S-a deschis cel mai mare parc de agrement din România, ”Zaga Zaga” Resort

Cel mai mare parc de agrement din România, „Zaga Zaga”, a fost deschis pe malul Siretului, în zona Doaga, pe o suprafață de 82 de hectare.

„Departe de orașele zgomotoase, într-un colț feeric, unde omul este în comuniune cu natura, resortul ZagaZaga a ajutat la formarea unei delte de o frumusețe nepământeană.

Într-un spațiu în care timpul parcă a rămas oprit contemplându-i tăcerea, la nu mai mult de 20 km de Focșani, Siretul își ramifică brațele care se risipesc ca niște vene peste o întindere nesfârșită, dând naștere unui loc care deapănă frumusețea pământului românesc”.

Pe Facebook, Cristina Doina Cris  a scris: „Nu degeaba i se spune ”Delta Siretului”. Este un resort complex, cu tot ce trebuie, singurul din țară cu acces pe apă către spațiile de cazare și spre restaurant.

Turiștii care ajung aici pot ajunge oriunde doresc cu barca, după ce se înscriu la recepție.

Complexul turistic dispune de 52 de bungalow-uri, dintre care 11 plutitoare, cu dotări de 4 stele. Turiștii pot face plimbări cu barca sau pe jos, pot face pescuit sportiv, pot admira crescătoriile de sturioni, crapi și păstrăvi, pot mânca la cherhana preparate specifice din peștele din bălțile proprii.

Nu lipsește, bineînțeles, caviarul. Pentru copii (dar nu numai), resortul pune la dispoziție trasee prin copaci și celebra tiroliană.

Accesul la ”Zaga Zaga” Resort se face pe drumul lateral de la baza podului peste râul Siret, de la Cosmești.”

Sursa

Puteți explora Delta Dunării pe Google Street View

Dacă nu ați văzut niciodată Delta Dunării, cu nenumăratele ei canale și specii de animale, acum veți putea cutreiera cea mai importantă rezervație naturală din România de oriunde, prin Google Street View.

Gigantul IT american a făcut deja fotografii pe brațele Sulina și Sfântu Gheorghe din Delta Dunării, printr-un parteneriat cu ONG-ul WWF România. Imaginile vor fi disponibile pe Google Maps începând cu această toamnă.

Delta Dunării este un obiectiv natural de maximă importanță, fiind protejat de UNESCO. Este casă pentru peste 5.000 de specii de plante și peste 300 de specii de păsări. În Delta Dunării trăiesc 85% dintre speciile de păsări care se găsesc în România, majoritatea dintre ele fiind protejate prin lege.

Cea mai importantă deltă din Europa găzduiește și cea mai mare colonie de pelicani albi din lume, dar este și cea mai întinsă zonă acoperită cu trestie din Europa. În Delta Dunării trăiesc și numeroși sturioni, cei mai mari pești de apă dulce din lume.

Street View este un serviciu popular oferit de Google, care este disponibil în peste 85 de țări din lume. Google Street View permite utilizatorilor să vadă imagini în 360 de grade din multe locuri de pe Pământ, printre care străzi, orașe, monumente istorice, obiective turistice și animale sălbatice, atât pe pământ, cât și în apă.

Street View este disponibil României din 2012, când primele imagini ale celor mai importante orașe din țară au fost incluse în platforma Google Maps.

În această vară, mașinile Google vor străbate din nou străzile României, iar imaginile vor fi actualizate.

Mai mult, în perioada următoare vor fi publicate pe Google Maps imagini Street View din diferite obiective turistice din Transilvania.

Sursa

Ia cu cristale Swarovski

Ii împodobite cu cristale Swarovski sunt purtate la zile de sărbătoare de tinerele din Ţara Oaşului, stârnind astfel dezaprobarea bătrânelor, care încă mai poartă cămăşi lucrate manual în urmă cu zeci de ani, dar şi interesul etnologilor, preocupaţi de evoluţia patrimoniului cultural şi de felul în care costumul popular devine unul „viu”, adus mereu în actualitate, relatează Agepres.

Odată cu construcţia noilor case, cele mai multe pe două – trei nivele, s-au transformat şi satele, dar oşenii nu şi-au neglijat costumele populare. Astfel, astăzi s-a ajuns ca bunăstarea materială să se resimtă şi în costumele populare, care sunt împodobite inclusiv cu cristale Swarovski. Acest lucru a stârnit curiozitatea specialiştilor, uneori fiind catalogat drept un kitsch, dar mai ales criticile bătrânilor.

Oşenii nu prea spun ie, termenul a ajuns în Ţara Oaşului în urmă cu câţiva ani. Ei au cămaşă, chimeşă sau chemeşă, dar în fond este vorba despre acelaşi obiect – cămaşa populară feminină.

Majoritatea oşenilor sunt plecaţi la muncă în străinătate şi, după ani de zile de trudă, după ce şi-au pus la punct casele, au început să investească şi în costumele populare. În fiecare vară, satele sunt pline de oameni îmbrăcaţi în straie populare. Oşenii ies la biserică şi în centrul satului ca să-şi arate costumele, care spun totul despre ei. Aşa s-a ajuns la costumele cu cristale Swarovski.

„Acum la noi aşa se poartă, aşa e moda. Sunt costume populare, dar noi. Este greu să te mişti în ele, sunt foarte grele, dar prea puţin ne interesează acest lucru pentru câteva ore. Vrem să arătăm că avem costume frumoase tradiţionale şi ne mândrim cu asta. Nu eşti în rând cu lumea dacă nu ai duminica pe tine un costum popular. Sunt multe femei care au chimeşi cu cristale Swarovski, ele consideră că sunt mai frumoase dacă sclipesc sau dacă ştie lumea că au cristale”, consideră Maria Paşca, o tânără din Ţara Oaşului.

 

Meşterul popular Maria Finta afirmă că oşenii nu prea sunt interesaţi de modelele vechi, dar mai sunt oameni care apreciază lucrurile făcute manual. Confecţionarea unei ii de mână, după model vechi de acum cel puţin 100 de ani, durează cam o săptămână, iar preţul se ridică undeva la 400 de lei. Ea coase de când e mică. Mai are câteva ajutoare, dar problema este, spune meşterul popular, că tinerii nici nu vor să audă să mai facă aşa ceva.

Atunci era mai greu, acum ne-am mai modernizat. Acum le facem pe pânză, atunci se făcea pe pânză numai de casă. Acum se cer mai mult pe negru. Eu fac modelele de sute de ani, numai pe pânză de-astalaltă. Eu am o ie sau o cămaşă de ani de zile, iau o floricică de aici, de acolo şi le aşez să fie bine, să fie frumoasă. Eu nu fac cu cristale, dar în zona noastră majoritatea fac. Acum numai alea sunt la modă. Eu dacă aş merge aşa la biserică (îmbrăcată în straie vechi – n.r.) cred că mulţi ar râde de mine. Dar cine pricepe foarte mult le apreciază. Mie îmi par foarte frumoase”, explică Maria Finta.

 

 

Etnolog de profesie, Natalia Lazăr consideră că toate aceste modificări ale costumului provin din „interiorul oşenilor”, din faptul că sunt oameni care au pornit dintr-o situaţie materială dificilă, dar prin ambiţie s-au realizat pe plan financiar, iar depăşirea condiţiei se vede acum în costumul popular dar contemporan.

„Costumul era viu datorită materialelor folosite, intrau în contact cu corpul uman şi transmiteau o anumită energie, o anumită stare, s-a demonstrat ştiinţific. Există o mişcare naţională în acest sens, se cultivă cânepa masiv, mai sunt femei care ţes la război şi va fi reintrodus în anumite zone etnofolclorice. Nu ştiu dacă şi la noi, vom vedea. Pe de altă parte, este viu prin cromatică, dacă avem în imagine costumul monocromatic alb negru, acela de la Astra din zona Sibiului, deja se vede o diferenţă, acesta abundă, în bucurie, veselie, culoare, dar pe de altă parte, în acest moment, au abordat oşenii alb-negrul pentru că ei consideră că îi reprezintă. Este un costum imperial. Oşenii şi-au depăşit condiţia socială. Dacă privim în muzeu şi vedem care era starea materială, care erau locuinţele oşanului, ne dăm seama că era o situaţie materială financiară deosebit de dificilă. Oşenii sunt foarte mândri şi orgolioşi şi doresc să îşi depăşească condiţia şi au reuşit asta. Şi-au construit o casă, au arătat lumii întregi că au izbutit şi iată costumul contemporan reflectă oarecum şi această stare”, explică etnologul.

Totodată, directorul adjunct al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare, Felician Pop, crede că acest costum popular oşenesc este unul „viu”, deoarece s-a transformat şi răspunde cerinţelor actuale ale oşenilor. Costumul arată şi rădăcinile oşenilor, dar în acelaşi timp şi valoarea şi importanţa socială a celui care îl poartă.

Sursa

La Castelul Bran se deschide pentru turisti tunelul secret al Reginei Maria

O nouă atracție este anunțată la Castelul Bran, cel mai vizitat obiectiv turistic al României. Tunelul Timpului, tunelul secret al Reginei Maria, de la 1 iulie. Tunelul a fost construit acum 80 de ani iar pentru reabilitarea lui s-au cheltuit 1 milion de euro.

Tunelul a fost construit în 1930 la ordinul Reginei Maria pentru a uşura parcurgerea de către regina bolnavă de artrită a drumului dintre castel şi parcul unde îi plăcea să se relaxeze. Accesul se făcea prin vechea fântână din curtea interioară a castelului, unde a fost montat un lift electric cu ajutorului căruia Regina Maria putea coborî 30 de metri în subteran.

După ce s-a construit liftul, la baza fântânii a fost săpat un tunel orizontal în stâncă, realizându-se legătura cu Parcul Regal al reşedinţei. Tunelul are 40 de metri lungime, iar Regina Maria putea ajunge mai repede în parcul castelului, unde îi plăcea să citească.

Administratorii Castelului Bran au decis în urmă cu un an să reamenajeze tunelul şi să îl pună la dispoziţia turiştilor. Astfel, Tunelul Secret urmează să devină un veritabil Tunel al Timpului. Turiştii vor urca într-un lift cu o capacitate de şase persoane, vor coborî 30 de metri sub pământ tot prin vechea fântână, iar apoi vor putea parcurge la pas tunelul de 40 de metri lungime pentru a ajunge în parcul regal.

Tunelul nu este unul simplu, iar traversarea lui va fi o adevărată experienţă multimedia. De-a lungul său vor fi mai multe holograme care vor prezenta Castelul Bran de-a lungul istoriei sale, de la construirea sa din 1377 şi până astăzi.

Vizitarea tunelului nu va fi inclusă în preţul biletului de intrare la Castel. Tariful pentru parcurgerea tunelului urmează să fie stabilit până la data inaugurării. De asemenea, pentru că în zilele de vară, sunt şi câte 6000 de vizitatori pe zi la Castelul Bran, cel mai probabil, accesul în tunel se va face cu programare pentru că este imposibil ca toţi vizitatorii să îl poate parcurge.

Sursa

Ziarist britanic: România are „absolut tot” pentru a fi pe placul turiștilor

Articolul, apărut pe 30 mai pe site-ul prestigioasei publicaţii britanice The Spectator, în secţiunea “Life”, cu titlul “Romania: Europe’s most overlooked holiday destination”, prezintă impresiile de călătorie ale jurnalistului Stephen McGrath, care a vizitat mai multe zone din România, inclusiv Gura Portiţei, Sibiu, Şuior şi Săpânţa.

“România este una dintre cele mai puţin remarcate – dacă nu chiar cea mai puţin remarcată – destinaţii de vacanţă ale Europei. O analiză rapidă a suprafeţei ţării dezvăluie faptul că aceasta reprezintă un loc care are absolut tot pentru a fi pe placul turiştilor. De la zone sălbatice virgine la castele multiseculare, de la piste de schi pitoreşti la plaje liniştite cu nisip fin, de la o industrie înfloritoare a vinurilor şi a berii artizanale la oraşe la fel de vibrante ca echivalentele lor occidentale”, afirmă Stephen McGrath în debutul acestui articol.

Jurnalistul a remarcat că deşi “zone întinse din România se modernizează, cultura ei rurală distinctă continuă să existe” şi “multe preparate culinare native merită să fie încercate“. Potrivit jurnalistului britanic, “dacă Ministerul Turismului din România începe să se organizeze şi să acţioneze într-un mod eficient, această ţară ar putea să ajungă să ocupe o poziţie mult mai înaltă în listele cu obiective de vizitat întocmite de mulţi dintre turişti”.

Gura Portiţei reprezintă “o evadare idilică”, notează Stephen McGrath: “Litoralul românesc de la Marea Neagră are o lungime de aproximativ 273 de kilometri, însă Insula Portiţei, o mică insulă de nisip la marginea Deltei Dunării – o vastă rezervaţie a biosferei, amenajată acolo unde fluviul se întâlneşte cu marea, după ce a străbătut jumătate din Europa – oferă vizitatorilor o lume complet izolată de agitaţia vieţii în oraşe”. El a remarcat şi faptul că spaţiile de cazare sunt “convenabile şi în general adecvate”, iar zona reprezintă “un loc ce merită vizitat pentru priveliştile sale uluitoare cu peisaje naturale, preparatele delicioase pe bază de peşte şi plimbările cu ambarcaţiuni, care operează cu regularitate şi sunt amuzante”.

După o vizită în Sibiu, Stephen McGrath afirmă că această localitate este “un oraş încântător, în care abundă cultura”. “Identitatea urbană a României nu stă doar în acea mare de blocuri comuniste, gri şi lipsite de elemente culturale. Ele există, desigur, şi chiar în număr mare, însă există şi multe oraşe – mai ales în centrul ţării – care promovează în bună măsură o perioadă impresionantă din istoria arhitecturii. În Sibiu, un mic oraş din centrul României, arhitectura distinctă a saşilor transilvăneni – poate fi observată cel mai bine“, a adăugat jurnalistul britanic.

O vizită în Sibiu reprezintă “o necesitate pentru turiştii pasionaţi de cultură”, întrucât acest oraş a fost capitală europeană culturală în 2007 – anul în care România s-a alăturat Uniunii Europene, afirmă Stephen McGrath, care s-a declarat plăcut impresionat de “cafenelele şi bistrourile aliniate de-a lungul unor străzi înguste şi liniştite, ce pornesc din centrul unor piaţete ce datează din secolul al XV-lea”. De asemenea, autorul articolului este de părere că Muzeul Brukenthal, “o frumoasă clădire barocă, în care sunt expuse impresionante colecţii de artă ale multor pictori europeni, datând din secolul al XV-lea şi până în secolul al XVIII-lea, nu ar trebui să fie ratat”.

De asemenea, Stephen McGrath a lăudat şi gastronomia românească, declarându-se încântat de sarmale, specialităţile din carne de porc şi de peşte, mămăligă şi mujdei. El a lăudat şi băturile din ţara noastră, în special ţuica şi vinurile româneşti Fetească Neagră şi Negru de Drăgăşani.

Despre staţiunea de schi Şuior din Munţii Gutâi din Maramureş, jurnalistul a spus că aceasta este “un tărâm de care timpul a uitat”.

“Există multe zone în care poţi să schiezi în România, însă Şuior, la baza munţilor Gutâi din Maramureş, în nordul ţării, este una dintre cele mai bune, fiind înconjurată de privelişti ce par a fi rămas captive în timp”, afirmă Stephen McGrath. “Ce este minunat la Şuior este faptul că poţi să explorezi Maramureşul, o zonă rurală cu ferme mici şi cu un mod de viaţă care a dispărut de multă vreme din cea mai mare parte a Europei, inclusiv 100 de biserici vechi ortodoxe din lemn, dintre care opt au fost incluse în patrimoniul mondial UNESCO”, a adăugat el. De asemenea, jurnalistul britanic a remarcat şi Cimitirul Vesel din Săpânţa.

Munţii şi natura, “probabil cel mai mare dar al României”

Deţinând cea mai mare parte a pădurilor virgine rămase în Europa, în care trăiesc urşi, lupi, râşi şi pisici sălbatice, fără a mai menţiona arcul Munţilor Carpaţi, pare corect să spui că “natura este probabil cel mai mare dar al României”, afirmă autorul articolului. “De aceea, pentru pasionaţii de drumeţii montane şi de ciclism, e ca şi cum ar intra într-un paradis natural, o sălbăticie care nu necesită nicio tehnică specială de supravieţuire, şi în care se poate ajunge cu uşurinţă graţie unor curse ieftine cu avionul. Deloc surprinzător, ecoturismul reprezintă un sector în dezvoltare în România“, a concluzionat Stephen McGrath.

The Spectator este o revistă săptămânală britanică înfiinţată în 1828. Publicaţia, specializată în articole de cultură, politică şi actualităţi de importanţă mondială, este deţinută de David şi Frederick Barclay, care deţin şi ziarele The Daily Telegraph şi Sunday Telegraph.

În presa străină apar cu regularitate articole care promovează România turistică.

La sfârşitul lunii mai, publicaţia canadiană The Star a reluat un articol apărut iniţial în martie în The Washington Post – intitulat ”Romanian rhapsody — exploring an unsung destination in Eastern Europe”, semnat de două jurnaliste americane, Christine Pendzich şi Eva von Falkenstein -, în care se afirmă că pentru turiştii care sunt dispuşi să uite poveştile cu Dracula, România oferă ”un peisaj fermecător, liniştit şi variat”.

La începutul lunii mai, un alt jurnalist american, Christopher Bagley, a semnat un articol publicat în revista de călătorie Conde Nast Traveler sub titlul ”The Bewitching Time Warp of Transylvania, Romania”, în care vorbeşte despre pitorescul peisajului transilvănean.

Sursa

Bujorul de munte, floarea cu miros de vişine ce oferă un spectacol uimitor la începutul verii pe un munte din România

Smârdanul sau bujorul de munte este una dintre cele mai rare plante din regiunile montane. Planta face parte din genul botanic Rhododendron. Genul cuprinde diferite specii ce cresc la altitudini înalte în regiuni precum Himalaya, Caucaz, Carpaţi, Alpi şi Pirinei.

În România, planta se regăseşte preponderent pe Muntele Roşu, de aici provenind şi denumirea locului. Localnicii consideră înflorirea bujorilor de munte un fenomen unic şi se bucură că sunt protejaţi prin lege. Bujorul de munte creşte în tufe pitice şi nu suportă transplantarea, de aceea creşterea plantei în grădină este imposibilă.

Smârdanul înfloreşte la sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie, când mirosul său, asemănător vişinelor, inundă perimetrul Parcului Naţional Bucegi. Tufele ce se regăsesc pe crestele Carpaţilor au vârste cuprinse între 30-40 de ani, moment în care abia ating înălţimea maximă.

Deşi este asemănător cu bujorul propriu-zis, bujorul de munte nu trebuie confundat deoarece floarea ce se regăseşte într-o mare parte dintre grădini face parte din altă familie botanică, Paeoniaceae. Smârdanul a fost clasificat pentru prima oară de către botanistul austriac Theodor Kotschy şi de maghiarul Lajos von Simonkai.

Plantele sunt considerate de oamenii locului ca fiind un panaceu pentru numeroase afecţiuni. Bujorul de mune, planta mucilaginoasă conţine aminoacizi esenţiali şi alţi compuşi activi precum cristalele microsublimare şi polifenoli. Deşi în trecut localnicii realizau dulceaţă din petalele florilor, în prezent planta se află pe cale de dispariţie şi este protejată prin lege. „Culegeam florile de bujori de munte, le ţineam în mână şi tăiam partea lemnoasă, mai albă. Puneam într-o farfurie petalele şi apăsam ca să iasă mai consistentă, apoi puneam o linguriţă de sare de lămâie, o frecam puţin aşa şi stoarceam bine. Separat, puneam un kilogram de zahăr, trei pahare de apă şi puneam petalele stoarse. Dă un colorit nemaipoment. Era o delicatesă. Acum mai facem din trandafiri, dacă nu mai e voie să culegem rododendronul. E foarte bine că nu se dă voie să se mai culeagă”, afirma anul trecut o localnică din Cheia, pentru Mediafax.

Sursa

Fermierii romani cultiva goji, ”fructul tinereții veșnice”

Românii au prins gustul fructelor de goji, iar fermierii care au asemenea culturi au dat lovitura. În ultima perioadă cererea a crescut atât de mult încât nu mai fac faţă comenzilor.

Numit şi “fructul tinereţii veşnice”, goji se consumă atât proaspăt, cât şi deshidratat. Din el se fac sucuri şi ceiauri, mulţi îl amestecă în salate, iar în bucătăria chinezească apare des lângă pește şi pui.

La Scobinți, în Iaşi, Florin Vieru a investit 2.000 de euro într-o plantaţie de goji. A plantat 400 de arbuşti pe o mie de metri pătraţi de teren, moştenit de la bunici, şi după un an a început să culeagă roadele.

Florin Vieru, cultivator de goji: “Nu este o plantă pretenţioasă, se întreţine uşor. Cererea este foarte mare. Am ajuns să amân oamenii de pe o săptămână pe alta, pentru că nu mai aveam să le dau produse.”

În 2017, proprietarul a recoltat peste 50 de kg de fructe goji. Anul acesta estimeasza ca producţia va ajunge la 150-200 de kg de fructe.

Goji este originar din Himalaya şi este considerat un izvor de sănătate. Terapeuţii chinezi şi tibetani îl folosesc di vremuri străvechi. Arbustul este rezistent la secetă şi s-a adaptat uşor condiţiilor de la noi.

Localnic: “Acesta este butaşul de goji, după aproximativ 2 luni, este făcut din seminţe. Aşa arată butaşul după 2 ani. De la an la an se formează coronamentul care creşte, iar producţia creşte de la an la an.”

Plantaţii de goji există şi în Vaslui. Eugenia Ignat a cumpărat cu 900 de dolari seminţe din Canada şi le-a sădit pe un hectar. Anul trecut, din plantaţie a cules 400 de kilograme de fructe iar acum spera să strângă o tonă.

Eugenia Ignat, cultivatoare de goji: “Am scos cam 1,8 kilograme de la o plantă. Anul ăsta sper să se dubleze. Am consumat proaspte, am dat la prietene, am făcut suc, nectar.”

Un kilogram de fructe proaspete de goji se vinde cu 60 de lei. Preţul se dublează în cazul celor deshidrate.

Fructele de goji seamănă cu măceşele şi sunt foarte dulci. Cu un indice glicemic mic – goji este puternic antioxidant şi are de 500 de ori mai multă vitamina C decât portocalele.

Din goji se prepară sucuri şi siropuri, iar fructele deshidratate se consuma ca atara sau în combinaţie cu iaurtul. În mâncare – mai ales în bucătăria chinezească – goji se pune lângă peste sau pui, în supe şi în sosuri. În ultima vreme, în restaurantele de la noi, apreciate sunt şi salatele.

Cu atât de multe variante de consum, fuctele sunt tot mai cerute.

Anca, vânzătoare: “Multe persoane vin şi cumpăra goji. Este bun, mai ales pentru copii. Este un fruct cu multă vitamica C.”

În România, goji se culege din august până în octombrie. Fructele sunt folosite şi în industria de cosmetică – la creme şi măşti pentru întinerirea pielii.

Sursa

”Bojdeuca” lui Creangă: Zeci de mii de oameni vizitează anual locul unde s-au născut ”Amintirile din copilărie”

”Bojdeuca” lui Ion Creangă din Iaşi, primul muzeu memorial literar din România, inaugurat la 15 aprilie 1918, este unul dintre cele mai vizitate locuri din oraşul din inima Moldovei. Anual, zeci de mii de oameni vizitează locul unde s-au născut ”Amintirile din copilărie”.

”Bojdeuca” lui Ion Creangă sărbătoreşte în 2018 împlinirea a 100 de ani, cu diverse manifestări, care au început la jumătatea acestei luni. Reprezentanţii Muzeului Literaturii Române Iaşi, instituţie în subordinea căreia se află ”Bojdeuca” lui Creangă, spun că, an de an, zeci de mii de români şi străini vin să viziteze casa în care a trăit autorul ”Amintirilor din copilărie“.

”Anul acesta sărbătorim 100 de ani de la înfiinţarea Bojdeucii. Am început manifestările la mijlocul lunii şi ele continuă. Referitor la numărul de vizitatori, acesta este de aproximativ 50.000 de oameni în fiecare an. Nu există neapărat un sezon anume în care turiştii preferă să viziteze Bojdeuca, ei venind constant“, a declarat purtătorul de cuvânt al Muzeului Literaturii Române Iaşi.

Potrivit acesteia, în marea lor majoritate, vizitatorii sunt copii care vin în excursii cu profesorii sau însoţiţi de părinţi. Însă asta nu înseamnă că ei sunt unicii vizitatori. Există persoane care vin din diverse ţări, precum Republica Moldova, Rusia, Bulgaria, Franţa, Italia sau Germania, pentru a vizita casa în care a trăit Ion Creangă.

Toate ”Poveştile“ şi ”Amintirile din copilărie“ au fost scrise în căsuţa botezată de scriitor ”bojdeucă“. În vara şi toamna anului 1876, Mihai Eminescu a locuit aici drept chiriaş al lui Creangă.

Clădirea care adăposteşte expoziţia documentară referitoare la viaţa şi opera lui Creangă, biblioteca, precum şi amfiteatrul în aer liber au fost construite în perioada 1984-1989 şi inaugurate la 11 iunie 1989, cu ocazia centenarului morţii povestitorului. În iunie 1879, Ion Creangă a cumpărat locul şi Bojdeuca din Ţicău pe numele Tincăi Vartic, după ce a scris el însuşi actul şi l-a semnat ca martor şi după ce a plătit 50 de galbeni austrieci – ”a treizeci şi şepte de lei vechi galbenul”. Astfel, Creangă o făcut-o proprietară pe femeia care avea grijă de el şi de gospodărie, însă întreaga viaţă s-a considerat proprietar pe această ”bojdeucă de căsuţă”, cu două odăi.

La vremea aceea, Ion Creangă devenise recunoscut pentru faptul că la căsuţa sa din Ţicău deţinea un număr foarte mare de pisici, peste 30, iar fiecare purta câte un nume asociat unei persoane reale din viaţa sa, elocvent fiind numele dat unei din feline, Mărioara, după mătuşa lui zgârcită din satul natal Humuleşti.

Sursa

Turişti din toată lumea, curioşi să doarmă în bungalouri pe Dunăre, în primul sat plutitor din România

Prima staţiune exotică din România, realizată în localitatea Berzasca, din judeţul Caraş-Severin, atrage turişti ca un magnet. Doar anul trecut, aproximativ 4.000 de vizitatori din toate colţurile lumii s-au cazat în căsuţele suspendate deasupra Dunării.

Administratorul satului lacustru  a declarat, că în minivacanţa de 1 Mai, toate bungalourile sunt închiriate, ultima rezervare fiind realizată în luna decembrie a anului trecut.

“În toate weekend-urile, până în toamnă, cele 15 căsuţe suspendate vor fi ocupate. Pentru minivacanţa de 1 Mai, ultimele rezervări s-au făcut în luna decembrie, iar pentru cazările începând cu data de 1 iunie, din septembrie – octombrie anul trecut. Până la data de 1 iunie, o noapte de cazare într-un bungalou costă 250 lei, cu mic dejun inclus, iar după 1 iunie şi până în 15 septembrie – 300 de lei”, a explicat administratorul complexului.

Fiecare casă plutitoare este compusă dintr-un dormitor la etaj, o sufragerie dotată cu un colţar extensibil, televizor, baie cu cabină de duş, o terasă de 16 mp cu vedere la Dunăre, cu şezlonguri, iar ca facilităţi – internet gratuit, aer condiţionat şi cablu tv. Capacitatea maximă de cazare într-o căsuţă este doi adulţi şi doi copii.

De asemenea, pe ponton se află o zonă de relaxare şi o terasă cu 14 mese. În cadrul complexului a fost realizată şi o bucătărie, iar turiştii pot servi doar mâncăruri tradiţionale zonei, precum ciorbă din peşte sau alte preparate din peşte.

“Aproximativ 4.000 de turişti au fost anul trecut cazaţi. Oamenilor le place senzaţia de a sta pe terasă şi sub ei să fie Dunărea, este mult mai mare liniştea, nu ai vecini, pescarii apreciază că stau pe şezlong şi pot pescui. Vin turişti din Spania, Germania, Franţa, SUA, Canada, Australia, Italia. Din România vin oameni din toată ţara, cei mai mulţi din partea Moldovei şi din Bucureşti”, a declarat administratorul complexului.

 

Sursa

Palatul Micul Trianon – O bijuterie naţională pe cale de dispariţie

România este plină locuri frumoase, munţi falnici, văi înverzite şi monumente deosebite. Un monument cu o istorie fascinantă şi o arhitectură deosebită, este Micul Trianon de la Floreşti, judeţul Prahova. Acest monument este numai bun de vizitat într-o duminică liniştită!

Micul Trianon – construit după modelul Versailles
Micul Trianon sau Palatul Domniţei a fost proiectat asemănător cu Micul Trianon din grădina Palatului Versailles din Franţa, la cererea prinţului Gheorghe Grigore Cantacuzino. Deşi acum au rămas doar ruinile frumosului palat, arhitectura sa spectaculoasă atrage privirile, chiar şi după mai bine de un secol de la construirea sa.Povestea Micului Trianon de la Floreşti

Povestea palatului începe undeva în anul 1907 când Gheorghe Grigore Cantacuzino – cunoscut şi sub denumirea de Nababul datorită averii sale colosale – i-a poruncit arhitectului şef al ministerului de interne Ion D. Berindey, să contruiască o copie fidelă a Trianonului de la Versailles.

Cantacuzino urma să dăruiască Micul Trianon nepoatei sale Alice Cantacuzino.Micul Trianon a fost lucrat cu pricepere de maeştri zidari din Franţa, care au  finalizat proiectul în anul 1914 fiind o capodoperă arhitecturală a vremii respective.

Pentru construirea clădirii palatului au fost puse la dispoziţie cele mai noi tehnici şi cele mai bune materiale ale epocii. S-au folosit betonul armat, şina de cale ferată şi pentru prima dată într-un palat, granitul  – care era folosit la podul de la Cernavodă.

Rezultatul construcţiei a fost unul excelent, palatul construit pe 3 nivele inegale imită ca structură Micul Trianon, iar la faţadă împrumută elemente din Marele Trianon, precum cele zece coloane neoclasice grupate în perechi, cu excepţia celor exterioare.

Faţada dinspre sud este extrem de spectaculoasă, prezentând o sculptură în basorelief care reprezintă doi îngeri ce poartă blazonul familiei. Se remarcă şi ancadramentele ferestrelor care sunt sculptate în piatră de Albeşti care la fiecare nivel au un motiv diferit. Zidurile exterioare au o grosime de peste un metru, iar fundaţia şi demisolul clădirii a fost realizate din piatră brută. Aşa se explică trăinicia palatului.

Sursa

Ce a povestit un jurnalist străin după 17 zile în România: „Nu vreau să mă întorc acasă“

Un jurnalist australian a publicat în Financial Review un amplu articol elogios la adresa României, unde şi-a petrecut 17 zile şi de unde şi-ar fi dorit să nu mai plece.
Sub titlul „17 zile în România: întâlniri intime cu viori, castele şi Vlad Ţepeş“, Bernard O’Shea a prezentat mai multe fragmente din jurnalul personal în care a documentat vacanţa petrecută în ţara noastră.
Jurnalistul a mărturisit încă de la început că terapeutul său a fost de-a dreptul şocat când a aflat că vrea să viziteze România şi a încercat din răsputeri să-l convingă să renunţe la acest gând, spunându-i că este o ţară periculoasă şi că există un risc mare să fie răpit.
Însă O’Shea nu a ţinut cont de avertismente şi a aterizat în Bucureşti chiar în perioada în care se desfăşura „una dintre cele mai mari sărbători ale muzicii clasice din lume“ – Festivalul „George Enescu“. Jurnalistul s-a declarat fascinat de faimosul bulevard Calea Victoriei şi de Ateneul Român, „probabil cea mai frumoasă clădire a Bucureştiului“, de hotelul Athénée Palace, de Muzeul Naţional de Artă al României,  de monumentul din Piaţa Revoluţiei şi de parcul Cişmigiu.
„Bucureştiul este plin de strălucire şi agitaţie, nu degeaba este considerat Micul Paris din Est – are până şi o replică a Arcului de Triumf din Paris. Dar acum există voci care susţin că Bucureştiul devine noul Berlin. Este plin de cafenele şi de restaurante cochete. Mi-a plăcut în mod deosebit Centrul Vechi, cu străzile sale pietruite şi clădirile vechi – Paltul CEC, Biserica Rusă, Pasajul Macca-Vilacrosse (o arcadă minunată cu un acoperiş din sticlă galbenă şi verde) şi rafinata Mănăstire Stavropoleos“, scrie jurnalistul australian.
Următoarele opriri ale lui Bernard O’Shea au fost în staţiunile montane Bucegi, Sinaia şi Braşov. „Nu am cuvinte pentru a descrie cât de frumoasă este această parte a României. Există munţi înalţi, văi abrupte, păduri dese de brad, păşuni superbe, iar aerul este proaspăt şi revigorant. Iar castelele – trebuie neapărat să le vedeţi. Castelul Peleş din Sinaia, construit în secolul al XIX-lea ca reşedinţă de vară pentru primul rege al României, Carol I, este o capodoperă a arhitecturii germane neo-renascentiste.  Castelul Cantacuzino, la nord de Buşteni, finalizat în 1911 pentru prim-ministrul Gheorghe Cantacuzino, oferă o privelişte magnifică asupra Munţilor Bucegi. Prânzul pe terasă este o necesitate. La vest se află cetatea medievală Râşnov, parţial ruinată, dar oferă o panoramă de vis. Şi formidabilul Castel Bran, adesea numit Castelul lui Dracula, deoarece se presupune că are legături cu Vlad Ţepeş şi a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru scriitorul irlandez Bram Stoker. Centrul istoric colorat al Braşovului, situat chiar la poalele Carpaţilor, este uimitor“, notează O’Shea.
În final, jurnalistul se declară îndrăgostit de România, însă recunoaşte că ne părăseşte ţara cu un regret: „Este ultima mea zi în România şi nu vreau să mă întorc acasă. Am avut o vacanţă de vis. Am fost în oraşe frumoase precum Sibiu, Sighişoara şi Biertan, dar am ratat, din păcate, Constanţa, Marea Neagră şi Delta Dunării.“
O’Shea îşi încheie relatarea glumind pe seama avertismentelor primite înainte de a porni în aventură: „Sunt din nou în Bucureşti şi încerc să atrag atenţia răpitorilor. Mi-am pus speranţa în şoferul de taxi, un tip musculos, însă m-a dus direct la aeroport, fără să ocolim. Nemernicul! În aeroport le-am spus tututor că sunt un jurnalist din Sydney, Australia, o ţară de oameni bogaţi şi privilegiaţi. Nimeni nu a clipit. Ei bine, cu puţin noroc, voi fi răpit la următoarea mea vizită în România.“

Sursa

“Casa Piticilor”, realizată din lut, vegetaţie şi parbrize, închiriată celor care vor să experimenteze viaţa în natură

O casă naturală, realizată într-un sat din judeţul Caraş-Severin din lut, vegetaţie şi parbrize, a fost scoasă la închiriere de către proprietar pentru persoanele interesate să construiască o astfel de locuinţă ecologică şi să experimenteze viaţa în natură, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Locuinţa ecologică din satul Sasca Montană, judeţul Caraş-Severin, care arată ca o „Casă a piticilor”, a fost construită pe malul râului Nera, în vara anului 2004, de către Ileana Mavrodin, de meserie arhitect. “Casa Verde” este realizată din cob, un amestec de pământ lutos, apă, paie şi nisip, fiind prezentă pe harta construcţiilor ecologice din lume.

Începând cu data de 1 mai, proprietara locuinţei a anunţat că o oferă spre închiriere celor care doresc să experimenteze viaţa în natură într-o casă de cob. Taxa de închiriere este 50 de lei pe zi, iar mai multe persoane şi-au anunţat deja intenţia de a locui în casa naturală.

“Oamenii sunt foarte interesaţi să locuiască în ea, dar eu n-am scos căsuţa neapărat pentru public la închiriat, eu am scos-o mai mult pentru cei care doresc să-şi construiască aşa ceva şi vor să experimenteze cum este să locuieşti într-o asemenea căsuţă naturală. Nu vreau chiar să o pun în circuitul turistic”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Ileana Mavrodin.

Sursa

Românii din diaspora, cei mai buni ambasadori ai turismului

Aproape toţi românii plecaţi peste graniţă (98%) le recomandă prietenilor lor să viziteze România, zonele de munte, Transilvania şi Maramureşul fiind destinaţiile despre care românii povestesc cel mai mult amicilor lor din ţările de adopţie.

Mulţi dintre românii din străinătate se întorc în România în această perioadă, pentru a sărbători Paştele alături de familiile şi prietenii lor. O mare parte dintre aceştia aduc cu ei şi noii prieteni sau familiile formate în ţările de adopţie, pentru a petrece româneşte şi a vizita cele mai frumoase locuri din ţară.

Din cei peste 4 milioane de români plecaţi peste graniţe, 98% îşi îndeamnă noile cunoştinţe din ţările de adopţie să viziteze România, conform unui studiu realizat în comunităţile de români din peste 60 de ţări. Realizatorii studiului consideră că “aceasta înseamnă aproape 4 milioane de ambasadori veritabili pentru turismul românesc împrăştiaţi în toate colţurile lumii, care le povestesc străinilor cu pasiune despre locurile şi lucrurile frumoase care pot fi văzute în România”.

Întrebaţi ce destinaţii le recomandă prietenilor străini, respondenţii studiului au menţionat peste 70 de destinaţii şi obiective, de la oraşe, la staţiuni, trasee montane şi plajele litoralului românesc, până la obiective turistice naturale, culturale şi istorice.

Zonele de munte sunt destinaţiile pe care cea mai mare parte a românilor din diaspora le recomandă cunoştinţelor din străinătate. 39% dintre ambasadorii turismului românesc îi îndrumă pe aceştia să viziteze staţiunile şi traseele montane, cele mai frecvent menţionate fiind obiectivele de pe Valea Prahovei.

Aproape un sfert (23%) dintre românii care trăiesc în afara ţării le povestesc prietenilor lor despre frumuseţile Transilvaniei, îmbiindu-i să o viziteze.

Maramureşul este cea de-a treia destinaţie în topul celor mai recomandate străinilor de către cei plecaţi peste graniţe – 13% dintre aceştia îşi îndeamnă prietenii să viziteze zona Maramureşului, deseori menţionat alături de Cimitirul Vesel de la Săpânţa. Pe lângă cele trei destinaţii turistice, în top se regăsesc şi Bucureştiul, Sibiu, Moldova cu ale ei mănăstiri, Delta Dunării şi Litoralul Mării Negre, fiecare dintre ele menţionate de câte 12% dintre respondenţii cercetării.

Studiul “Brandurile Ambasador ale României” a fost realizat de MKOR Consulting în perioada septembrie-noiembrie 2017, pe un eşantion de 1.115 respondenţi din diaspora românească din 63 de ţări din întreaga lume.

Sursa

În Bucovina, incondeierea ouălor s-a transformat in arta (Video)

Tradiţia încondeierii ouălor în Bucovina este o artă moştenită din moşi strămoşi şi se practică în Joia Mare de dinaintea Paştelui. Mai mult, încondeierea ouălor este o artă pe care oamenii din Bucovina o respectă cu sfinţenie, fiind inspirată din costumele populare, din motivele tradiţionale şi din natură.

Gospodinele aleg ouă proaspete de găină şi raţă. Au şi o reţetă pentru deosebirea ouălor proaspete de cele vechi. Le scufundă în apă. Ouăle proaspete cad la fund, cele vechi se ridică la suprafaţă. Apoi, ouăle trebuie musai golite. În acest fel ele pot fi păstrate şi peste 100 de ani. Golirea oului mai este necesară pentru a elimina riscul ca la o spargere accidentală să avem un miros neplăcut. Golit, oul devine mai uşor la încondeiat.

De asemenea, ouăle de casă se spală doar cu apă, dar cele din comerţ trebuie uneori degresate folosind şi puţin detergent.

Tehnica folosită este cea a împistruirii cu ceară naturală de albine, foarte complexă şi extrem de greu de realizat sau de reprodus. Se lucrează cu ouă de găină, de raţă, de gâscă şi chiar de struţ. Culorile folosite sunt: alb – care simbolizează viaţa, cerul, galben, care simbolizează pâinea cea de toate zilele, roşu, înseamnând viaţa, sângele, iar negru pământul. Fiecare ou încondeiat în felul său are o seminificaţie.

Aşadar, în Bucovina, tradiţia vopsitului ouălor a fost ridicată la rang de artă. O întreagă tradiţie păstrată de sute de ani se ascunde în modelele şi culorile ouălor încondeiate.

Cum se încondeiază ouăle în Transilvania, Banat şi Maramureş

Dacă am văzut cum stau lucrurile în Bucovina, să vă spun acum cum se încondeiază ouăle în Transilvania şi Banat. Aici se folosesc forme geometrice clare, directe, linii şi spirale. Sunt întâlnite simbolurile solare, telurice, ale crucii şi ale plantei. Împărţirea oului respectă linia mediană, a ecuatorului, cu partea deasupra reprezentând astralul, cerul cu apele necreate, cu apele cerului, cu ploaia, iar partea de jos semnificând pământul.

De exemplu, în Maramureş sunt populare ouăle împiestrite. Un proces, de altfel migălos care necesita multe etape. Se lucrează cu trei rânduri de ceară şi tot atâtea de vopsea. Trebuie să se răcească bine între straturile de ceară şi vopsea, altfel nu ies, culorile. După ce se aplică primul strat de ceară, oul se bagă în vopsea galbenă şi după ce se usucă se lucrează cu ceară pe galben. Se bagă apoi în vopsea roşie. Pe această vopsea se lucrează cu ceara mai groasă pentru a nu se şterge. La final se bagă ouăle în vopseaua închisă la culoare –  verde, albastră sau chiar neagră.

Sursa

„România neîmblânzită“, „cel mai frumos şi mai emoţionant film despre natura şi viaţa sălbatică de la noi“

Filmul documentar „România neîmblânzită“, care dezvăluie frumuseţea sălbatică a ţării noastre surprinsă în toate cele patru anotimuri, va avea premiera în cinematografe pe 13 aprilie. Lungmetrajul este narat de actorul Victor Rebengiuc şi regizat de Tom Barton.

Începând din 13 aprilie puteţi vedea în cinematografe „România neîmblânzuită“, un spectacol veritabil al naturii. Filmările au durat 12 luni, din dorinţa de a reda toate cele patru anotimpuri, şi, pe parcursul acestora au fost străbătuţi în total peste 80.000 de kilometri. Echipa de filmare a ajuns în peste 18 locuri din România, printre care Parcul Naţional Piatra Craiului, Munţii Făgăraş, Parcul Naţional Cozia, Delta Dunării, Histria, Parcul Natural Vânători-Neamţ, Peştera Urşilor, Munţii Apuseni, Viscri, Râul Mures, Dunărea, Porţile de Fier şi Parcul Naţional Cheile Beusniţa.

Filmul relevă o călătorie care începe de pe crestele împădurite ale Carpaților (unde urșii, lupii și râșii sălășluiesc liberi) și ajunge în apele agitate de vânt ale Deltei Dunării (locul din care pelicanii își iau zborul şi unde șerpii de apă înoată în adâncuri). În aceste tărâmuri, destinele viețuitoarelor sunt dictate de anotimpuri.

Am descoperit foarte multe lucruri pe care nu le ştiam şi-mi dau seama câte ar mai fi de învăţat, de cunoscut, de ştiut. Felul în care a fost făcut acest film, felul în care vocea domnului Victor Rebengiuc a povestit, a ţesut şi cu umor, şi cu poezie, şi cu farmec, şi cu naturaleţe stârneşte interesul şi vreau să sper că şi interesul foarte multor oameni tineri, ca ei să cunoască aceste lucruri“, a declarat Maia Morgenstern, unul dintre ambasadorii filmului.

„«România neîmblânzită» este cel mai frumos şi mai emoţionant film realizat până acum despre natura şi viaţa sălbatică de la noi. Silueta de monstru preistoric a morunului în Dunăre, ursul şi haita de lupi care îşi dispută o carcasă de cerb sau Făgăraşul între Vânătarea lui Buteanu şi Moldoveanu, surprins parcă în momentul celui mai magic apus din lume, sunt doar câteva dintre imaginile ce vor deveni iconice şi vor redefini imaginarul nostru colectiv legat de cum ne reprezentăm sălbăticia“, a declarat şi alpinistul Alex Găvan, ambasador al filmului.

Alături de aceştia, filmul are privilegiul de a fi susţinut de personalităţi precum actriţa Oana Pellea, violonistul Alexandru Tomescu, gimnasta Andreea Răducan, jurnalistul şi omul de televiziune Marius Constantinescu şi cosmonautul Dumitru Prunariu.

Sper ca cei care vor vedea România neîmblânzită să fie plăcut impresionaţi să descopere o partea a ţării lor despre care poate nici nu ştiau că există şi ca acest film să îi motiveze să petreacă mai mult timp în natură, să se bucure mai mult de ea“, a declarat regizorul filmului, Tom Barton.

Filmul este produs de Auchan Retail România şi de ONG-ul de mediu The European Nature Trust şi realizat de casa de producţie britanică Off the Fence. În România, filmul va fi distribuit de Transilvania Film şi va putea fi văzut în peste 70 de cinematografe din 37 de oraşe

Sursa

Pensiuni BIO din România la care vă puteţi petrece Paştele anul acesta

Peisaje de vis, aer curat, alimente bio, locuri pline de verdeaţă şi locuri unde mâncarea este întotdeauna proaspătă. Biodiversitate oferită turiştilor dornici de o gură de aer proaspăt sau a celor care vor să fugă de zgomotul oraşului în vacaţa de Paşte.

Hilde’s Residence O mică, dar foarte cochetă pensiune din inima Bucovinei, în Gura Humorului. “Conceptul de boutique hotel ne permite să le oferim oaspeţilor noştri ambianţă, confort, încântare, destindere. Conceptul biogastronomic asigură alimentaţia sănătoasă, prin folosirea de ingrediente naturale, tradiţionale, provenite din gospodăriile ţărănesti locale sau din producţie proprie.”

Pensiunea La Roată Cinci case tradiţionale din lemn şi o moară veche, îmbătrânite în munţi şi reconstruite lemn cu lemn. Un colţ de Bucovina pentru tihna şi confortul călătorului, La Roată te întoarce într-un timp al statorniciei, când ziua era zi, masa masă şi casa casă.

Pensiunea Bio Haus Cioran Este situată la 20 km de Sibiu, pe Valea Hartibaciului, in localitatea Nucet, intr-o zona splendida de dealuri. Acest loc ofera posibilitatea ca toti vizitatorii sa asiste la activitati agricole in ferma eco despre care gazdele vorbesc cu mandrie: ”Oricine vine la noi se poate relaxa si la ferma. Pot hrani animalele, pot mulge vacile ( daca nu stiu, ii invatam noi), pot recolta si procesa produsele din gradina proprie.” Mancarea este bio, alimentele nu provin din alte surse decat din ferma pensiunii: “ Turistii mananca numai produse proaspete din carne, lactate, oua, legume sau fructe.

Pensiunea Mărioara Pensiunea oferă cazare în satul Breb, în două case: una nouă şi o casă veche de lemn, tipic maramureşeană, cu interiorul reamanajat în stil tradiţional. Produsele şi preparatele servite la masă provin din gospodăria proprie şi din zonă.

Pensiunea Sfântul Nicolae Sejurul dumneavoastra la Pensiunea Sf Nicolae, incepe odata cu sosirea in localitatea rurala Alunis, o zona de deal, cu un relief interesant, cu verde de cetină de brad si paduri de aluni, cu incredibil de albastru de cer şi cu liniştea de mult visată. “Aici noi am creat pentru tine, cu drag, un loc aparte unde să fii răsfăţat şi unde ospitalitatea, buna dispoziţie şi mâncarea proaspătă sunt secretul vacanţelor şi ieşirilor tale la munte, lasand in urma, orice grija, orice zgomot, orice problema! Bucatele sunt alese, de buna calitate- eco si sunt oferite in majoritate din gospodăria proprie sau din sat; … Si multe alte locuri si surprize care va iti vor ramane in suflet “

Pensiunea Vale Putna În judetul Suceava, comuna Pojorâta, pensiunea Bio Vale Putna are un aspect contemporan, dar este realizata preponderent cu materialele care se gasesc din belsug in zona: lemn si piatra. Dar nu orice lemn sau orice piatra: primul este, in mare parte, recuperat din bordeiele si grajdurile din zona, iar piatra a fost special aleasa de la cariera de piatra Pojorata, astfel incat sa fie cat mai neregulata, asa cum se gaseste in natura. Surprinzatoare sunt si lucrurile din interior care construiesc o ambianta aparte. Sa nu va mire daca o sa descoperiti lazi de zestre vechi de o suta de ani, capcane de urs transformate in plafoniere sau covoare autentice realizate de o maestra din localitatea suceveana Sadova. Totul in jur are o poveste, fiecare lucru inspira si te transpune intr-o lume idilica, la granita realului, departe de ce inseamna zgomotul si agitatia zilelor noastre.

Sursa

Comuna în care se trăiește mai bine decât la oraș. Locuitorii au gaze, canalizare, pistă de biciclete și internet gratuit

Undeva în inima României, în mediul rural se trăiește exemplar, după un model japonez adoptat cu ambiție și determinare de săteni: “gunoiul este ceva intim, nu-l arunci unde-ți vine”.

Rezultatele acestui stil de viaţă, care are la bază principiul “gunoiul este ceva intim, nu-l arunci unde-ţi vine” au transformat comuna de poveste într-o aşezare occidentală.

Minunea se întâmplă la Ciugud, o comună cu 3000 de locuitori aflată la 12 kilometri de Alba Iulia care deţine recordul naţional de absorbţie a fondurilor europene:16 milioane de euro în ultimii 10 ani.

Dacă ajungi aici nu ai cum să nu te minunezi şi să nu îţi tresalte sufletul de bucurie că se poate şi la noi – rânduirea este parcă desprinsă dintr-un sat din străinătate deoarece străzile sunt asfaltate, trotuarele îngrijite, spaţiul verde şi copacii tăiaţi.

Datorită fondurilor europene şi a dorinţei de evoluţie, ciugudenii au reuşit să facă în ultimii zece ani cât ceilalţi ar putea face în 50 de ani numai cu banii de la bugetul local: au pus asfalt (inclusiv pe drumurile care duc la câmp), au făcut reţea de gaze, canalizare, centru cultural şi au pus internet gratuit. Pe un imaş unde cândva păşteau vacile s-a ridicat un parc industrial care angajează cam tot ce e mână de lucru în satele componente. De aici pleacă, inclusiv peste hotare, de la piese pentru maşini „made in Ciugud”, la carne gata condimentată pentru kebabul mâncat la Paris.

Acum, în zona industrială din Ciugud funcţionează companii din domenii diferite care au peste 700 de angajaţi, iar acestea aduc anual la bugetul comunei 2,5 milioane de lei. Aceasta a facut ca somajul în comună să fie aproape zero, iar pe listele de asistaţi social să figureaze doar două persoane.

Drumul nu a fost unul uşor, însă, dorinţa de mai bine i-a împins uşor dar sigur, spre evoluţie. Primarul Gheorghe Damian, edil în localitate de aproape 16 ani a fost locomotiva care a făcut ca treaba să iasă bine.

Sursa

Bucovina, peisaje demne de poveste şi bucate care îţi lasă gura apă

Bucovina este cel mai bine cunoscută pentru mănăstirile sale rupte din rai, şi nu degeaba. Mihai Eminescu a denumit Putna „Ierusalimul neamului românesc“, iar biserica mănăstirii Voroneţ este supranumită „Capela Sixtină a Estului“ pentru fresca Judecăţii de Apoi care a fost pictată cu pigmentul albastru de Voroneţ. Acesta are în spate o reţetă secretă al cărui element de bază este mineralul azurit. Sau cel puţin aşa spune legenda. Cele două nu sunt însă singurele bijuterii artistice şi centre religioase din zonă, opt mănăstiri cu istorie de sute de ani fiind incluse pe lista patrimoniului UNESCO. Alături de acestea, aceeaşi Bucovină ascunde peisaje demne de poveste şi bucate care îţi lasă gura apă, doar gândindu-te la ele.

Pe istoria locului, pe farmecul naturii şi pe aromele bucătăriei locale au pariat şi doi antreprenori locali când au decis să dezvolte un chalet în zona Valea Putnei, pe drumul care porneşte din Câmpulung Moldovenesc spre Vatra Dornei.

Mihaela şi Florin Irimescu şi-au dorit o pensiune cu aspect contemporan, dar cu materiale din zonă, adică piatră, fier forjat şi lemn, şi mai ales lemn recuperat din bordeie şi grajduri vechi. Proiectul arhitectural a fost realizat de Ciprian Hison din Suceava, însă antreprenorii s-au implicat constant în creionarea lui. „Cea mai mare provocare a venit după finalizarea proiectului de arhitectură, şi anume, la partea de amenajare. Vorbim despre găsirea meşterilor locali şi a obiectelelor unice pentru decor“, povestesc antreprenorii. Designul interior este gândit de Mihaela Irimescu şi de soţul său. S-au lăsat inspiraţi de stilul rustic, tradiţional, unul cald şi intim, unde nuanţele şi texturile te duc cu gândul la natură, povesteşte ea.

„Atât mobilierul, cât şi decoraţiunile cu personalitate vin în completarea accentelor naturale.“ De exemplu, obiectele vechi achi­ziţionate de la un colecţionar local au fost recondiţionate şi dintr-un pod au ajuns în chalet-ul Bio Valeputna. „Vorbim de lăzile de zestre vechi de peste 100 de ani care acum sunt pe post de măsuţe de living.“ Sunt piese care au prins o nouă viaţă. O ladă veche a fost transformată în consolă, un blidar vechi din lemn, un răcitor ca pe vremuri, un cuier mai aparte, o capcană de urs transformată în corp de iluminat sunt doar câteva dintre obiectele care au fost reinterpretate.

„Am încercat să punem în valoare elemente din tradiţia locală, cum ar fi pereţii valuriţi, asemănători celor din lut, covoarele care sunt făcute de mână de către o localnică, cu lână provenită din zonă, şi corpurile de iluminat realizate din fier forjat.“ Mihaela Irimescu afirmă că toate aceste lucruri, poate de mulţi desconsiderate, fac parte din moştenirea noastră culturală „şi ne bucurăm că am putut să le punem în altă lumină, să le poată admira şi alţii.“

Lucrările de construcţie la Bio Valeputna au demarat în aprilie 2014 şi au fost finalizate în decembrie 2015. Antreprenorii spun că povestea Bio Valeputna a început odată cu dorinţa de a concepe o pensiune autentică, tradiţională, dar reinterpretată într-o manieră actuală.

„Pensiunea se închiriază integral. Punem la dispoziţie 12 locuri de cazare, respectiv patru camere cu pat matrimonial şi două twin, fiecare cu baie privată.“

Camerele au vedere la râu sau la munte, fiind situate la parter, pe când la etaj există un spaţiu deschis cu living şi bucătărie. „Livingul mare, cu şemineu, este ideal pentru relaxare şi îi invită pe cei care îi trec pragul într-o altă eră, idilică, cu poveşti la gura sobei.“ Pentru a completa peisajul, cei doi antreprenori au ales montarea unor ferestre generoase, care să permită luminii naturale să inunde interiorul. Mai mult, datorită acestui element, „încăperile le simţi ca fiind mai plăcute, mai aerisite graţie peisajelor din jur.

Bucătăria este comună, la fel şi zona de luat masa de la interior şi de la exterior. Mai mult, fondatorii colaborează cu o bucă­tăreasă din zonă pe care o descriu ca fiind foarte iscusită. „Meniul cuprinde mâncăruri tradiţionale, majoritatea având la bază păstrăvul.“

Acest lucru nu este o alegere întâm­plătoare, Mihaela şi Florin Irimescu fiind deja cunoscători ai zonei şi ai acestui tip de peşte dat fiind că cei doi sunt implicaţi şi într-un business în domeniu.

„Suntem o companie antreprenorială românească, cu acţionariat 100% local. Am deschis iniţial în Vale Putna o fabrică de procesare a păstrăvului afumat.“ Unitatea de producţie a fost construită cu fonduri europene şi duce mai departe tradiţia locală de prelucrare a păstravului prin afumare, potrivit Mihaelei Irimescu. Peştele este procesat conform unor reţete vechi, cum ar fi păstrăvul afumat cu fum natural de fag şi conuri de brad, învelit în cetină de brad legat în harzob de răchită.

Pensiunea Bio Valeputna se află pe Valea Castelului, o zonă încărcată de istorie şi plină de poveşti despre Castelul Regal de Vânătoare. Aici a fost făcută prima cobză de păstrav afumat cu ocazia încoronării Regelui Mihai, povesteşte antreprenoarea. „Ne-am îndrăgostit de acest loc şi am vrut să facem ceva demn de istoria locului, să spunem povestea Văii Castelului, a oamenilor ce trăiesc acolo, a tradiţiilor, poate uitate.“ Numele pensiunii vine de la denumirea austriacă a satului Valea Putnei, nume ce a fost găsit în documente istorice.

Chalet-ul Bio Valeputna a fost ridicat cu fonduri europene, iar valoarea proiectului a fost de 120.000 de euro din care 85% a fost finanţat de UE. Următorul pas pe lista de priorităţi a antreprenorilor îl reprezintă construirea unui restaurant care să devină un reper în zonă. Ei nu oferă însă mai multe detalii. Anual, pensiunea primeşte 5.000 de tu­rişti, iar numărul este în creştere, spune Mihaela Irimescu. Dintre aceştia, peste 15% vin din afara graniţelor ţării, din Regatul Unit, Israel, Austria, Germania, dar şi din destinaţii mai îndepărtate precum Australia sau SUA.

Aici poţi descoperi istoria locului, dar şi a pensiunii unde fiecare parte a mobilierului are o poveste de spus.“ Mai mult, după cum povesteam şi iniţial, chalet-ul este amplasat în inima unei regiuni turistice al cărei potenţial este comparabil cu al unei ţări întregi. Şi Mihaela Irimescu afirmă că în zonă pot fi practicate diverse activităţi de agrement, precum schi, ciclism şi pescuit. Staţiunea Gura Humorului se află la 49 de kilometri de Bio Valeputna, iar Câmpulung Moldovenesc este la 18 kilometri. Cel mai apropiat aeroport este Aeroportul Inter­naţional Suceava, care se dezvoltă odată cu turismul local şi odată ce companiile aeriene încep să se uite şi la alte zone în afara Capitalei.

Dintre obiectivele turistice de interes din zonă, antreprenoarea aminteşte Cas­cada Cailor, Muzeul Arta Lemnului din Câmpu­lung Moldovenesc, Mănăstirea Moldoviţa, Mocăniţa Huţulca gata de plimbare, Muzeul Satului Bucovinean şi Rezervaţia Pietrele Doamnei.

„Cei pasionaţi de natură şi de ciclism pot opta pentru plimbări prin pădure, pe traseele montane din codrii Seculari Giumalău, Munţii Rarău sau Giumalău.“

Pescuitul este şi el pe lista de opţiuni, deoarece în zonă se află cea mai veche păstrăvărie din ţară, înfiinţată „acum mult timp de austrieci“. Iar la şemineul din grădină se află o afumătoare unde se poate observa cum se pregăteşte păstrăvul şi cum se realizează o cobză tradiţională din cetină de brad. Restul e doar un exerciţiu de imaginaţie.

Sursa

Hotelul de Gheață se deschide în prezența ambasadorului Canadei. 1.000 de euro premiu pentru cea mai frumoasă fotografie

Cel mai inedit proiect turistic al României, Hotelul de Gheață de la Bâlea Lac, se va deschide oficial în data de 10 februarie, în prezența ambasadorului Canadei în România, Bulgaria și Republica Moldova, Kevin Hamilton.

Tema Hotelului de Gheață de anul acesta este muzica. Cele 14 camere și 6 iglu-uri sunt decorate cu statui din gheață ale unor artiști iconici pentru muzica mondială, Madonna, Michael Jackson sau Elvis Presley. În fiecare sezon, Hotelul de Gheață primește peste 8.000 de turiști cazați și alte câteva mii de vizitatori.

Cele mai frumoase fotografii vor fi premiate

Deschiderea oficială a Hotelului de Gheață coincide cu startul unui concurs de fotografie ce are ca temă inedita construcție. Fotografi din toată țara sunt invitați să se înscrie în concursul organizat împreună cu Bergenbier, unul dintre partenerii de tradiție ai Bâlea Ice Hotel. Marele premiu este de 1.000 de euro în timp ce locurile 2 și 3 câștigă 200, respectiv 100 de euro. Cea mai interesantă fotografie va fi răsplătită, la rândul ei, tot cu 100 de euro. Concursul va fi jurizat de fotografii Dragoș Asaftei, Vlad Eftenie și Sebastian Marcovici.

Înscrierile în concurs se vor face între 1 și 9 februarie iar concursul propriu-zis va dura 10 zile, între 10 și 20 februarie.

Fiecare concurent trebuie să înscrie în concurs un set de 10 fotografii ce au ca tema Hotelul de Gheață și împrejurimile de la Bâlea Lac și un set de 10 fotografii cu Palatul de Vară al baronului Brukenthal din Avrig. Fotografiile vor fi expuse în cadrul unei expoziții ce va avea loc la Palatul de la Avrig la începutul lunii martie.

Regulamentul și cerințele concursului pot fi consultate pe paginile de Facebook ale Palatului Brukenthal și Hotelului de Gheață.

Sursa

Comoara din Munţii Carpaţi: sursa de apă pură datorată unui fenomen unic

România este o ţară unică, cu peisaje care îţi taie răsuflarea şi comori de nepreţuit. Printre acestea, apele minerale naturale carbogazoase avem izvoare apărute în urma unor fenomene naturale, care au început în adâncurile munţilor vulcanici şi continuă până la izvoarele din poienile Ţării Dornelor, de unde sunt colectate şi aduse pe masa ta în fiecare zi. Şi pentru că o apă pură este o resursă nepreţuită pentru sănătate, în urma unei perioade îndelungate de prospectare au fost descoperite încă două surse de apă minerală carbogazoasă fără nitraţi detectabili, AQUA 2 şi AQUA 3.

Munţii Carpaţi reprezintă un fenomen special hidrogeologic pentru apele minerale. Rocile magmatice constituie o structură geologică în care, după un parcurs îndelungat, apa de origine meteorică se purifică natural. Din adâncurile structurilor vulcanice ale Munţilor Călimani, dioxidul de carbon parcurge un traseu ascendent, impregnând zonele de circulaţie profundă ale apei filtrate natural, iar zonele mai puternic fisurate permit descărcarea zăcământului de apă minerală carbogazoasă. Astfel, prin foraje se poate pătrunde în inima zăcământului hidromineral şi se extrage o apă pură, fără nitraţi. 

Zăcământul de apă minerală naturală carbogazoasă este rezultatul unui proces hidrogeologic complex. Acest proces implică o filtrare naturală de lungă durată, de peste 40 de ani, care are loc în profunzimea Carpaţilor Orientali (pe bordura estică a Munţilor Călimani). În rocile andezitice de natură vulcanica, datând de peste 10 milioane de ani, la mare adâncime, se produce amestecul apei meteorice cu dioxidul de carbon.

La calităţile speciale ale apelor minerale contribuie şi structura geologică a Munţilor Carpaţi, unde se află ultimele păduri de pe continent neafectate de intervenţia omului, iar un loc aparte îl ocupă plaiurile Bucovinei. Munţii, pădurile seculare ce adăpostesc o faună unică în Europa, văile şi luncile neatinse de agricultura intensivă sau activitatea industrială, precum şi structură geologică specifică munţilor vulcanici reprezintă condiţiile primordiale pentru existenţa unor asemenea zăcăminte de apa minerală de o calitate superioară.

 “Aceste noi zăcăminte descoperite certifică faptul că Munţii Carpaţi sunt un fenomen unic şi special la nivel mondial, unde ecosistemul şi structură geologică specifică conferă o puritate extraordinară a surselor de apă! Iar această puritate se reflectă în mod cert în gust!” – declară Jean Valvis – Preşedinte, Director General Carpathian Springs SA.
Şi Jean Valvis nu este singurul care este convins de calităţile speciale ale apelor minerale din Munţii Carpaţi, ci şi Martin Riese, singurul somelier de apă acreditat din Statele Unite ale Americii şi cel mai renumit din lume. El declară în nenumărate interviuri date în reviste de prestigiu din întreagă lume: “Am fost mereu fascinat de faptul că apa are un impact asupra gustului altor băuturi şi alimente. Sunt zilnic înconjurat de apă, lucrez la Restaurantul Patina, în Los Angeles, un restaurant cu stele Michelin, unde am creat un meniu special de apă.”
Acesta a ales să folosească în restaurantul său apa minerală românească şi îşi explică alegerea:  “În fiecare an îmi actualizez meniul de apă, de aceea caut mereu noi ape interesante. Mi-a plăcut foarte mult designul sticlelor AQUA Carpatica, apoi am gustat apa şi am fost imediat un mare fan al acesteia. Apa provine din Munţii Carpaţi, dintr-o zonă străveche şi neatinsă de civilizaţie, de agricultură sau industrie. Apa are un gust bogat şi foarte curat, perfect pentru a fi băută ca atare sau pentru a se combina cu vinuri albe sau roşii bune. Pentru mine cea mai mare surpriză e că apa minerală carbogazoasă e fără nitraţi detectabili, un semn al unui izvor foarte rar şi incredibil.”