Divertisment rasist: grădinile zoologice umane, un secret rușinos al Europei

Înainte de apariţia mijloacelor moderne de divertisment şi a turismului de masă, milioane de cetăţeni occidentali vizitau grădinile zoologice, în care „exponatele” erau minoritățile rasiale.

Acum nu foarte mult timp, europenii considerau de cuviință că este în regulă să închizi ființe umane în cuști, pentru a fi „observate în habitatul natural” de așa-numitele rase superioare, statut conferit de pielea albă.

Izolaţi cu garduri, la fel ca într-o grădina zoologică, pentru a ilustra diferenţele de etnie, băştinaşii din regiunile în care europenii aveau colonii alimentau cea mai otrăvitoare  idee pe care oamenii de ştiinţă, apoi mai târziu conducătorii de stat, voiau să o inoculeze populaţiei: rasele pure, albe, civilizate sunt superioare celor de culoare. Fotografiile au fost distribuite de site-ul PowerfulPrimates, pe lângă alte publicații.

1_Human-zoo-750x400

Grădinile zoologice umane, organizate în țări aparent civilizate

Deşi cărţile de istorie cuprind foarte rar imagini sau referiri la această perioadă, existau milioane de spectatori care veneau să-i vadă pe „sălbatici” în satele reconstruite pentru amuzamentul albilor. Se estimează că peste un miliard şi jumătate de oameni din întreaga lume au vizitat asemenea expoziţii în perioada 1870 – 1930, potrivit istoricului francez Pascal Blanchard, citat de Adevărul.

4_Human-zoo

Una dintre primele grădini zoologice umane a fost cea organizată în Londra, în 1851, atunci când familii întregi de indigeni africani au fost aduse în Europa pentru a realiza o copie a satelor primitive din Senegal, Niger sau Guineea. Proaspăt ajunşi într-un teritoriu necunoscut, unii dintre ei erau forţaţi să execute dansuri tradiţionale, imediat ce erau coborâţi din tren, totul pentru divertismentul spectatorilor. În unele zone, grupurile de indigeni erau forţate chiar să simuleze luptele dintre ei şi colonizatori sau să se lupte cu animalele sălbatice pentru hrană.

Deşi Franța se declarase o susţinătoare a principiilor egalitare, o altă grădină zoo cu exponate umane a fost deschisă în 1889, la Paris, cu ocazia Târgului Mondial. În jur de 400 de aborigeni, africani sau asiatici au fost expuşi în cuşti. Târgurile zoo cu oameni au fost gândite iniţial drept strategii de marketing, iar evenimentul din 1889 de la Paris a avut un succes uluitor, atrăgând 18 milioane de vizitatori.

3_Human-zoo-child

Cum vedeau oamenii de știință această formă de abuz

Deși încălcau vădit orice regulă de libertate şi egalitate socială, grădinile zoologice umane au fost rareori condamnate de oamenii de ştiinţă. Aceştia erau chiar mulţumiţi că pot dezvolta o serie de studii pe familiile de indigeni, argumentând şi promovând într-o măsură din ce în ce mai mare teoriile rasiale, care au condus ulterior și la ascensiunea nazismului.

„A fost o afacere, pur şi simplu capitalism. Indigenii erau dominaţi de privirile vizitatorilor, care îi forţau să aibă un rol ce nu era al lor. Acest rol crea un simbol al raselor. Expoziţiile umane sunt un semn clar al amneziei noastre colective”, a mai spus istoricul francez Pascal Blanchard.

Şase africani, cumpăraţi cu sare şi sârmă

Ideea e fost preluată ulterior şi de alte ţări din Europa, precum Belgia sau Germania, dar a fost importată şi peste ocean. Există fotografii de epocă cu oameni expuşi în cuşti, forţaţi să trăiască printre maimuţe sau să tragă cu arcul după alte animale, surprinse la începutul secolului XX în oraşe precum New York sau St. Louis.

În Statele Unite ale Americii, antropologul american William John McGee realiza în 1904 proiectul celei mai mari şi spectaculoase expoziţii de indigeni. Acesta dorea să proiecteze în St.Louis (Missouri) o grădină imensă în care să aducă cei mai înalţi oameni din lume, situaţi în Patagonia, cei mai scunzi din lume, celebrii pigmei din Congo, sau cei care aveau cel mai mult păr pe trup, dintr-o insulă japoneză. McGee reuşeşte să cumpere, cu ajutorul unui explorator, şase pigmei pentru numai o rolă de sârmă şi puţină sare.

10_Human-zoo

Ajunşi în SUA şi uimiţi de clădirile înalte, pigmeii sunt trimişi către St. Louis cu trenul, devenind în scurt timp principala atracţie a expoziţiei antropologului american. Samuel Philips Verner, exploratorul trimis de William John McGee în Africa, povesteşte în cadrul unui documentar că antropologul american i-a dat o listă clară cu tipurile de indigeni pe care îi doreşte: „un şef al pigmeilor, o femeie adultă, de preferinţă soţia lui, un om adult, de preferinţă fiul lor, o altă femeie adultă, eventual fiica, o femeie tânără, nemăritată, doi copii, o preoteasă şi un preot, sau medici, de preferinţă în vârstă”. În cele din urmă, gradina zoologică umană, pusă la care de McGee, a fost un succes imens şi copiată apoi la scara largă în întreaga lume, notează Sadiah Qureshi, un istoric de la Universitatea Cambridge.

Pigmeul care s-a sinucis, după ce a fost adus în SUA

2_Otto Benga

Una dintre poveștile tulburătoare ajunsă în media este cea a lui Oto Benga, un pigmeu adus din Africa în Statele Unite. Adus cu forța în 1906 în SUA, Oto Benga făcea parte din grupul de indigeni expus pentru amuzamentul occidentalilor. După ce a fost văzut de peste 20 de milioane de oameni, Oto este dus înapoi acasă în satul său din Congo. Căutându-şi tribul, acesta descoperă că a fost exterminat în întregime de către soldaţii belgieni. Se căsătoreşte cu o fată dintr-un alt trib, dar în scurt timp aceasta moare din cauza muşcăturii unui şarpe.

Oto Benga a fost apoi alungat de către şeful tribului, care considea că acesta atrage forţele răului. Oto a decis să revină în Statele Unite şi l-a rugat pe cel care l-a adus înapoi să-l ia din nou în America. Inevitabil, este remarcat de alţi oameni de ştiinţă, printre care şi Madison Grant, cel care scrie în 1930 cartea The Passing Of The Great Race, devenită un studiu fundamental pentru Hitler. După ce ajunge din nou într-o grădină zoologică, alături de animale, pentru alţi doi ani, Oto Benga este eliberat şi începe să-şi construiască o nouă viaţă într-un centru de adopţie. Nereuşind să se adapteze, la 32 de ani, s-a sinucis. Povestea sa a devenit una de referință pentru cazurile de abuz rasist.

Totuși, cazurile tragice nu au oprit aceste practici. Pentru că totul era, în fond, despre bani, administratorii de expoziţii concepeau şi reclame pentru a aduce cât mai mulți occidentali la spectacolele cu „sălbatici”. Câteva dintre reclamele vremurilor anunţau: „Trăiesc în păduri, sunt extrem de timizi. Mănâncă aproape cu mâinile goale carnea de pe animalele sălbatice. Sunt cruzi şi au plăcerea să tortureze animalele” sau „Un pigmeu mănâncă 60 de banane la o masă, pe lângă celelalte produse alimentare. Apoi cere şi mai mult”.

5_Human-zoo

Fenomenul grădinilor zoologice umane și-a pierdut din popularitate începând cu anii 1930, însă nu din cauza unei schimbări morale a occidentalilor, ci pur şi simplu datorită apariţiei cinematografului. Ultimele astfel de expoziții sunt consemnate în Belgia, în anul 1958, rămânând mărturii ale cruzimii de care sunt capabile ființele umane.

Surse: playtech, adevarul.ro, powerfulprimates.com

1-echipamentgratuit-1030x215

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns