Olimpic internațional la geografie: “Rămân acasă pentru că se pot face lucruri mărețe și aici”

Ieșeanul Manuel Foșalău a câștigat în acest an aurul la Olimpiada Internațională de Georgrafie, care s-a desfășurat la Quebec, în Canada. Tânărul domn Foșalău tocmai a terminat liceul și a intrat la Facultatea de Geografie la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Nu vrea să plece din România.

Care e povestea ta? Cine ești tu? Întreb pentru cititorii care nu te cunosc.
Mă numesc Foșalău Manuel, am terminat Colegiul Național Emil Racoviță din Iași și mă îndrept cu entuziasm către facultate. M-am întors de la Olimpiada Internațională de Geografie purtând cu mândrie medalia de aur la gât, împlinindu-mi visul de mai mulți ani. În urma pregătirii și datorită pasiunii pentru acest domeniu, am reușit să fac mândră lumea din jurul meu: părinții, profesorii, prietenii, precum și persoanele care nu mă cunosc, dar au încredere în tânăra generație. Echipa României s-a clasat pe primul loc între cele 43 de țări participante, lucru care i-a impresionat pe toți cei care au aflat vestea. Geografia mi-a placut încă de când eram mic. Pe atunci pur și simplu stăteam cu ochii ațintiți asupra hărților, fără să îmi dau seama ce mă atrage la ele. Mai târziu, la școală, am început să particip la concursuri și, acumulând experiență și păstrându-mi pasiunea și ambiția, am ajuns la competițiile de cea mai mare anvergură – Balcaniada din Slovenia din 2017 și Internaționala din Canada din 2018. Pe lângă aceste rezultate și multe alte diplome și medalii pe care scrie „Geografie”, mă ocup cu mult elan și de muzică, încerc să  descopăr mereu noi secrete ale pianului, merg la petreceri, ies în oraș, cunosc oameni noi și călătoresc.

Ce înseamnă România pentru tine?
România este țara mea, locul unde m-am născut și față de care am un mare respect. Poate mulți și-au pierdut simțul patriotic și poate nici eu nu îl duc la un nivel foarte înalt, dar mi-a plăcut să port steagul tricolor în străinătate, să primesc aprecierea celor care erau anii trecuți în vârful podiumului și cu siguranță am fost cuprins de o mare emoție atunci când am auzit imnul pe scenă.

Ce îți place cel mai mult la români?
Ospitalitatea. Cred că îi întrecem pe mulți la acest capitol și mi se pare un aspect care ne avantajează și care îi impresionează plăcut pe străini. Nu mulți occidentali pun mare preț pe a oferi de la ei. Pe de altă parte, când un român are musafiri, masa plină este cea mai frecventă formă de ospitalitate.

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti


Cum vezi viitorul României? Unde crezi că va fi peste zece ani? Și unde crezi că vei fi tu?
Eu mereu am fost o fire optimistă și recunosc că nu sunt pus în temele politice și economice într-atât încât să pot prevedea viitorul țării, dar, cu riscul să mă înșel, cred că România se îndreaptă spre vremuri mai bune. Acest lucru depinde atât de autorități, cât și de cetățeni, iar tinerii dovedesc o atitudine promițătoare. Îmi doresc mult să se îmbunătățească lucrurile și să se rezolve problemele pe care le știm cu toții, cu atât mai mult cu cât am ales să rămân în țară.

Ce l-a învățat școala românească pe Manu

Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat în școala românească? Dar cele pe care nu le-ai învățat?
Dincolo de integrale, de recombinarea genetică și de alcani, legat de care am ajuns la concluzia că nu au fost în zadar, chiar dacă am fost supărat pe ele la vremea aceea, am învățat să fiu răbdător, să mă descurc cu multe sarcini deodată și să nu mă dau bătut. Ce nu m-a învățat școala românească? Lucruri care îmi vor folosi atunci când „cresc mare”, când o să fiu singur și când va trebui să mă descurc cu toate responsabilitățile unui adult, moment la care mulți ajung încă de la 19 ani, în anul I de facultate. Cred că școala românească îi pregătește pe elevi pentru facultate, nu pentru viață.

De ce nu vrea Manu să emigreze

Când ești plecat din România de ce îți este cel mai dor? 
De locurile mele de zi cu zi, de casă și de prieteni. Să fii plecat și să descoperi lucruri noi e fascinant, dar cel mai adânc în orice om, nu neapărat român, sunt sentimentele care îl leagă de casă.


Cum te gândești la soluția emigrării? Ai recurge la ea? 
Din punctul de vedere al unui geograf, emigrarea înseamnă plecarea populației adulte, forței de muncă, scăderea natalității și destrămarea familiilor. Pe plan național, evident că este dezavantajos. Pe plan individual, salariile mari, traiul mai bun și oportunitățile mai numeroase sunt cele mai atractive, chiar dacă balanța este echilibrată de dorul se casă și de dificultatea de adaptare. Eu nu mă văd recurgând la această soluție, rămân acasă pentru că se pot face lucruri mărețe și aici.


Ce ne lipsește ca popor?
Organizarea, seriozitatea și bunul simț, în cazul unor dintre oameni. Acestea sunt câteva lucruri pe care le-am văzut și le-am apreciat în afara țării și care cred că le poate pune la punct orice om pentru sine.

Care crezi că sunt soluțiile la problemele cu care te-ai întâlnit ca elev?
Cred că sunt necesare niște demersuri legate de cantitatea de informație și de modul de predare în școală. Ar trebui puse în prim-plan învățarea practică și care stimulează gândirea elevilor. Mai mult, pentru copiii de vârste mai mici, școala ar trebui să fie mai relaxată și să încurajeze socializarea și învățarea din plăcere.

Ce întrebare ai fi vrut să îți pun și cum ai fi răspuns la ea?
„Ai vreun mesaj pentru cititori?”. Urmați-vă pasiunea, respectați-i pe cei din jur și țineți cont de sloganul „Schimbarea începe cu tine !”, pentru că e adevărat, după părerea mea.


România este țara mea, locul unde m-am născut și față de care am un mare respect. Poate mulți și-au pierdut simțul patriotic și poate nici eu nu îl duc la un nivel foarte înalt, dar mi-a plăcut să port steagul tricolor în străinătate, să primesc aprecierea celor care erau anii trecuți în vârful podiumului și cu siguranță am fost cuprins de o mare emoție atunci când am auzit imnul pe scenă.”- Manu Foșalău, olimpic internațional la geografie

Sursa

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply