Ia cu cristale Swarovski

Ii împodobite cu cristale Swarovski sunt purtate la zile de sărbătoare de tinerele din Ţara Oaşului, stârnind astfel dezaprobarea bătrânelor, care încă mai poartă cămăşi lucrate manual în urmă cu zeci de ani, dar şi interesul etnologilor, preocupaţi de evoluţia patrimoniului cultural şi de felul în care costumul popular devine unul „viu”, adus mereu în actualitate, relatează Agepres.

Odată cu construcţia noilor case, cele mai multe pe două – trei nivele, s-au transformat şi satele, dar oşenii nu şi-au neglijat costumele populare. Astfel, astăzi s-a ajuns ca bunăstarea materială să se resimtă şi în costumele populare, care sunt împodobite inclusiv cu cristale Swarovski. Acest lucru a stârnit curiozitatea specialiştilor, uneori fiind catalogat drept un kitsch, dar mai ales criticile bătrânilor.

Oşenii nu prea spun ie, termenul a ajuns în Ţara Oaşului în urmă cu câţiva ani. Ei au cămaşă, chimeşă sau chemeşă, dar în fond este vorba despre acelaşi obiect – cămaşa populară feminină.

Majoritatea oşenilor sunt plecaţi la muncă în străinătate şi, după ani de zile de trudă, după ce şi-au pus la punct casele, au început să investească şi în costumele populare. În fiecare vară, satele sunt pline de oameni îmbrăcaţi în straie populare. Oşenii ies la biserică şi în centrul satului ca să-şi arate costumele, care spun totul despre ei. Aşa s-a ajuns la costumele cu cristale Swarovski.

„Acum la noi aşa se poartă, aşa e moda. Sunt costume populare, dar noi. Este greu să te mişti în ele, sunt foarte grele, dar prea puţin ne interesează acest lucru pentru câteva ore. Vrem să arătăm că avem costume frumoase tradiţionale şi ne mândrim cu asta. Nu eşti în rând cu lumea dacă nu ai duminica pe tine un costum popular. Sunt multe femei care au chimeşi cu cristale Swarovski, ele consideră că sunt mai frumoase dacă sclipesc sau dacă ştie lumea că au cristale”, consideră Maria Paşca, o tânără din Ţara Oaşului.

 

Meşterul popular Maria Finta afirmă că oşenii nu prea sunt interesaţi de modelele vechi, dar mai sunt oameni care apreciază lucrurile făcute manual. Confecţionarea unei ii de mână, după model vechi de acum cel puţin 100 de ani, durează cam o săptămână, iar preţul se ridică undeva la 400 de lei. Ea coase de când e mică. Mai are câteva ajutoare, dar problema este, spune meşterul popular, că tinerii nici nu vor să audă să mai facă aşa ceva.

Atunci era mai greu, acum ne-am mai modernizat. Acum le facem pe pânză, atunci se făcea pe pânză numai de casă. Acum se cer mai mult pe negru. Eu fac modelele de sute de ani, numai pe pânză de-astalaltă. Eu am o ie sau o cămaşă de ani de zile, iau o floricică de aici, de acolo şi le aşez să fie bine, să fie frumoasă. Eu nu fac cu cristale, dar în zona noastră majoritatea fac. Acum numai alea sunt la modă. Eu dacă aş merge aşa la biserică (îmbrăcată în straie vechi – n.r.) cred că mulţi ar râde de mine. Dar cine pricepe foarte mult le apreciază. Mie îmi par foarte frumoase”, explică Maria Finta.

 

 

Etnolog de profesie, Natalia Lazăr consideră că toate aceste modificări ale costumului provin din „interiorul oşenilor”, din faptul că sunt oameni care au pornit dintr-o situaţie materială dificilă, dar prin ambiţie s-au realizat pe plan financiar, iar depăşirea condiţiei se vede acum în costumul popular dar contemporan.

„Costumul era viu datorită materialelor folosite, intrau în contact cu corpul uman şi transmiteau o anumită energie, o anumită stare, s-a demonstrat ştiinţific. Există o mişcare naţională în acest sens, se cultivă cânepa masiv, mai sunt femei care ţes la război şi va fi reintrodus în anumite zone etnofolclorice. Nu ştiu dacă şi la noi, vom vedea. Pe de altă parte, este viu prin cromatică, dacă avem în imagine costumul monocromatic alb negru, acela de la Astra din zona Sibiului, deja se vede o diferenţă, acesta abundă, în bucurie, veselie, culoare, dar pe de altă parte, în acest moment, au abordat oşenii alb-negrul pentru că ei consideră că îi reprezintă. Este un costum imperial. Oşenii şi-au depăşit condiţia socială. Dacă privim în muzeu şi vedem care era starea materială, care erau locuinţele oşanului, ne dăm seama că era o situaţie materială financiară deosebit de dificilă. Oşenii sunt foarte mândri şi orgolioşi şi doresc să îşi depăşească condiţia şi au reuşit asta. Şi-au construit o casă, au arătat lumii întregi că au izbutit şi iată costumul contemporan reflectă oarecum şi această stare”, explică etnologul.

Totodată, directorul adjunct al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare, Felician Pop, crede că acest costum popular oşenesc este unul „viu”, deoarece s-a transformat şi răspunde cerinţelor actuale ale oşenilor. Costumul arată şi rădăcinile oşenilor, dar în acelaşi timp şi valoarea şi importanţa socială a celui care îl poartă.

Sursa

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns