Fermierii romani cultiva goji, ”fructul tinereții veșnice”

Românii au prins gustul fructelor de goji, iar fermierii care au asemenea culturi au dat lovitura. În ultima perioadă cererea a crescut atât de mult încât nu mai fac faţă comenzilor.

Numit şi “fructul tinereţii veşnice”, goji se consumă atât proaspăt, cât şi deshidratat. Din el se fac sucuri şi ceiauri, mulţi îl amestecă în salate, iar în bucătăria chinezească apare des lângă pește şi pui.

La Scobinți, în Iaşi, Florin Vieru a investit 2.000 de euro într-o plantaţie de goji. A plantat 400 de arbuşti pe o mie de metri pătraţi de teren, moştenit de la bunici, şi după un an a început să culeagă roadele.

Florin Vieru, cultivator de goji: “Nu este o plantă pretenţioasă, se întreţine uşor. Cererea este foarte mare. Am ajuns să amân oamenii de pe o săptămână pe alta, pentru că nu mai aveam să le dau produse.”

În 2017, proprietarul a recoltat peste 50 de kg de fructe goji. Anul acesta estimeasza ca producţia va ajunge la 150-200 de kg de fructe.

Goji este originar din Himalaya şi este considerat un izvor de sănătate. Terapeuţii chinezi şi tibetani îl folosesc di vremuri străvechi. Arbustul este rezistent la secetă şi s-a adaptat uşor condiţiilor de la noi.

Localnic: “Acesta este butaşul de goji, după aproximativ 2 luni, este făcut din seminţe. Aşa arată butaşul după 2 ani. De la an la an se formează coronamentul care creşte, iar producţia creşte de la an la an.”

Plantaţii de goji există şi în Vaslui. Eugenia Ignat a cumpărat cu 900 de dolari seminţe din Canada şi le-a sădit pe un hectar. Anul trecut, din plantaţie a cules 400 de kilograme de fructe iar acum spera să strângă o tonă.

Eugenia Ignat, cultivatoare de goji: “Am scos cam 1,8 kilograme de la o plantă. Anul ăsta sper să se dubleze. Am consumat proaspte, am dat la prietene, am făcut suc, nectar.”

Un kilogram de fructe proaspete de goji se vinde cu 60 de lei. Preţul se dublează în cazul celor deshidrate.

Fructele de goji seamănă cu măceşele şi sunt foarte dulci. Cu un indice glicemic mic – goji este puternic antioxidant şi are de 500 de ori mai multă vitamina C decât portocalele.

Din goji se prepară sucuri şi siropuri, iar fructele deshidratate se consuma ca atara sau în combinaţie cu iaurtul. În mâncare – mai ales în bucătăria chinezească – goji se pune lângă peste sau pui, în supe şi în sosuri. În ultima vreme, în restaurantele de la noi, apreciate sunt şi salatele.

Cu atât de multe variante de consum, fuctele sunt tot mai cerute.

Anca, vânzătoare: “Multe persoane vin şi cumpăra goji. Este bun, mai ales pentru copii. Este un fruct cu multă vitamica C.”

În România, goji se culege din august până în octombrie. Fructele sunt folosite şi în industria de cosmetică – la creme şi măşti pentru întinerirea pielii.

Sursa

”Bojdeuca” lui Creangă: Zeci de mii de oameni vizitează anual locul unde s-au născut ”Amintirile din copilărie”

”Bojdeuca” lui Ion Creangă din Iaşi, primul muzeu memorial literar din România, inaugurat la 15 aprilie 1918, este unul dintre cele mai vizitate locuri din oraşul din inima Moldovei. Anual, zeci de mii de oameni vizitează locul unde s-au născut ”Amintirile din copilărie”.

”Bojdeuca” lui Ion Creangă sărbătoreşte în 2018 împlinirea a 100 de ani, cu diverse manifestări, care au început la jumătatea acestei luni. Reprezentanţii Muzeului Literaturii Române Iaşi, instituţie în subordinea căreia se află ”Bojdeuca” lui Creangă, spun că, an de an, zeci de mii de români şi străini vin să viziteze casa în care a trăit autorul ”Amintirilor din copilărie“.

”Anul acesta sărbătorim 100 de ani de la înfiinţarea Bojdeucii. Am început manifestările la mijlocul lunii şi ele continuă. Referitor la numărul de vizitatori, acesta este de aproximativ 50.000 de oameni în fiecare an. Nu există neapărat un sezon anume în care turiştii preferă să viziteze Bojdeuca, ei venind constant“, a declarat purtătorul de cuvânt al Muzeului Literaturii Române Iaşi.

Potrivit acesteia, în marea lor majoritate, vizitatorii sunt copii care vin în excursii cu profesorii sau însoţiţi de părinţi. Însă asta nu înseamnă că ei sunt unicii vizitatori. Există persoane care vin din diverse ţări, precum Republica Moldova, Rusia, Bulgaria, Franţa, Italia sau Germania, pentru a vizita casa în care a trăit Ion Creangă.

Toate ”Poveştile“ şi ”Amintirile din copilărie“ au fost scrise în căsuţa botezată de scriitor ”bojdeucă“. În vara şi toamna anului 1876, Mihai Eminescu a locuit aici drept chiriaş al lui Creangă.

Clădirea care adăposteşte expoziţia documentară referitoare la viaţa şi opera lui Creangă, biblioteca, precum şi amfiteatrul în aer liber au fost construite în perioada 1984-1989 şi inaugurate la 11 iunie 1989, cu ocazia centenarului morţii povestitorului. În iunie 1879, Ion Creangă a cumpărat locul şi Bojdeuca din Ţicău pe numele Tincăi Vartic, după ce a scris el însuşi actul şi l-a semnat ca martor şi după ce a plătit 50 de galbeni austrieci – ”a treizeci şi şepte de lei vechi galbenul”. Astfel, Creangă o făcut-o proprietară pe femeia care avea grijă de el şi de gospodărie, însă întreaga viaţă s-a considerat proprietar pe această ”bojdeucă de căsuţă”, cu două odăi.

La vremea aceea, Ion Creangă devenise recunoscut pentru faptul că la căsuţa sa din Ţicău deţinea un număr foarte mare de pisici, peste 30, iar fiecare purta câte un nume asociat unei persoane reale din viaţa sa, elocvent fiind numele dat unei din feline, Mărioara, după mătuşa lui zgârcită din satul natal Humuleşti.

Sursa

Turişti din toată lumea, curioşi să doarmă în bungalouri pe Dunăre, în primul sat plutitor din România

Prima staţiune exotică din România, realizată în localitatea Berzasca, din judeţul Caraş-Severin, atrage turişti ca un magnet. Doar anul trecut, aproximativ 4.000 de vizitatori din toate colţurile lumii s-au cazat în căsuţele suspendate deasupra Dunării.

Administratorul satului lacustru  a declarat, că în minivacanţa de 1 Mai, toate bungalourile sunt închiriate, ultima rezervare fiind realizată în luna decembrie a anului trecut.

“În toate weekend-urile, până în toamnă, cele 15 căsuţe suspendate vor fi ocupate. Pentru minivacanţa de 1 Mai, ultimele rezervări s-au făcut în luna decembrie, iar pentru cazările începând cu data de 1 iunie, din septembrie – octombrie anul trecut. Până la data de 1 iunie, o noapte de cazare într-un bungalou costă 250 lei, cu mic dejun inclus, iar după 1 iunie şi până în 15 septembrie – 300 de lei”, a explicat administratorul complexului.

Fiecare casă plutitoare este compusă dintr-un dormitor la etaj, o sufragerie dotată cu un colţar extensibil, televizor, baie cu cabină de duş, o terasă de 16 mp cu vedere la Dunăre, cu şezlonguri, iar ca facilităţi – internet gratuit, aer condiţionat şi cablu tv. Capacitatea maximă de cazare într-o căsuţă este doi adulţi şi doi copii.

De asemenea, pe ponton se află o zonă de relaxare şi o terasă cu 14 mese. În cadrul complexului a fost realizată şi o bucătărie, iar turiştii pot servi doar mâncăruri tradiţionale zonei, precum ciorbă din peşte sau alte preparate din peşte.

“Aproximativ 4.000 de turişti au fost anul trecut cazaţi. Oamenilor le place senzaţia de a sta pe terasă şi sub ei să fie Dunărea, este mult mai mare liniştea, nu ai vecini, pescarii apreciază că stau pe şezlong şi pot pescui. Vin turişti din Spania, Germania, Franţa, SUA, Canada, Australia, Italia. Din România vin oameni din toată ţara, cei mai mulţi din partea Moldovei şi din Bucureşti”, a declarat administratorul complexului.

 

Sursa

Palatul Micul Trianon – O bijuterie naţională pe cale de dispariţie

România este plină locuri frumoase, munţi falnici, văi înverzite şi monumente deosebite. Un monument cu o istorie fascinantă şi o arhitectură deosebită, este Micul Trianon de la Floreşti, judeţul Prahova. Acest monument este numai bun de vizitat într-o duminică liniştită!

Micul Trianon – construit după modelul Versailles
Micul Trianon sau Palatul Domniţei a fost proiectat asemănător cu Micul Trianon din grădina Palatului Versailles din Franţa, la cererea prinţului Gheorghe Grigore Cantacuzino. Deşi acum au rămas doar ruinile frumosului palat, arhitectura sa spectaculoasă atrage privirile, chiar şi după mai bine de un secol de la construirea sa.Povestea Micului Trianon de la Floreşti

Povestea palatului începe undeva în anul 1907 când Gheorghe Grigore Cantacuzino – cunoscut şi sub denumirea de Nababul datorită averii sale colosale – i-a poruncit arhitectului şef al ministerului de interne Ion D. Berindey, să contruiască o copie fidelă a Trianonului de la Versailles.

Cantacuzino urma să dăruiască Micul Trianon nepoatei sale Alice Cantacuzino.Micul Trianon a fost lucrat cu pricepere de maeştri zidari din Franţa, care au  finalizat proiectul în anul 1914 fiind o capodoperă arhitecturală a vremii respective.

Pentru construirea clădirii palatului au fost puse la dispoziţie cele mai noi tehnici şi cele mai bune materiale ale epocii. S-au folosit betonul armat, şina de cale ferată şi pentru prima dată într-un palat, granitul  – care era folosit la podul de la Cernavodă.

Rezultatul construcţiei a fost unul excelent, palatul construit pe 3 nivele inegale imită ca structură Micul Trianon, iar la faţadă împrumută elemente din Marele Trianon, precum cele zece coloane neoclasice grupate în perechi, cu excepţia celor exterioare.

Faţada dinspre sud este extrem de spectaculoasă, prezentând o sculptură în basorelief care reprezintă doi îngeri ce poartă blazonul familiei. Se remarcă şi ancadramentele ferestrelor care sunt sculptate în piatră de Albeşti care la fiecare nivel au un motiv diferit. Zidurile exterioare au o grosime de peste un metru, iar fundaţia şi demisolul clădirii a fost realizate din piatră brută. Aşa se explică trăinicia palatului.

Sursa

Ce a povestit un jurnalist străin după 17 zile în România: „Nu vreau să mă întorc acasă“

Un jurnalist australian a publicat în Financial Review un amplu articol elogios la adresa României, unde şi-a petrecut 17 zile şi de unde şi-ar fi dorit să nu mai plece.
Sub titlul „17 zile în România: întâlniri intime cu viori, castele şi Vlad Ţepeş“, Bernard O’Shea a prezentat mai multe fragmente din jurnalul personal în care a documentat vacanţa petrecută în ţara noastră.
Jurnalistul a mărturisit încă de la început că terapeutul său a fost de-a dreptul şocat când a aflat că vrea să viziteze România şi a încercat din răsputeri să-l convingă să renunţe la acest gând, spunându-i că este o ţară periculoasă şi că există un risc mare să fie răpit.
Însă O’Shea nu a ţinut cont de avertismente şi a aterizat în Bucureşti chiar în perioada în care se desfăşura „una dintre cele mai mari sărbători ale muzicii clasice din lume“ – Festivalul „George Enescu“. Jurnalistul s-a declarat fascinat de faimosul bulevard Calea Victoriei şi de Ateneul Român, „probabil cea mai frumoasă clădire a Bucureştiului“, de hotelul Athénée Palace, de Muzeul Naţional de Artă al României,  de monumentul din Piaţa Revoluţiei şi de parcul Cişmigiu.
„Bucureştiul este plin de strălucire şi agitaţie, nu degeaba este considerat Micul Paris din Est – are până şi o replică a Arcului de Triumf din Paris. Dar acum există voci care susţin că Bucureştiul devine noul Berlin. Este plin de cafenele şi de restaurante cochete. Mi-a plăcut în mod deosebit Centrul Vechi, cu străzile sale pietruite şi clădirile vechi – Paltul CEC, Biserica Rusă, Pasajul Macca-Vilacrosse (o arcadă minunată cu un acoperiş din sticlă galbenă şi verde) şi rafinata Mănăstire Stavropoleos“, scrie jurnalistul australian.
Următoarele opriri ale lui Bernard O’Shea au fost în staţiunile montane Bucegi, Sinaia şi Braşov. „Nu am cuvinte pentru a descrie cât de frumoasă este această parte a României. Există munţi înalţi, văi abrupte, păduri dese de brad, păşuni superbe, iar aerul este proaspăt şi revigorant. Iar castelele – trebuie neapărat să le vedeţi. Castelul Peleş din Sinaia, construit în secolul al XIX-lea ca reşedinţă de vară pentru primul rege al României, Carol I, este o capodoperă a arhitecturii germane neo-renascentiste.  Castelul Cantacuzino, la nord de Buşteni, finalizat în 1911 pentru prim-ministrul Gheorghe Cantacuzino, oferă o privelişte magnifică asupra Munţilor Bucegi. Prânzul pe terasă este o necesitate. La vest se află cetatea medievală Râşnov, parţial ruinată, dar oferă o panoramă de vis. Şi formidabilul Castel Bran, adesea numit Castelul lui Dracula, deoarece se presupune că are legături cu Vlad Ţepeş şi a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru scriitorul irlandez Bram Stoker. Centrul istoric colorat al Braşovului, situat chiar la poalele Carpaţilor, este uimitor“, notează O’Shea.
În final, jurnalistul se declară îndrăgostit de România, însă recunoaşte că ne părăseşte ţara cu un regret: „Este ultima mea zi în România şi nu vreau să mă întorc acasă. Am avut o vacanţă de vis. Am fost în oraşe frumoase precum Sibiu, Sighişoara şi Biertan, dar am ratat, din păcate, Constanţa, Marea Neagră şi Delta Dunării.“
O’Shea îşi încheie relatarea glumind pe seama avertismentelor primite înainte de a porni în aventură: „Sunt din nou în Bucureşti şi încerc să atrag atenţia răpitorilor. Mi-am pus speranţa în şoferul de taxi, un tip musculos, însă m-a dus direct la aeroport, fără să ocolim. Nemernicul! În aeroport le-am spus tututor că sunt un jurnalist din Sydney, Australia, o ţară de oameni bogaţi şi privilegiaţi. Nimeni nu a clipit. Ei bine, cu puţin noroc, voi fi răpit la următoarea mea vizită în România.“

Sursa

“Casa Piticilor”, realizată din lut, vegetaţie şi parbrize, închiriată celor care vor să experimenteze viaţa în natură

O casă naturală, realizată într-un sat din judeţul Caraş-Severin din lut, vegetaţie şi parbrize, a fost scoasă la închiriere de către proprietar pentru persoanele interesate să construiască o astfel de locuinţă ecologică şi să experimenteze viaţa în natură, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Locuinţa ecologică din satul Sasca Montană, judeţul Caraş-Severin, care arată ca o „Casă a piticilor”, a fost construită pe malul râului Nera, în vara anului 2004, de către Ileana Mavrodin, de meserie arhitect. “Casa Verde” este realizată din cob, un amestec de pământ lutos, apă, paie şi nisip, fiind prezentă pe harta construcţiilor ecologice din lume.

Începând cu data de 1 mai, proprietara locuinţei a anunţat că o oferă spre închiriere celor care doresc să experimenteze viaţa în natură într-o casă de cob. Taxa de închiriere este 50 de lei pe zi, iar mai multe persoane şi-au anunţat deja intenţia de a locui în casa naturală.

“Oamenii sunt foarte interesaţi să locuiască în ea, dar eu n-am scos căsuţa neapărat pentru public la închiriat, eu am scos-o mai mult pentru cei care doresc să-şi construiască aşa ceva şi vor să experimenteze cum este să locuieşti într-o asemenea căsuţă naturală. Nu vreau chiar să o pun în circuitul turistic”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Ileana Mavrodin.

Sursa

Românii din diaspora, cei mai buni ambasadori ai turismului

Aproape toţi românii plecaţi peste graniţă (98%) le recomandă prietenilor lor să viziteze România, zonele de munte, Transilvania şi Maramureşul fiind destinaţiile despre care românii povestesc cel mai mult amicilor lor din ţările de adopţie.

Mulţi dintre românii din străinătate se întorc în România în această perioadă, pentru a sărbători Paştele alături de familiile şi prietenii lor. O mare parte dintre aceştia aduc cu ei şi noii prieteni sau familiile formate în ţările de adopţie, pentru a petrece româneşte şi a vizita cele mai frumoase locuri din ţară.

Din cei peste 4 milioane de români plecaţi peste graniţe, 98% îşi îndeamnă noile cunoştinţe din ţările de adopţie să viziteze România, conform unui studiu realizat în comunităţile de români din peste 60 de ţări. Realizatorii studiului consideră că “aceasta înseamnă aproape 4 milioane de ambasadori veritabili pentru turismul românesc împrăştiaţi în toate colţurile lumii, care le povestesc străinilor cu pasiune despre locurile şi lucrurile frumoase care pot fi văzute în România”.

Întrebaţi ce destinaţii le recomandă prietenilor străini, respondenţii studiului au menţionat peste 70 de destinaţii şi obiective, de la oraşe, la staţiuni, trasee montane şi plajele litoralului românesc, până la obiective turistice naturale, culturale şi istorice.

Zonele de munte sunt destinaţiile pe care cea mai mare parte a românilor din diaspora le recomandă cunoştinţelor din străinătate. 39% dintre ambasadorii turismului românesc îi îndrumă pe aceştia să viziteze staţiunile şi traseele montane, cele mai frecvent menţionate fiind obiectivele de pe Valea Prahovei.

Aproape un sfert (23%) dintre românii care trăiesc în afara ţării le povestesc prietenilor lor despre frumuseţile Transilvaniei, îmbiindu-i să o viziteze.

Maramureşul este cea de-a treia destinaţie în topul celor mai recomandate străinilor de către cei plecaţi peste graniţe – 13% dintre aceştia îşi îndeamnă prietenii să viziteze zona Maramureşului, deseori menţionat alături de Cimitirul Vesel de la Săpânţa. Pe lângă cele trei destinaţii turistice, în top se regăsesc şi Bucureştiul, Sibiu, Moldova cu ale ei mănăstiri, Delta Dunării şi Litoralul Mării Negre, fiecare dintre ele menţionate de câte 12% dintre respondenţii cercetării.

Studiul “Brandurile Ambasador ale României” a fost realizat de MKOR Consulting în perioada septembrie-noiembrie 2017, pe un eşantion de 1.115 respondenţi din diaspora românească din 63 de ţări din întreaga lume.

Sursa

În Bucovina, incondeierea ouălor s-a transformat in arta (Video)

Tradiţia încondeierii ouălor în Bucovina este o artă moştenită din moşi strămoşi şi se practică în Joia Mare de dinaintea Paştelui. Mai mult, încondeierea ouălor este o artă pe care oamenii din Bucovina o respectă cu sfinţenie, fiind inspirată din costumele populare, din motivele tradiţionale şi din natură.

Gospodinele aleg ouă proaspete de găină şi raţă. Au şi o reţetă pentru deosebirea ouălor proaspete de cele vechi. Le scufundă în apă. Ouăle proaspete cad la fund, cele vechi se ridică la suprafaţă. Apoi, ouăle trebuie musai golite. În acest fel ele pot fi păstrate şi peste 100 de ani. Golirea oului mai este necesară pentru a elimina riscul ca la o spargere accidentală să avem un miros neplăcut. Golit, oul devine mai uşor la încondeiat.

De asemenea, ouăle de casă se spală doar cu apă, dar cele din comerţ trebuie uneori degresate folosind şi puţin detergent.

Tehnica folosită este cea a împistruirii cu ceară naturală de albine, foarte complexă şi extrem de greu de realizat sau de reprodus. Se lucrează cu ouă de găină, de raţă, de gâscă şi chiar de struţ. Culorile folosite sunt: alb – care simbolizează viaţa, cerul, galben, care simbolizează pâinea cea de toate zilele, roşu, înseamnând viaţa, sângele, iar negru pământul. Fiecare ou încondeiat în felul său are o seminificaţie.

Aşadar, în Bucovina, tradiţia vopsitului ouălor a fost ridicată la rang de artă. O întreagă tradiţie păstrată de sute de ani se ascunde în modelele şi culorile ouălor încondeiate.

