Mihaela Noroc, fotograf, Atlasul Frumuseţii: Vreau să continui proiectul şi în câţiva ani să public o a doua parte

Început în 2013, Atlasul Frumuseţii, care include 500 de portrete de femei din toată lumea, a ajuns un reper global în promovarea diversităţii culturale, dar mai ales un proiect care a arătat că frumuseţea nu este un tipar. După apariţii în Wall Street Journal, Forbes sau CNN, Mihaela Noroc, 32 de ani, fotograful care a călătorit prin aproape 60 de ţări pentru prima ediţie a Atlasului Frumuseţii, spune că vrea ca acest proiect să meargă mai departe, cu o a doua ediţie în câţiva ani. Călătoria a început din nou.

Atlasul Frumuseţii a fost lansat în România în toamna anului trecut, Mihaela Noroc fiind iar pe drum pentru a-şi îmbogăţi colecţia de portrete.

„Ideea mi-a venit călătorind în jurul lumii şi am făcut prima fotografie în 2013. Au urmat mii de fotografii, nu am calculat un număr exact, dar am ajuns în circa 60 de ţări. Nu făceam nimic special înainte de acest proiect”, spune Mihaela Noroc.

Potrivit informaţiilor disponibile, prima fotografie din acest proiect a fost făcută în Ethiopia.

„La acel moment, lucram în alte domenii, încercam pur şi simplu să-mi câştig existenţa, iar fotografia era mai degrabă un hobby. Tatăl meu e pictor şi încă din copilărie am fost atrasă de culori şi compoziţie. În liceu am primit de la el prima cameră foto şi aşa a început totul.”

În timpul unei vacanţe, Mihaela Noroc ajunge într-un sat ethiopian unde interacţionează cu un trib în care nuditatea era un lucru normal.

„Alţi membri ai tribului făceau parte din comunităţi mai conservatoare, aşa că aveau capul acoperit. Vedeam aceste lucruri în timp ce în marile noastre oraşe viaţa modernă era în plină desfăşurare. La acel moment m-am întrebat: dacă există atâta diversitate şi atâtea poveşti într-o singură ţară, oare ce o fi în restul lumii?”

Cu această întrebare a început una dintre cele mai spectaculoase călătorii din lumea fotografiei.

Spune că până la urmă orice fotograf trebuie să-şi găsească o nişă, iar pentru ea a fost studiul frumuseţii feminine, în toată diversitatea sa.

„În Afganistan am ajuns într-o zonă izolată, în coridorul Wakhan. Linia de război era foarte aproape, lucru care condamna acest loc la izolare. Oamenii trăiau acolo la fel cum trăiau strămoşii lor acum sute de ani, aşa că fotografia li se părea ca un miracol.”

Noutatea nu i-a speriat însă, spune Mihaela Noroc, ea şi aparatul ei foto fiind invitaţi în toate casele pentru a surprinde cadre cu fiecare membru al familiei.

„În Coreea de Nord am fost mereu însoţită de un ghid local, la fel ca orice străin care se decide să viziteze această ţară. Dar am avut libertatea de a mă plimba pe străzi, de a interacţiona cu femeile de acolo, de a surprinde momente din traiul lor zilnic.”

În Iran, Mihaela Noroc a avut parte de aceeaşi ospitalitate.

„Oamenii erau extrem de prietenoşi cu străinii şi majoritatea femeilor se bucurau când erau fotografiate.”

După ce a interacţionat cu atâtea culturi, Mihaela Noroc spune că frumuseţea Româ­niei stă tot în diversitatea sa, în contrastele ei.

„Frumuseţea României stă în milioane de chipuri, de poveşti, de locuri pe care uneori le ignorăm, dând întâietate lucrurilor mai puţin frumoase.”

În acest moment, Mihaela Noroc este tot pe drum. După o primă ediţie a Atlasului Frumuseţii, fotografa spune că munca pentru a doua ediţie este în plină desfăşurare.

„Niciodată nu e suficient material. Întotdeauna îţi doreşti mai mult. De aceea vreau să continui proiectul şi în câţiva ani să public o a doua parte”.

Sursa

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns