Proiectul românesc care vrea să-i ajute pe copiii cu deficienţe de auz să se bucure de basme şi poveşti

Proiectul „A fost odată” îşi propune să aducă bucuria basmelor şi poveştilor copilăriei şi la copiii cu deficienţe auditive, prin intermediul unei platforme online.

Pe www.afostodata.net părinţii, cadrele didactice şi toţi cei cărora le plac basmele pot găsi poveşti ilustrate special, realizate atât în varianta audio, cât şi traduse în limbaj mimico-gestual românesc. Selecţia textelor este intenţionat realizată astfel încât copiii cu vârste cuprinse între 3 şi 9 ani să se identifice cu personajele dragi şi să empatizeze cu întâmplările prin care acestea trec.

De asemenea, textele au fost alese atât din literatura română, cât şi din cea universală, dar au fost adaptate dorinţelor şi nevoilor copiilor din ziua de astăzi care sunt orientaţi tot mai mult către tehnologie, rapiditate, interactivitate şi metode alternative de învăţare.

Astfel, limbajul arhaic a fost înlocuit cu unul contemporan, păstrând totuşi farmecul „zicerii” unor scriitori precum Ion Creangă, Petre Ispirescu, Charles Perrault sau Hans Christian Andresen. În plus, colecţia se va îmbogăţi cu o nouă serie de poveşti ilustrate din literatura chineză, cea rusă şi cea indiană. Textele sunt cu atât mai frumoase cu cât reflectă tradiţii şi învăţaminte din culturi diferite de cea cu care copiii din România sunt obişnuiţi.

Colecţia digitală poate fi ascultată sau urmarită pe laptop, PC, telefon sau iPad. De asemenea, ea poate fi descărcată gratuit de pe website, astfel încât poveştile să fie la dispoziţia copiilor în maşină, în excursii, la picnic sau oriunde îşi doresc să ia cu ei eroii lor preferaţi. Noutatea pe care această platformă o aduce constă în traducerea mimico-gestuală a poveştilor, care se adresează celor peste 23.000 dec persoane cu deficienţe de auz, dintre care aproape 1.700 sunt copii (sursa ANPD, trim IV 2017).

Claudia Lungu este cea care dă viaţă poveştilor prin limbajul semnelor, ea însăşi având dizabilitate auditivă. În România sunt doar 136 de interpreţi de limbaj mimico-gestual şi 13 şcoli speciale, în care învaţă copii din toată ţara.  În cursul săptămânii, aceştia dorm la internate, departe de familiile lor. Copiii cu dizabilităţi auditive nu pot auzi poveştile citite de părinţi sau ce spun personajele din desenele animate. Ei trebuie să înveţe mai întâi limbajul semnelor, proces care este de durată, atât pentru ei, cât şi pentru părinţii auzitori.

Sursa

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply