Capitalei – Teatrul Bulandra, Teatrul Naţional şi Teatrul de Comedie. A avut roluri importante în spectacole precum „Coana Chiriţa“, „Romeo şi Julieta la început de noiembrie“, „Scaunele“, „Cumetrele“, „Doctor fără voie“, „Nepotul“, „Aşteptând la arlechin“, „Domnişoara Nastasia“, „Mamouret“.

646x404 (1)

De asemenea, Tamara Buciuceanu a făcut o carieră impresionantă şi în televiziune, cupletele din programele de Revelion fiind foarte apreciate. De altfel, TVR a lansat în 2006 o selecţie ale apariţiilor sale memorabile din programele de diverstisment ale Televiziunii Române.

tamara buciceanu

Recent, actriţa a fost recompensată cu premiul pentru întreaga carieră, în cadrul TIFF Sibiu, unde a declarat: „Am trăit două vieţi: a mea, care peste o lună face 87 de ani, şi tot a mea, 64 de ani de teatru. Mă simt foarte tânără, bucuroasă, fericită că văd atâta lume. Înseamnă că nu m-a uitat nimeni. Pentru invitaţia pe care mi-a făcut-o Tudor Giurgiu, regizorul şi directorul acestui festival, vreau să îl încredinţez de toată stima şi toată consideraţia mea. Merită! Aduce oamenilor cultură şi ăsta e cel mai mult bine pe care îl poate face. Ce-o să mai fac dacă mă întreabă cineva? Am să iau de la capăt ceea ce am făcut! Şi când nu veţi mirosi flori de câmp pe scenă, seara, poate vă veţi întreba atunci unde o fi plecat Tamara. Vă mulţumesc că nu m-aţi uitat!”.

08101145107416785

Tamara Buciuceanu-Botez a primit o stea pe Bulevardul Celebritatilor din Capitală, iar în anul 2014, la propunerea ministrului Culturii, Kelemen Hunor, Tamara Buciuceanu Botez a primit Ordinul Steaua României în grad de Cavaler, cea mai mare distincţie, pentru „remarcabilele interpretări artistice, dragostea, dăruirea şi talentul de care a dat dovadă în promovarea artei teatrale.“

A fost căsătorită din 1962 cu medicul anestezist Alexandru Botez, care a decedat în 1996. Nu are copii.

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

Sursa: adevarul.ro

1-echipamentgratuit-1030x215

picRB

A murit actorul Radu Beligan

Actorul Radu Beligan a murit miercuri, la Spitalul Elias, în jurul orei 13.00, la vârsta de 97 de ani, au confirmat reprezentanţii spitalului Elias pentru Mediafax. El a fost cel mai longeviv actor aflat încă în activitate pe scena de teatru.

“Pacientul se afla într-o stare de degradare biologică în contextul vârstei avansate. Pe perioada internării a beneficiat de monitorizare strictă cu supravegherea şi controlul funcţiilor vitale, cât şi confortul fizic şi psihic adecvat situaţiei date. Decesul a avut loc miercuri, 20 iulie, la ora 13.00, în urma unui stop cardio-respirator iresuscitabil”, a declarat dr Dana Safta, directorul medical al Spitalului Elias.

Radu Beligan, născut pe 14 decembrie 1918, a avut o bogată activitate în teatru, film, televiziune şi radio. El a interpretat roluri celebre, în mari capodopere ale dramaturgiei române şi universale, piese semnate, printre alţii, de Ion Luca Caragiale, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Muşatescu, Mihail Sebastian, William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Eugen Ionescu, Jean Anouilh etc. Totodată, el este cunoscut publicului român în calitate de regizor al unor spectacole precum “Egoistul” de Jean Anouilh, “O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, “Doctor fără voie” de J. B. P. Molière, “Străini în noapte” de Eric Assous.

tim

Maestrul a fost acuzat în tinereţe că a fost membru al unei loji masonice, dar şi agent britanic. Astfel, în 1948, Siguranţa Statului, condusă la vremea aceea de Eugen Cristescu, i-a deschis dosar de urmărire, după ce au existat suspiciuni cu privire la faptul că el era membru al unei loji masonice şi totodată agent britanic.   În urma anchetei Radu Beligan nu a făcut nicio zi de puşcărie, ulterior devenind şi membru al Partidului Comunist Român, în perioada 1969 – 1989, precum şi deputat al Marii Adunări Naţionale (MAN) între anii 1961 – 1975.

Într-un interviu acordat Adevarul, Lamia, fata lui Radu Beligan declara: “Tatăl meu a acceptat să facă parte din Comitetul Central, dar el nu făcea parte activ din viaţa politică. Mergea când şi când la şedinţe şi se folosea de poziţia asta ca s-ajute teatrul şi oameni. Ştiu foarte mulţi oameni pe care i-a ajutat. Nu ştiu să fi făcut rău cuiva. El nu era un om politic, era un artist care, făcând parte din Comitetul Central, avea nişte avantaje. Puteam, de pildă, să facem comandă la nu-ştiu-ce nes. Lucruri minore. Pe de altă parte, tata avea autoritatea de a permite să fie jucate nişte piese care în mod normal nu s-ar fi jucat. Şi erau piese deloc comode pentru regimul de-atunci. Atunci când a putut s-ajute un om, a făcut-o. Cred că a ajutat mult mai mulţi oameni din afara familiei decât din familie. Paradoxal. Pare greu de crezut, dar lucrurile aşa au stat: i-a fost mai uşor să-i ajute pe alţii decât pe noi.

lamia2_10313100

Radu Beligan a fost director al Teatrului de Comedie din Bucureşti, între anii 1961 şi 1969, şi director al Teatrului Naţional Bucureşti, între 1969 şi 1990. Totodată, a fost profesor la Institutul de Teatru şi Film, între 1950 şi 1965, şi a fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004, în semn de recunoaştere a activităţii sale în domeniul artei.

A fost decorat, printre altele, cu Ordinul “Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer, Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur şi colan şi Ordinul Naţional al Legiunii de Onoare în grad de Ofiţer, din partea Franţei. Este Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică “I. L. Caragiale” din Bucureşti. În 2011 a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor – Piaţa Timpului, spaţiul bucureştean dedicat marilor valori ale filmului şi scenei româneşti.

627x0 (1)

În februarie 2014, Radu Beligan a fost inclus într-un top al celor mai puternice o sută de personalităţi din lume din domeniul divertismentului, alături de actorul român în clasament regăsindu-se numeroase celebrităţi de toate vârstele, de la Hollywood, printre care Robert De Niro, Martin Scorsese, Clint Eastwood, Woody Allen, Judi Dench, Helen Mirren şi Angelina Jolie, potrivit site-ului american Business Insider.

La 95 de ani, a lansat volumul de memorii “Între acte“, dedicată  copiilor săi.

5741205-mediafax-foto-ovidiu-micsik

“Iubesc teatrul, care este arta de a povesti opoziţiile. Teatrul te învaţă să-l cunoşti şi să-l iubeşti pe celălalt”, scrie Radu Beligan în cartea “Între acte”.

Am trăit înaintarea în vârstă ca pe o detaşare de toate aceste poveri. A îmbătrâni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute, înseamnă a deveni mai uşor, mai liber. Într-un anumit sens, eşti mai bătrân când eşti tânăr şi mai tânăr când eşti bătrân. Viaţa se scurge ca o permanentă şi progresivă delestare de prejudecăţi şi de constrângeri. Avea dreptate Picasso când spunea că îţi trebuie mult timp ca să devii tânăr!”, scrie Radu Beligan.

 

Sursa: mediafax

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

1-echipamentgratuit-1030x215

sibfest16

SibFest, primul festival al artelor spectacolului din lume

Fosta Capitală Culturală Europeană, Sibiul, se pregătește pentru Festivalul Internațional de Teatru, care va aduce în perioada 10-19 iunie, în premieră pentru România, nume mari din artele spectacolului, transformând orașul într-o imensă scenă. Vor avea loc 452 de evenimente, ceea ce îl face să devină primul festival al artelor spectacolului din lume, a declarat marți, pentru Agerpres, Constantin Chiriac, președintele festivalului.

Ar trebui să vorbim câteva ore, poate chiar zile despre tot ce înseamnă noutăți în festival pentru că, să nu uităm, vorbim despre 452 de evenimente. Este o cifră uriașă, care poziționează festivalul de la Sibiu pe primul loc în lume, fiind nenumărate nume care ajung pentru prima dată la Sibiu. Vorbim de la Tim Robbins până la Christoph Marthaler, de la Ludovic Lagarde — La Comedie de Reims până la Antonio Andrade Flamenco, de la Finzi Pasca la cea mai importantă companie de teatru Noh din lume, Yamamoto Noh Theater care este și sub patronaj UNESCO. Sunt nume extraordinare, de la Gecko la Aditi Mangaldas Dance Company, de la Scottish Dance Theatre până la Inbal Pinto. Korsunovas vine pentru prima dată la festival. Tot pentru prima dată vine Thomas Ostermeier, vine Alvis Hermanis, Luk Perceval. Sunt nume râvnite de toată lumea“, a anunțat Constantin Chiriac.

Sibiul se mândrește deja cu o “Fabrică de Cultură”, adică o fostă fabrică industrială transformată în cea mai mare sală de spectacole din oraș, un centru pe care Constantin Chiriac are ambiția să îl transforme în “unul din cele mai interesante centre ale artelor spectacolului din Europa“.

