Posts

Marcel Iureş mărturiseşte de ce nu şi-a continuat cariera la Hollywood. Un interviu sincer despre profesia şi familia sa

La cea de-a 18-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, Marcel Iureş (68) a fost celebrat, decernându-i-se Premiul de Excelenţă pe scena Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, unde a şi debutat în urmă cu 40 de ani. A fost prilejul ideal pentru o călătorie în timp, înainte şi înapoi, un interviu de colecţie despre ce a fost şi ce este actorul şi omul Marcel Iureş.

Cu zeci de roluri interpretate pe scenele din întreaga lume, trei Premii UNITER şi apariţii numeroase în producţii cinematografice de succes, alături de alte nume mari ale filmului, Marcel Iureş este astăzi unul dintre cei mai apreciaţi actori români şi unul dintre pionierii fenomenului teatral independent din România, fondatorul Teatrului ACT.

Cum definiţi succesul răsunător despre care îşi amintesc generaţii întregi?

Nu, sunt doar nişte ochi şi un fior. Nişte ochi măriţi şi un fior. Asta e tot. Succesul nu există. E doar impresie, închipuirea ta, o elucubraţie

Haideţi să vorbim puţin şi despre succesul de la Hollywood. Pentru că aţi jucat alături de unele dintre cele mai mari nume din cinematografia hollywoodiană. Dar citeam că, paradoxal, vă e frică de avion…

Da. (râde) Nu e în programul vieţii unui om să se ridice de la pământ să stea la 14 km înălţime. Am zburat mult, dar am păţit-o rău cu nişte turbulenţe când mă întorceam odată de la Los Angeles şi n-am vrut să mai urc în avion. Şi nici nu cred că am să mă mai urc vreodată.

Aţi refuzat şi nişte proiecte din cauza asta?

Da. Le-am spus că nu mai zbor în America. Şi aici m-am dus la Londra de două ori cu trenul. E o expediţie superbă. Plus că ai o experienţă inedită, deşi previzibilă: până la Nădlac mergi cu 35 de km pe oră, de la Nădlac la Budapesta cu 90-100, de la Budapesta la Viena cu 180, de la Viena la Stutgart cu 230, din Franţa până la Londra mergi cu 320. (râde) Este formidabil!

Cum s-a întâmplat primul contact cu cinematografia străină – pentru apariţia din Interviu cu un vampir?

Jeremy Conway, agent britanic de talente, a venit şi m-a văzut la Bucureşti în Richard al III-lea la Odeon. Cel care l-a adus pe Jeremy a fost Ion Caramitru, ofiţer al Ordinului Imperiului Britanic. După spectacol, Jeremy m-a întrebat: „Nu vrei să joci în industria asta decadentă vestică de filme, la Hollywood?“. (râde) „Bine, dar nu ştiu engleză…“ „Nu contează!“ Şi cam aşa a şi fost… În fine, am învăţat pe parcurs engleza de la şofer, de la machieuze, de la asistenţii de platou. Îmi şi place foarte mult această limbă. Deşi româna e a doua ca melodicitate după ea. Am avut o discuţie cu Ian McKellen şi Alan Rickman, care m-au văzut în Richard al III-lea când am făcut un mare turneu în Marea Britanie. Ei au şi fost patronii Fundaţiei ACT. Mi-au spus: „Am stat şi am ascultat, nu am înţeles foarte bine cuvintele, dar limba e a doua din lume ca frumuseţe şi potriveală pentru teatru“. „Wow, mai bem un whiskey pe chestia asta!“ Dar nu ne-am îmbătat prea tare, pentru că aveam eu a doua zi spectacol. (râde)

Citeşte restul acestui interviu aici. Ce spune marele actor despre fiul său?

Sursa

Morgan Freeman va primi un premiu pentru întreaga carieră

Morgan Freeman, considerat unul dintre cei mai versatili actori din lume, care a devenit celebru interpretând roluri de zei, președinți și proxeneți, va fi recompensat cu un premiu pentru întreaga carieră de Sindicatul actorilor americani (Screen Actors Guild – SAG), la gala anuală a acestei organizații, în luna ianuarie, informează Reuters.

Morgan Freeman, în vârstă de 80 de ani, a cărui carieră prolifică se întinde pe parcursul a peste cinci decenii și include peste 100 de filme, va primi acest trofeu onorific în cadrul unei ceremonii ce va avea loc la Los Angeles pe 21 ianuarie, au anunțat marți reprezentanții SAG.

Premiul pentru întreaga carieră atribuit de acest influent sindicat de la Hollywood a fost acordat în trecut unor actori de seamă din industria cinematografică, precum Lily Tomlin, Debbie Reynolds și Dick Van Dyke.

“Unii actori își petrec întreaga carieră așteptând rolul perfect. Morgan ne-a arătat tuturor că adevărata perfecțiune constă în ceea ce actorul aduce fiecărui rol“, a declarat Gabrielle Carteris, președinta Sindicatului actorilor de film și televiziune din Statele Unite (SAG-AFTRA).

“El este inovator, neînfricat și complet independent de așteptările publicului”, a adăugat Gabrielle Carteris.

Trofeul este atribuit în fiecare an unui artist care întruchipează cele mai înalte idealuri ale profesiei de actor.

Atitudinea calmă a actorului Morgan Freeman și vocea lui cu un timbru autoritar l-au ajutat să fie distribuit în rolul lui Dumnezeu, sau mai bine zis al vocii lui Dumnezeu, în filme precum “Bruce Almighty”, însă starul american a interpretat și rolurile unor președinți, în lungmetraje precum “Invictus” și “Deep Impact”.

Morgan Freeman a câștigat în 2005 premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar grație interpretării sale din filmul “Million Dollar Baby”. A primit alte patru nominalizări la Oscar pentru rolurile din peliculele “Street Smart”, “Driving Miss Daisy”, “The Shawshank Redemption” și “Invictus”.

Sursa

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti1-echipamentgratuit-1030x215

Daniel Day-Lewis a anunţat că renunţă la actorie, după 40 de ani de activitate în domeniu

Actorul britanic Daniel Day-Lewis, câştigătorul a trei premii Oscar, considerat unul dintre cei mai importanţi actori ai generaţiei sale, a anunţat că renunţă la actorie, după 40 de ani petrecuţi în industria de profil, informează Variety.

Actorul în vârstă de 60 de ani a făcut anunţul că se retrage din activitatea de actor, deşi nu a oferit un motiv pentru decizia sa. Daniel Day-Lewis a spus că „extrem de recunoscător” fanilor săi pentru sprijinul acordat de-a lungul anilor.

Într-o declaraţie pentru revista Variety, reprezentatul lui Daniel Day-Lewis, Leslee Dart, a declarat: ”Daniel Day-Lewis nu va mai lucra ca actor. Este extrem de recunoscător tuturor colaboratorilor săi şi publicului său de-a lungul anilor. Este o decizie privată şi atât el cât şi reprezentanţii săi nu vor face alte comentarii pe marginea acestui subiect. ”

Fanii îl vor mai putea vedea pe Daniel pe marile ecrane ultima oară în filmul ‘Phantom Thread’ – plasat în peisajul Londrei anilor 1950 – ce va fi lansat la finele acestui an.

Este vorba de primul lungmetraj după cel din 2012, ‘Lincoln’, care i-a adus lui Lewis cel de-a treilea premiu Oscar pentru cel mai bun actor, celelalte două fiindu-i decernate de la filmul din 1989 ‘My Left Foot’, şi ‘There Will Be Blood’, 2007, fiind singurul actor cu o astfel de realizare.

Filmul ‘Phantom Thread’ este regizat de Paul Thomas Anderson, fiind cea de-a doua colaborare a lui Lewis cu regizorul american după ‘There Will Be Blood’, o dramă despre ura de familie, religie si petrol, relatează povestea unui explorator de petrol.

Actorul Daniel Day-Lewis, considerat o legendă a cinematografiei şi care posedă dublă cetăţenie, britanică şi irlandeză, a devenit Cavaler al Ordinului Imperiului Britanic, în cadrul unei ceremonii care a avut loc anul trecut la Palatul Buckingham din Londra.

Actor sobru, exigent şi care nu apare foarte des pe marile ecrane, Daniel Day-Lewis a intrat în istoria cinematografiei, devenind în anul 2013 primul artist din lume care a câştigat de trei ori premiul Oscar la categoria “cel mai bun în rol principal”, graţie unei interpretări excepţionale în filmul “Lincoln”, regizat de Steven Spielberg.

Sursa

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

1-echipamentgratuit-1030x215

Cel mai bine cotat actor român la Hollywood, Marcel Iureş, a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor

Cel mai bine cotat actor român la Hollywood, Marcel Iureş, precum şi alte cinci nume mari ale culturii internaţionale au primit, sâmbătă, câte o stea pe Aleea Celebrităţilor, din Sibiu, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru, transmite corespondentul MEDIAFAX.

că se mândreşte cu faptul că cele şase nume grele ale culturii internaţionale vor sta pe aceeaşi alee cu alte 24 de nume, care au primit aceleaşi distincţii anterior.

„Suntem foarte mândri să avem încă şase stele, pe lângă cele 24 de până acum, între cele două ziduri de apărare ale cetăţii. E un oraş care nu a fost cucerit niciodată. Aceşti artişti extraordinari cuceresc oraşul şi sunt temelia între cele două ziduri de apărare. Această alee, care uneşte primul teatru din centrul şi estul Europei (Sala Thallia – n.r.) va lega şi drumul cu noul teatru (care va fi în zona Cazarmei 90 – n.r.) pe care îl vom construi la Sibiu”, a declarat Chiriac.

Preşedintele Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, Constantin Chiriac, a declarat despre Marcel Iureş că este „artistul care a fondat şi dezvoltat primul teatru cu adevărat independent din România”.

„Creatorul de teatru, artistul care a fondat şi dezvoltat primul teatru cu adevărat independent din România, dar şi cel mai bine cotat actor român de la Hollywood, Marcel Iureş, primeşte o stea pe Aleea Celebrităţilor pentru cariera sa excepţională de artist independent în teatru şi film impusă prin calitate şi verticalitate”.

Marcel Iureş a declarat distincţia primită este prima de acest fel, fiind „o staţie spre încununare”.

„E o staţie spre încununare. Rămâne de văzut cui o să-i placă să calce pe mine. Este prima şi singura stea pe care o am. Mai este una în cer, dar o să vă zic când ajung acolo. Mă simt bine la Sibiu, nu e ca acasă, că eu sunt oltean, dar e o atmosferă şi pe verticală şi pe orizontală”, a declarat Iureş.

Sursa

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

1-echipamentgratuit-1030x215

Ultimul interviu cu actorul Ion Besoiu

Actorul Ion Besoiu a murit miercuri, la vârsta de 85 de ani. Ion Besoiu s-a născut la 11 martie 1931, la Sibiu, şi a absolvit Academia de Teatru şi Muzică din Sibiu.

Ion Besoiu a debutat în 1957 şi a jucat pe scena Teatrului „Radu Stanca”, din Sibiu, vreme de 16 ani. La București, a jucat la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra” și a fost, ulterior, timp de 12 ani directorul acestui teatru.

Cele mai cunoscute roluri ale sale sunt Cloșca, în „Procesul lui Horia” (1967), Serebreakov, în „Unchiul Vanea” (1983), Polonius, în „Hamlet” (1985), Oronte, în „Mizantropul” (1989), Corifeu, în „Antigona” (1993), Ferapont, în „Trei surori” (1995), Senecus, în „Caligula” (1996), și Muhoiarov Ivan Matveevici, în „Oblomov” (2003).

În anii ’70 a jucat în serialul Toate pânzele sus, în regia lui Mircea Mureșan.

Câteva dintre filmele în care a jucat Ion Besoiu sunt: „Furtuna”, „Neamul Șoimărestilor”, „Haiducii”, „Răscoala”, „Mihai Viteazul”, „Ciprian Porumbescu”, „Păcală”, „Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii”, „Ultima noapte de dragoste”, „Lumini și umbre”.

Iata mai jos fragmente dintr-un interviu acordat de Ion Besoiu, în 31 octombrie 2015, ziarului EZ.

Cum vedeți lumea teatrului de astăzi în raport cu perioada în care ați făcut primii pași pe scenă?

Ion Besoiu: Este o diferență de mentalitate, o diferență istorică. Am început teatrul acum mai bine de șaizeci de ani, în 1949. Era o perioadă în care teatrul însemna o artă importantă pentru regimul care ițea capul în România după 1944, însă el a fost folosit ca instrument de propagandă în primul rând. Comuniștii și-au dat seama că această artă are o funcție formativă, educativă, și-atunci au pus accent pe înființarea instituțiilor teatreale în fiecare capitală de județ. A fost o dezvoltare importantă. Au dispărut teatrele particulare și au apărut cele de stat, foarte controlate ca reportoriu. Cu toate acestea, se strecurau și piese clasice de valoare.

Erau trei piese rusești, două românești…

Așa e, era un procentaj: două piese sovietice, la care se mai adauga una rusească. Un Ostrovski, care era un “dramolete de public” – “Vinovat fără vină” – de pildă, dar și un Cehov sau un alt titan rus. Apoi, urmau producțiile românești. Sigur, teatrul nostru a evoluat treptat, mai ales după ce ne-am eliberat de clișeele acestea obligatorii. Ulterior, a contat mult faptul că s-a încurajat dramaturgia originală. Păi, noi, în afara lui Alecsandri, a lui Delavrancea, a lui Davila, nu aveam dramaturgi. Or această mișcare de încurajare a adus în prim plan un Paul Everac, un Iosif Naghiu, un Teodor Mazilu… Am constatat acum, pentru că încă mai joc la Nottara, că Mazilu, cu piesa sa “Mobilă și durere”,  are o percuție extraordinară la public. De ce? Pentru că moravurile noastre nu s-au schimbat de mai bine de 100 de ani. Lumea lui Caragiale e încă de actualitate.

De unde găsiți puterea să mai urcați pe scenă?

Iubitule, putere fizică nu mai am. Dar mă duc cu mare plăcere să mă întâlnesc cu publicul. Mi-am dat seama că spectatorii se recunosc în piesa aceasta (n. r. – “Mobilă și durere”) și o înțeleg. Așa cum suntem noi, românii, știm să râdem, batjocorindu-ne pe noi înșine. Acest lucru este foarte important, înseamnă că avem simțul umorului. Nu-i așa, o chestie tragică.

Poate că umorul, de orice fel, ne-a ajutat să supraviețuim…

Păi, nu că poate, ci sigur ne-a ajutat! Teatrul, umorul în general. Nu uitați că suntem un neam cu foarte multe frustrări. De-a lungul istoriei, de câte ori n-am fost nevoiți – pentru că așa ne-a așezat Dumnezeu -, la răspântie asta, să ne prefacem? Să undurăm umilințe și să izbucnim din când în când… Dar nu atât de puternic ca un Vezuviu. Am răbufnit în mici revolte, cum a fost momentul 1848, o revoluție importată de altfel. În Franța, în Germania, în Austro-Ungaria au fost revoluții de amploare… Am făcut-o și noi, dar trei zile a ținut! N-a plecat Popa Șapcă, împreună cu Nicolae Bălcescu și cu toată suita de revoluționari de la ’48, de la Izlaz – unde ținuseră proclamația – , spre Caracal și au rămas de pomină? Toată boierimea din Romanați a stat ascunsă după perdele și, când au ajuns ăștia în centrul orașului, să citească și aici, s-a rupt carul cu ei! De acolo vine vorba “S-a rupt carul cu proști”, pentru că boierimea își bătea joc de ei. Noi n-am avut, deci, izbucniri revoluționare extraordinare. Gândiți-vă că noi am fost ultimul stat din țările socialiste care am lepădat comunismul.

Iar apoi ne-am împușcat și conducătorul mult iubit” în ziua de Crăciun!

Vă dați seama? E cutremurător! Dar, pe de altă parte, pentru mine e ceva înveselitor că avem, ca popor, doza de umor să depășim aceste păcate. Ba chiar îmi dă încredere faptul că putem trece cu atâta ușurință peste nenorociri. Sunt niște tare pe care ni le-a imprimat istoria. Noi am refulat întotdeauna mai modest, nu ca polonezii, sau ca sârbii. Exista, între cele două războaie, o vorbă: “treabă românească”. Ce însemna? Adică un lucru de mântuială, de suprafață… dar am fost un popor cu o mitologie senzațională. La noi, toate evenimentele se petrec în sat. Acolo vin Sfântul Petru, Dumnezeu, Sfânta Vineri…

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

8_4

Să revenim la teatru. Cum v-ați apropiat de scenă?

Am făcut, din fericire, un liceu excepțional, Colegiul Lazăr, de băieți pe atunci. Sunt născut într-un mediu, într-o matrice spirituală – cum zicea Blaga – senzațională. Din Mărginime mai sunt Gheorghe Lazăr – abia apoi a venit să-i învețe carte pe bucureșteni -, Emil Cioran, Octavian Goga, Lucian Blaga – care a stat o vreme bună la Sibiu -, Radu Stanca, Ion Negoițescu… Sunt personalități copleșitoare. Ne-am dus la bibliotecă, am citit, ne-am deschis la minte. Mergeam la Cercul Literar, scriam poezii. Le recitam fetelor, pentru că, la acea vreme, așa se cucereau fetele, cu lirismul! Nu cu euro sau cu dolari! Ca să recit bine, m-am înscris la Conservatorul Timotei Popovici din Sibiu. Asta în timpul liceului. Întâmplarea a făcut ca, la finalul unui an, când se monta o piesă de teatru, să joc și eu.

Așa ați rămas în teatru…

Da, eu care voiam să mă fac profesor de istorie sau de limba română. Visam la literatură comparată! Asta a fost! Mi-a spus Aurel Ghițescu, actor emerit, venit de la Iași la Sibiu: „Dacă ai mirosit soluția cu care se lipesc mustățile, nu mai pleci din teatru!”. Așa am rămas și poate că am făcut bine. E adevărat că, o dată ce-ai urcat pe scenă, e greu să mai renunți.

Ce rol de film v-a rămas drag?

Iubesc „Toate pânzele sus!” pentru atmosfera lui, nu neapărat pentru rolul căpitanului Anton Lupan. Am filmat pe mări, pe oceane… Eram prieteni adevărați. Plus că am jucat cu niște actori remarcabili – Jean Constantin – extraordinar și genial comic  – și Ilarion Ciobanu, amândoi autodidacți, Papaiani… Foarte drag mi-a fost rolul din “Setea” sau din “Răscoala”, personajul preotului din filmul „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” sau rolul din „Ion” sau „Tomșa Vodă”. Sunt roluri de referință pentru mine, poate și pentru public. Eu n-am disperarea „Vai, Doamne, a dispărut Generația de Aur!”. A actorilor, adică. Nu! Eu cred că fiecare generație are vârfurile ei.

Părinții nu v-au reproșat faptul că ați ales să faceți teatru? Pe vremea aceea nu era considerată chiar o meserie…

Dar nici nu mai era o meserie de rușine.

Veneau să vă vadă?

La început, nu. În epocă se mai gândea că actrița e curvă, iar actorul e un bețiv. Adevărul e că n-am fost niciodată de acord cu latura aceasta boemă a actorului. Această meserie înseamnă muncă și seriozitate. Un actor trebuie să fie un om cultivat. Dacă n-ai ochiul format pentru stradă și talentul de a vedea tipologii la tot pasul – cum era Octavian Cotescu, care era și cultivat -, trebuie să citești foarte mult. Radu Stanca m-a plimbat trei luni prin cimitire, pe străzi, prin cafenele… Abia apoi mi-a spus: „Gata, acum poți să-l joci pe profesorul Miroiu, din Steaua fără nume”. Deci, nu-i chiar așa simplu. „Artistul nu trebuie înțeles, ci crezut”, îmi spunea Radu Stanca și sunt de acord cu asta. Nu credea că un actor trebuie să se îmbete în restaurant, să se urce și să danseze, aiurit, pe scenă, să-l scoată chelnerii afară în pumni. Cum să-l mai joci pe Romeo, când ăia te-au văzut beat-criță? Actorul trebuie să fie un exemplu, să țină bine minte tinerii. Și voi, jurnaliștii, nu trebuie să scobiți în viața lui personală. Aia nu contează. Cum îmi spunea mie Maria Tănase, că trebuie să dai spectatorului senzația de integritate, de eleganță. Nu știe nimeni cum a fost viața ei și era o femeie frumoasă, o mare artistă… A, că se fac presupuneri că a fost amanta nu știu cui… Copilării! Spectatorul nu trebuie să te vadă în situații jenante, pentru că nu te mai crede. Ca actor, trebuie să fii crezut, nu înțeles.

Maestre, ce este frumosul?

Frumosul este un întreg făcut din mai multe părți, dar din care nu se poate scoate nici o parte și nu se poate adauga niciuna. Nu poți să lipsești dintr-un frumos, să-i dai jos o scândură pe care scrie caracter sau comportament sau morală… Nu merge… Ține de autodisciplină.

Cum vi se pare clasa politică de astăzi?

Să nu ne pierdem optimismul, pentru că suntem un popor fabulos, talentat. Sigur, avem un provincialism caracteristic. Mă stupefiază când văd, la televizor, tineri care glumesc și râd pe seama faptului c-au picat Bacalaureatul. Aceștia sunt produsul acestei clase politice deficitare. Dar nu doar ei sunt reperele noastre, pentru că avem și tineri care merg la olimpiade, cu care ne mândrim.

Ați fost membru de partid și comunist?

Am fost membru de partid, dar nu și comunist. Nu omul este peste vremuri, ci vremurile peste om. Așa era istoria, mediul, conjunctura. Oamenii sunt influențați și influențabili. Dacă te opuneai, n-aveai acces la facultate, la doctorat, n-aveai dreptul la o viață demnă. Nu pot spune că am fost comunist, ci doar membru de partid. De asemenea, nu pot spune despre Beligan, care a fost membru în Comitetul Central, că a fost comunist. Nu! Prin funcția lui era expus, dar asta nu înseamnă că trăia, gândea și simțea ca un comunist.

Mai citiți?

Sigur. Acum mă delectez cu “Istoria Războiului Civil din Spania”. Foarte interesantă. Am fost un mare admirator al acestei perioade istorice, mi s-a părut foarte romantică. Brigăzile din Spania, cu Remarque, cu Hemingway, care au participat la nebuniile astea…

Aveți un trai decent?

Am avut parte de un prieten care m-a ajutat din punct de vedere material. Îl cheamă Relu Muntean, e sibian și fost fotbalist. M-a ajutat enorm, m-a iubit și-l iubesc. El mi-a sponsorizat și filmul „Sibiul, dragostea mea”, dar și pe cel despre Andrei Șaguna. Pe această cale, îi mulțumesc. E un fel de Mecena, dar nu face tam-tam și nici nu iese în față. Ultima mea nevastă – Fie-i iertată! – spunea un lucru: “Dacă dai cu dreapta, nu trebuie să știe stânga”. Și Isus avea o vorbă: „Dați, că mie îmi dați!”. E cea mai importantă parte a religiei creștine, să înveți să dăruiești.

Mergeți la biserică?

Nu sunt un practicant. Dar cred, am calendar ortodox, țin posturile. Cred în Dumnezeu pentru că, de fapt, sunt un om slab. Am nevoie de un reper, care să mă impulsioneze.

Surse: europafm, evz

1-echipamentgratuit-1030x215

O stea la Hollywood pentru Hugh Laurie alias “Dr. House”

Hugh Laurie, actorul britanic devenit cunoscut pe plan mondial datorită celebrului serial “Dr. House”, și-a inaugurat marți steaua pe celebrul Walk of Fame din Hollywood (Los Angeles).

“Am 57 de ani și am avut o viață extraordinar de norocoasă de la început până la sfârșit și aproape că mă aștept în fiecare zi să-mi cadă în cap un pian pentru a echilibra acest mare noroc”, a declarat actorul, cunoscut pentru timiditatea sa, la inaugurarea stelei cu prilejul unei ceremonii desfășurate la Los Angeles.

10260841-1209817078

Pentru interpretarea personajului “Dr. House”, Hugh Laurie a câștigat două premii Golden Globe în 2006 și 2007 și a fost de șapte ori nominalizat la Emmy, premiile televiziunii americane. Prietenul său, regizorul și scenaristul Stephen Fry, invitat la ceremonie, l-a descris drept un tip “groaznic de seducător” și “ridicol de talentat”.

Hugh Laurie, tatăl a trei copii deja adulți, considerat o vreme cel mai bine plătit actor de televiziune din lume, este la rândul său regizor, producător, autor de romane și muzician reputat de jazz.

Născut la Oxford, în Marea Britanie, el și-a început cariera de actor la Universitatea din Cambridge alături de actrițe celebre, precum Emma Thompson și Tilda Swinton, după ce și-a pierdut speranța de a deveni campion olimpic la canotaj asemeni tatălui său.

Laurie a fost aclamat și pentru interpretarea sa în serialul “The Night Manager” și a jucat pe marele ecran în filme precum “Tomorrowland” (2015), “Sense and Sensibility” (1995) sau “The Man in the Iron” (1998). A lansat de asemenea două albume de blues, cele mai bine vândute din toate timpurile, și a participat la turnee de succes alături de trupa sa “The Copper Bottom Band”.

Îmbrăcat într-un costum sobru și purtând în picioare șosete imprimate cu steagul britanic Union Jack, Hugh Laurie s-a declarat privilegiat că face parte dintr-o industrie care uneori schimbă viața oamenilor din această lume.

“Am pierdut șirul tinerilor pe care i-am întâlnit și care mi-au mărturisit că s-au înscris la medicină datorită serialului ‘Dr. House'”, a spus el.

Sursa

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

1-echipamentgratuit-1030x215

Ioan Gyuri Pascu a murit | Actorul și cântărețul avea 55 de ani

Actorul şi cântăreţul Ioan Gyuri Pascu, fost membru al trupei Divertis, a murit, luni dimineaţă, la vârsta de 55 de ani, în urma unui infarct, potrivit coordonatorului SMURD Bucureşti, Bogdan Opriţa.

Ioan Gyuri Pascu avea 55 de ani şi se retrăsese din viaţa artistică din cauza problemelor de sănătate.

Gyuri Pascu, născut pe 31 august 1961, la Agnita, a fost muzician şi actor, membru al grupului de umor Divertis. S-a lansat în cariera muzicală în anul 1982 şi de atunci a abordat diverse stiluri muzicale, printre care pop, rock, blues, reggae.

Actorul şi cântăreţul Ioan Gyuri Pascu a trecut pe lângă moarte în 2010 când a suferit un accident vascular cerebral. Într-unul din ultimele interviuri, în 2014, artistul spunea că se simte mult mai bine, că plănuieşte turnee în ţară şi că şi-a schimbat stilul de viaţă şi obiceiurile.

”Duc o viaţă normală. Pot spune că regret câteva lucruri pe care le-am făcut sau nu le-am făcut până acum, însă în general mi-am trăit viaţa frumos. Când vrea Dumnezeu, mă duc, toţi suntem la mâna lui. La toţi ne sună la un moment dat ceasul, asta este o certitudine. Depinde doar când se va întâmpla acest lucru”, a declarat Ioan Gyuri Pascu.

„S-a stins un zâmbet mare cât o lume. S-a stins un artist mare cât o ţară. S-a stins o lumânare la cei vii şi de acum o voi aprinde la cei veşnici. Adio prieten drag, te vom urma intr-o profundă tăcere, tristeţe şi singurătate pe care le-ai lăsat. ..”, a scris pe Facebook, Florin Constantin, colegul de trupă al lui Gyuri Pascu.

Pe lângă activitatea de la Divertis, unde a abordat în special satiră politică, a mai jucat în filme de lung metraj precum “O vară de neuitat” – în regia lui Lucian Pintilie şi în “Occident”– regizor Cristian Mungiu.

A mai jucat în mai multe piese de teatru, precum “Take, Ianke şi Cadîr”, asigurând şi coloana sonoră pentru unele din ele.

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

Sursa: mediafax

1-echipamentgratuit-1030x215

picRB

A murit actorul Radu Beligan

Actorul Radu Beligan a murit miercuri, la Spitalul Elias, în jurul orei 13.00, la vârsta de 97 de ani, au confirmat reprezentanţii spitalului Elias pentru Mediafax. El a fost cel mai longeviv actor aflat încă în activitate pe scena de teatru.

“Pacientul se afla într-o stare de degradare biologică în contextul vârstei avansate. Pe perioada internării a beneficiat de monitorizare strictă cu supravegherea şi controlul funcţiilor vitale, cât şi confortul fizic şi psihic adecvat situaţiei date. Decesul a avut loc miercuri, 20 iulie, la ora 13.00, în urma unui stop cardio-respirator iresuscitabil”, a declarat dr Dana Safta, directorul medical al Spitalului Elias.

Radu Beligan, născut pe 14 decembrie 1918, a avut o bogată activitate în teatru, film, televiziune şi radio. El a interpretat roluri celebre, în mari capodopere ale dramaturgiei române şi universale, piese semnate, printre alţii, de Ion Luca Caragiale, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Muşatescu, Mihail Sebastian, William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Eugen Ionescu, Jean Anouilh etc. Totodată, el este cunoscut publicului român în calitate de regizor al unor spectacole precum “Egoistul” de Jean Anouilh, “O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, “Doctor fără voie” de J. B. P. Molière, “Străini în noapte” de Eric Assous.

tim

Maestrul a fost acuzat în tinereţe că a fost membru al unei loji masonice, dar şi agent britanic. Astfel, în 1948, Siguranţa Statului, condusă la vremea aceea de Eugen Cristescu, i-a deschis dosar de urmărire, după ce au existat suspiciuni cu privire la faptul că el era membru al unei loji masonice şi totodată agent britanic.   În urma anchetei Radu Beligan nu a făcut nicio zi de puşcărie, ulterior devenind şi membru al Partidului Comunist Român, în perioada 1969 – 1989, precum şi deputat al Marii Adunări Naţionale (MAN) între anii 1961 – 1975.

Într-un interviu acordat Adevarul, Lamia, fata lui Radu Beligan declara: “Tatăl meu a acceptat să facă parte din Comitetul Central, dar el nu făcea parte activ din viaţa politică. Mergea când şi când la şedinţe şi se folosea de poziţia asta ca s-ajute teatrul şi oameni. Ştiu foarte mulţi oameni pe care i-a ajutat. Nu ştiu să fi făcut rău cuiva. El nu era un om politic, era un artist care, făcând parte din Comitetul Central, avea nişte avantaje. Puteam, de pildă, să facem comandă la nu-ştiu-ce nes. Lucruri minore. Pe de altă parte, tata avea autoritatea de a permite să fie jucate nişte piese care în mod normal nu s-ar fi jucat. Şi erau piese deloc comode pentru regimul de-atunci. Atunci când a putut s-ajute un om, a făcut-o. Cred că a ajutat mult mai mulţi oameni din afara familiei decât din familie. Paradoxal. Pare greu de crezut, dar lucrurile aşa au stat: i-a fost mai uşor să-i ajute pe alţii decât pe noi.

lamia2_10313100

Radu Beligan a fost director al Teatrului de Comedie din Bucureşti, între anii 1961 şi 1969, şi director al Teatrului Naţional Bucureşti, între 1969 şi 1990. Totodată, a fost profesor la Institutul de Teatru şi Film, între 1950 şi 1965, şi a fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004, în semn de recunoaştere a activităţii sale în domeniul artei.

A fost decorat, printre altele, cu Ordinul “Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer, Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur şi colan şi Ordinul Naţional al Legiunii de Onoare în grad de Ofiţer, din partea Franţei. Este Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică “I. L. Caragiale” din Bucureşti. În 2011 a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor – Piaţa Timpului, spaţiul bucureştean dedicat marilor valori ale filmului şi scenei româneşti.

627x0 (1)

În februarie 2014, Radu Beligan a fost inclus într-un top al celor mai puternice o sută de personalităţi din lume din domeniul divertismentului, alături de actorul român în clasament regăsindu-se numeroase celebrităţi de toate vârstele, de la Hollywood, printre care Robert De Niro, Martin Scorsese, Clint Eastwood, Woody Allen, Judi Dench, Helen Mirren şi Angelina Jolie, potrivit site-ului american Business Insider.

La 95 de ani, a lansat volumul de memorii “Între acte“, dedicată  copiilor săi.

5741205-mediafax-foto-ovidiu-micsik

“Iubesc teatrul, care este arta de a povesti opoziţiile. Teatrul te învaţă să-l cunoşti şi să-l iubeşti pe celălalt”, scrie Radu Beligan în cartea “Între acte”.

Am trăit înaintarea în vârstă ca pe o detaşare de toate aceste poveri. A îmbătrâni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute, înseamnă a deveni mai uşor, mai liber. Într-un anumit sens, eşti mai bătrân când eşti tânăr şi mai tânăr când eşti bătrân. Viaţa se scurge ca o permanentă şi progresivă delestare de prejudecăţi şi de constrângeri. Avea dreptate Picasso când spunea că îţi trebuie mult timp ca să devii tânăr!”, scrie Radu Beligan.

 

Sursa: mediafax

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

1-echipamentgratuit-1030x215

mirceaalbulescu

A murit Mircea Albulescu

Mircea Albulescu a încetat din viaţă, în această dimineaţă, la Spitalul Floreasca din Capitală. Îndrăgitul actor, în vârstă de 81 de ani, avea mai multe probleme cardiace, iar inima sa a cedat.

De altfel, în urmă cu doi ani, Mircea Albulescu a fost supus unei triple operaţii de bypass la inimă.

Într-o emisiune de televiziune marele actor mărturisea: “Aştept moartea, sunt tot mai aproape de ea, e cea mai grea aşteptare. Soţia mea a încetat din viaţă acum câţiva ani, dar de ceva vreme o simt tot mai des prin casă, mă ceartă adesea, că sunt dezordonat, că de ce pun aia colo sau dincolo. Poate că e tot mai prezentă pentru că mă apropii şi eu de lumea de dincolo, de lumea ei”, adăugând “e bine în viaţa asta, ca actor, să dispari când trebuie, cât eşti pe val”.

Mircea Albulescu a fost unul dintre cei mai mari actori români, profesor universitar (doctor în arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR).

 A jucat în sute de spectacole pe scenele Teatrului Municipal din Bucureşti, Teatrului de Comedie şi Teatrului Naţional din Bucureşti şi a interpretat peste 300 de roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care îl consideră cea mai prodigioasă dintre activităţile sale artistice şi care a constituit şi subiectul tezei sale de doctorat.

Mircea Albulescu a jucat şi în peste 70 de filme, multe din acestea în regia lui Sergiu Nicolaescu (“Dacii”, 1967, “Mihai Viteazul”, 1970, “Zile Fierbinţi”, 1975, “Revanşa”, 1978, “Pentru Patrie”, 1978, “Nea Marin Miliardar”, 1979, “Mihail, câine de circ”, 1979, “Capcana Mercenarilor”, 1980, “Wilhelm Cuceritorul”, 1982, “Viraj periculos”, 1983, “Ziua Z”, 1985, “Noi, cei din linia întâi”, 1986) şi aproape toate filmele lui Mircea Veroiu (“Somnul Insulei”, 1994, “Semnul şarpelui”, 1981, “Mania”, 1977, “Şapte zile”, 1973, “Scrisorile prietenului”, 1997, “Dincolo de pod”, 1976, “Artista, dolarii şi ardelenii”, 1980, “Craii de Curtea Veche”, 1995).

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

A avut roluri importante în filme regizate de Francis Ford Coppola (“Youth Without Youth”, 2007), Radu Gabrea (“Prea mic pentru un război atât de mare”, 1970, “Dincolo de Nisipuri”, 1973, “Rosenemil”, 1993), Manole Marcus (“Actorul şi sălbaticii”, 1975), Mircea Daneliuc (“Cursa”, 1975, “Ediţie Specială”, 1980), Alexa Visarion (“Înghiţitorul de săbii”, 1981), Nicolae Mărgineanu (“Flăcări pe comori”, 1987, “Un om în Loden”, 1979), Nicolae Breban (“Printre colinele verzi”, 1971), Dinu Tănase (“La capătul liniei”, 1982), Mircea Drăgan (“Columna”, 1968, “Braţele Afroditei”, 1978), Mircea Moldovan (“Totul se plăteşte”, 1986), Andrei Blaier (“Momentul adevărului”, 1989).

De asemenea, acesta este autorul unor volume de versuri precum “Vizite”, “Pajura singurătăţi”, “Fluture în lesă de aur”, “Clanţe”, “Ultimele noduri”, şi proză “Bilete de favoare”, “Baraka” şi “Bazar sentimental”.

Este membru al Uniunii Ziariştilor şi doctor în arte. Timp de doi ani (30 decembrie 1992 – 04 aprilie 1994) a fost secretar de stat la Ministerul Culturii. A primit Ordinul Meritul Cultural şi Ordinul Serviciul Credincios în grad de Comandor.

În perioada 1985 – 2005, a fost profesor la Universitatea Naţională Artă Teatrală şi Cinematografică “I. L. Caragiale” din Bucureşti.

Din anul 2011 are o stea care îi poartă numele pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului din Capitală, alături de alte personalităţi ale vieţii artistice româneşti.

Când a împlinit 80 de ani, Mircea Albulescu a fost sărbătorit la UNATC, la Majestic, la Academia de Teatru, dar şi la Teatrul Radiofonic. Atunci a stat de vorbă cu fiecare om ce i-a ieşit în cale, cu o naturalețe desăvârșită, ca și cum vârsta pe care o purta pe umeri devenea din ce în ce mai ușor de purtat.

“Mi-ai luat teatrul, m-ai terminat. În ochii mei, moartea e cea mai progresistă parte a vieții. Mulțumește-te cu ceea ce ți-a dat Dumnezeu. Savurează fiecare lucru la timpul lui. Nu se poate fără credinţă nimic, nici măcar să bei un pahar cu apă, pentru că dacă nu-l bei, întorci paharul când el e la gură, îţi ajunge pe piept, de pe piept cine ştie unde şi zice lumea că ai făcut cine ştie ce. Nu se face nimic fără Dumnezeu. (…)

Despre necazuri este bine să nu vorbești. Nu pe toți ne iubește Dumnezeu atât de tare, încât să ne ia fulgerător de aici. Buna mea, mă întrebai cum mă simt la 80 de ani. Nu știu, că de azi dimineață am intrat în vârsta asta, dar când mă mai trezesc puțin o să-mi dau seama, că n-are cum să fie decât cum a fost și până acum, pentru că Dumnezeu are o înțelegere cu mine. I-am spus: «Doamne! ». Și Dumnezeu știi ce mi-a zis: «Da, mă!». Asta înseamnă că s-ar putea să am un noroc cu Dumnezeu. I-am spus: «Ia-mă pe nepusă masă». Eu nu știu cum e după 20, după 40, după 60 de ani. Ori nu suntem, ori suntem mereu. (…)

Singura şansă a filmului, a teatrului românesc este ca aceia care vin după noi, în mod obligatoriu, şi îţi spun că se ţin de cuvânt, să fie mai buni ca noi! Da, am spus că aştept să fiu negat de cei tineri, dar am să-ţi spun ceva ce am învăţat. Neagă tot ce vrei, cât vrei, cu o singură condiție, să pui ceva mai bun în loc!”, afirma Mircea Albulescu.

Sursa: mediafax.ro, evz.ro

1-echipamentgratuit-1030x215

Morgan-Freeman2

Morgan Freeman ii va ghida pe soferi prin trafic

Cunoscutul actor Morgan Freeman a împrumutat vocea sa aplicației mobile de navigație prin GPS Waze, scrie UPI.com.

Această noutate pentru aplicația mobilă Waze a fost lansată concomitent cu premiera filmului ”London has Fallen”, în care Morgan Freeman interpretează rolul vicepreședintelui SUA Allan Trumball. Vocea actorului îi va ghida pe șoferi prin trafic de acum înainte.

”Vremea a sosit, președinte Wazer. Lumea așteaptă indicațiile tale’‘, sunt cuvintele pe care șoferii le aud atunci când pornesc aplicația Waze, iar la final când ajung la destinația dorită ei primesc confirmarea din partea aplicației: ”Ați ajuns”. “A fost onoarea și datoria mea să vă însoțesc în această misiune”.

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

Waze este o aplicație mobilă de navigație prin satelit care actualizează în timp real datele despre traficul rutier și dirijează șoferul spre destinația dorită, oferindu-i însă rute alternative pentru a evita ambuteiajele din anumite zone. Este disponibilă atât pe dispozitivele care folosesc sistemul de operare Android, cât și pe iOS al celor de la Apple.

“London has Fallen” va avea premiera generală pentru public la 4 martie.

Sursa: agerpres.ro

1-echipamentgratuit-1030x215

TARZANANDTHEHUNTRESSTC23

Johnny Weissmuller, alias “Tarzan”, va deveni brand turistic pentru Timișoara

Imaginea actorului Johnny Weissmuller, alias “Tarzan”, va fi promovată pentru a o transforma într-un brand turistic al Timișoarei, locul natal al actorului, în cadrul unui proiect intitulat Tarzaniada, care va demara în luna iunie.

Ideea proiectului a fost lansată de Casa de Cultură a Studenților Timișoara, iar Agenția pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului (APDT) Timiș susține completarea și promovarea proiectului.

APDT Timiș dorește să facă din personajul Tarzan un produs turistic complet și complex, legat de Timișoara și de județul Timiș, un produs care să fie promovat la târgurile de turism internaționale, pentru a trezi interesul turiștilor să vină în zona noastră.

‘Vrem să facem din Tarzan un produs turistic (…), servicii, lucruri concrete precum tot felul de magneți, căni. Suvenirurile noastre nu vor fi comercializate, vor fi distribuite prin info centrele turistice’, a explicat Delia Barbu.

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

În anul 2004, autoritățile timișorene au pregătit o placă memorială dedicată împlinirii unui centenar de la nașterea actorului, cu inscripția ‘Aceasta este casa în care campionul de înot olimpic și marele actor Johnny Weissmuller s-a născut la 2 iunie 1904’, dezvelită de fiul său, dar nu au identificat exact casa în care s-a născut ‘Tarzan’, cel mai probabil aceasta fiind distrusă în timp.

Atunci au existat mai multe firme care au dorit să producă diverse sortimente de dulciuri purtând numele ‘Tarzan’, dar nu au putut face acest lucru, deoarece aceasta este deja marcă înregistrată.

Acum, APDT Timiș vrea sprijinul municipalității pentru a realiza în apropierea fostei presupuse case a lui Johnny Weisssmuller un panou cu date și imagini, care să indice trecerea lui pe acolo, dar și pentru a creiona un traseu turistic în oraș, în care să fie inclusă și această locație.

Sursa: agerpres

1-echipamentgratuit-1030x215