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

“O altă noutate pentru festival este Fabrica de Cultură, noua creație, unde am dezvoltat un Centru alternativ pentru Cultură, Educație și Cercetare, unde avem trei spații de joc pentru “Faust”, “Lulu” și “Metamorfoze” și unde pregătim un al patrulea spațiu care va dezvoltă practic unul din cele mai interesante centre de artele spectacolului din Europa în aceasta clipă”, a declarat Constantin Chiriac.

Președintele festivalului de la Sibiu, Constantin Chiriac a precizat că ediția din acest an a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS), va demonstra că această manifestare culturală este dedicată, de fapt, nu doar teatrului ci “artelor spectacolului”.

“Este foarte important că la Sibiu își dau mâna cele mai mari nume ale artelor spectacolului. Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu este înregistrat astfel la OSIM și din aceasta cauză nu i-am schimbat denumirea într-un festival al artelor, dar el este un festival al artelor spectacolului”, spune Constantin Chiriac.

Sursa: agerpres, sibfest.ro

1-echipamentgratuit-1030x215

 

stelaa

S-a aprobat înființarea Teatrului “Stela Popescu”

Consilierii municipali au aprobat, joi, înființarea unui teatru municipal cu titulatura Teatrul “Stela Popescu”, ce va funcționa în incinta Palatului Copiilor.

Proiectul de hotărâre a fost susținut de toți consilierii, majoritatea având numai cuvinte de apreciere față de actrița Stela Popescu.

“E nevoie de teatru. Vrem copiii noștri să învețe ce înseamnă bine, frumos și urât. Vrem să aducem poezia, folclorul în inimile copiilor, să fim educatorii unei generații. Nu e voie copiii să nu știe cine sunt inventatorii României. Vrem să veniți la teatrul nostru și să vedeți ce influență uriașă are asupra copiilor teatrul. Este un proiect unic ca numele unui teatru să fie al unui actor care încă lucrează. Vă invit la teatru!”, a spus Stela Popescu, în fața consilierilor municipali, înaintea votului.

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

stela1

Noul teatru va fi o instituție publică de cultură de interes local a municipiului București, cu personalitate juridică, finanțată parțial de la bugetul local.

“Vom face un teatru pentru copii și tineret. Este unic în țară, va avea un repertoriu bogat, primul spectacol va fi “Aladin”. Vom funcționa la sala Palatului Copiilor, suntem deja pregătiți cu mai multe spectacole. (…) Avem trei spectacole deja pregătite. Se vor susține patru spectacole pe săptămână și patru premiere pe an”, a declarat, pentru AGERPRES, Smaranda Oțeanu Bunea, director fondator al Teatrului “Stela Popescu”.

O parte dintre biletele la acest teatru vor fi gratuite pentru copiii care nu își permit să plătească.

Sursa: agerpres.ro

1-echipamentgratuit-1030x215

mirceaalbulescu

A murit Mircea Albulescu

Mircea Albulescu a încetat din viaţă, în această dimineaţă, la Spitalul Floreasca din Capitală. Îndrăgitul actor, în vârstă de 81 de ani, avea mai multe probleme cardiace, iar inima sa a cedat.

De altfel, în urmă cu doi ani, Mircea Albulescu a fost supus unei triple operaţii de bypass la inimă.

Într-o emisiune de televiziune marele actor mărturisea: “Aştept moartea, sunt tot mai aproape de ea, e cea mai grea aşteptare. Soţia mea a încetat din viaţă acum câţiva ani, dar de ceva vreme o simt tot mai des prin casă, mă ceartă adesea, că sunt dezordonat, că de ce pun aia colo sau dincolo. Poate că e tot mai prezentă pentru că mă apropii şi eu de lumea de dincolo, de lumea ei”, adăugând “e bine în viaţa asta, ca actor, să dispari când trebuie, cât eşti pe val”.

Mircea Albulescu a fost unul dintre cei mai mari actori români, profesor universitar (doctor în arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR).

 A jucat în sute de spectacole pe scenele Teatrului Municipal din Bucureşti, Teatrului de Comedie şi Teatrului Naţional din Bucureşti şi a interpretat peste 300 de roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care îl consideră cea mai prodigioasă dintre activităţile sale artistice şi care a constituit şi subiectul tezei sale de doctorat.

Mircea Albulescu a jucat şi în peste 70 de filme, multe din acestea în regia lui Sergiu Nicolaescu (“Dacii”, 1967, “Mihai Viteazul”, 1970, “Zile Fierbinţi”, 1975, “Revanşa”, 1978, “Pentru Patrie”, 1978, “Nea Marin Miliardar”, 1979, “Mihail, câine de circ”, 1979, “Capcana Mercenarilor”, 1980, “Wilhelm Cuceritorul”, 1982, “Viraj periculos”, 1983, “Ziua Z”, 1985, “Noi, cei din linia întâi”, 1986) şi aproape toate filmele lui Mircea Veroiu (“Somnul Insulei”, 1994, “Semnul şarpelui”, 1981, “Mania”, 1977, “Şapte zile”, 1973, “Scrisorile prietenului”, 1997, “Dincolo de pod”, 1976, “Artista, dolarii şi ardelenii”, 1980, “Craii de Curtea Veche”, 1995).

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

A avut roluri importante în filme regizate de Francis Ford Coppola (“Youth Without Youth”, 2007), Radu Gabrea (“Prea mic pentru un război atât de mare”, 1970, “Dincolo de Nisipuri”, 1973, “Rosenemil”, 1993), Manole Marcus (“Actorul şi sălbaticii”, 1975), Mircea Daneliuc (“Cursa”, 1975, “Ediţie Specială”, 1980), Alexa Visarion (“Înghiţitorul de săbii”, 1981), Nicolae Mărgineanu (“Flăcări pe comori”, 1987, “Un om în Loden”, 1979), Nicolae Breban (“Printre colinele verzi”, 1971), Dinu Tănase (“La capătul liniei”, 1982), Mircea Drăgan (“Columna”, 1968, “Braţele Afroditei”, 1978), Mircea Moldovan (“Totul se plăteşte”, 1986), Andrei Blaier (“Momentul adevărului”, 1989).

De asemenea, acesta este autorul unor volume de versuri precum “Vizite”, “Pajura singurătăţi”, “Fluture în lesă de aur”, “Clanţe”, “Ultimele noduri”, şi proză “Bilete de favoare”, “Baraka” şi “Bazar sentimental”.

Este membru al Uniunii Ziariştilor şi doctor în arte. Timp de doi ani (30 decembrie 1992 – 04 aprilie 1994) a fost secretar de stat la Ministerul Culturii. A primit Ordinul Meritul Cultural şi Ordinul Serviciul Credincios în grad de Comandor.

În perioada 1985 – 2005, a fost profesor la Universitatea Naţională Artă Teatrală şi Cinematografică “I. L. Caragiale” din Bucureşti.

Din anul 2011 are o stea care îi poartă numele pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului din Capitală, alături de alte personalităţi ale vieţii artistice româneşti.

Când a împlinit 80 de ani, Mircea Albulescu a fost sărbătorit la UNATC, la Majestic, la Academia de Teatru, dar şi la Teatrul Radiofonic. Atunci a stat de vorbă cu fiecare om ce i-a ieşit în cale, cu o naturalețe desăvârșită, ca și cum vârsta pe care o purta pe umeri devenea din ce în ce mai ușor de purtat.

“Mi-ai luat teatrul, m-ai terminat. În ochii mei, moartea e cea mai progresistă parte a vieții. Mulțumește-te cu ceea ce ți-a dat Dumnezeu. Savurează fiecare lucru la timpul lui. Nu se poate fără credinţă nimic, nici măcar să bei un pahar cu apă, pentru că dacă nu-l bei, întorci paharul când el e la gură, îţi ajunge pe piept, de pe piept cine ştie unde şi zice lumea că ai făcut cine ştie ce. Nu se face nimic fără Dumnezeu. (…)

Despre necazuri este bine să nu vorbești. Nu pe toți ne iubește Dumnezeu atât de tare, încât să ne ia fulgerător de aici. Buna mea, mă întrebai cum mă simt la 80 de ani. Nu știu, că de azi dimineață am intrat în vârsta asta, dar când mă mai trezesc puțin o să-mi dau seama, că n-are cum să fie decât cum a fost și până acum, pentru că Dumnezeu are o înțelegere cu mine. I-am spus: «Doamne! ». Și Dumnezeu știi ce mi-a zis: «Da, mă!». Asta înseamnă că s-ar putea să am un noroc cu Dumnezeu. I-am spus: «Ia-mă pe nepusă masă». Eu nu știu cum e după 20, după 40, după 60 de ani. Ori nu suntem, ori suntem mereu. (…)

Singura şansă a filmului, a teatrului românesc este ca aceia care vin după noi, în mod obligatoriu, şi îţi spun că se ţin de cuvânt, să fie mai buni ca noi! Da, am spus că aştept să fiu negat de cei tineri, dar am să-ţi spun ceva ce am învăţat. Neagă tot ce vrei, cât vrei, cu o singură condiție, să pui ceva mai bun în loc!”, afirma Mircea Albulescu.

Sursa: mediafax.ro, evz.ro

1-echipamentgratuit-1030x215