Cum se încondeiază ouăle în Transilvania, Banat şi Maramureş

Dacă am văzut cum stau lucrurile în Bucovina, să vă spun acum cum se încondeiază ouăle în Transilvania şi Banat. Aici se folosesc forme geometrice clare, directe, linii şi spirale. Sunt întâlnite simbolurile solare, telurice, ale crucii şi ale plantei. Împărţirea oului respectă linia mediană, a ecuatorului, cu partea deasupra reprezentând astralul, cerul cu apele necreate, cu apele cerului, cu ploaia, iar partea de jos semnificând pământul.

De exemplu, în Maramureş sunt populare ouăle împiestrite. Un proces, de altfel migălos care necesita multe etape. Se lucrează cu trei rânduri de ceară şi tot atâtea de vopsea. Trebuie să se răcească bine între straturile de ceară şi vopsea, altfel nu ies, culorile. După ce se aplică primul strat de ceară, oul se bagă în vopsea galbenă şi după ce se usucă se lucrează cu ceară pe galben. Se bagă apoi în vopsea roşie. Pe această vopsea se lucrează cu ceara mai groasă pentru a nu se şterge. La final se bagă ouăle în vopseaua închisă la culoare –  verde, albastră sau chiar neagră.

Sursa

„România neîmblânzită“, „cel mai frumos şi mai emoţionant film despre natura şi viaţa sălbatică de la noi“

Filmul documentar „România neîmblânzită“, care dezvăluie frumuseţea sălbatică a ţării noastre surprinsă în toate cele patru anotimuri, va avea premiera în cinematografe pe 13 aprilie. Lungmetrajul este narat de actorul Victor Rebengiuc şi regizat de Tom Barton.

Începând din 13 aprilie puteţi vedea în cinematografe „România neîmblânzuită“, un spectacol veritabil al naturii. Filmările au durat 12 luni, din dorinţa de a reda toate cele patru anotimpuri, şi, pe parcursul acestora au fost străbătuţi în total peste 80.000 de kilometri. Echipa de filmare a ajuns în peste 18 locuri din România, printre care Parcul Naţional Piatra Craiului, Munţii Făgăraş, Parcul Naţional Cozia, Delta Dunării, Histria, Parcul Natural Vânători-Neamţ, Peştera Urşilor, Munţii Apuseni, Viscri, Râul Mures, Dunărea, Porţile de Fier şi Parcul Naţional Cheile Beusniţa.

Filmul relevă o călătorie care începe de pe crestele împădurite ale Carpaților (unde urșii, lupii și râșii sălășluiesc liberi) și ajunge în apele agitate de vânt ale Deltei Dunării (locul din care pelicanii își iau zborul şi unde șerpii de apă înoată în adâncuri). În aceste tărâmuri, destinele viețuitoarelor sunt dictate de anotimpuri.

Am descoperit foarte multe lucruri pe care nu le ştiam şi-mi dau seama câte ar mai fi de învăţat, de cunoscut, de ştiut. Felul în care a fost făcut acest film, felul în care vocea domnului Victor Rebengiuc a povestit, a ţesut şi cu umor, şi cu poezie, şi cu farmec, şi cu naturaleţe stârneşte interesul şi vreau să sper că şi interesul foarte multor oameni tineri, ca ei să cunoască aceste lucruri“, a declarat Maia Morgenstern, unul dintre ambasadorii filmului.

„«România neîmblânzită» este cel mai frumos şi mai emoţionant film realizat până acum despre natura şi viaţa sălbatică de la noi. Silueta de monstru preistoric a morunului în Dunăre, ursul şi haita de lupi care îşi dispută o carcasă de cerb sau Făgăraşul între Vânătarea lui Buteanu şi Moldoveanu, surprins parcă în momentul celui mai magic apus din lume, sunt doar câteva dintre imaginile ce vor deveni iconice şi vor redefini imaginarul nostru colectiv legat de cum ne reprezentăm sălbăticia“, a declarat şi alpinistul Alex Găvan, ambasador al filmului.

Alături de aceştia, filmul are privilegiul de a fi susţinut de personalităţi precum actriţa Oana Pellea, violonistul Alexandru Tomescu, gimnasta Andreea Răducan, jurnalistul şi omul de televiziune Marius Constantinescu şi cosmonautul Dumitru Prunariu.

Sper ca cei care vor vedea România neîmblânzită să fie plăcut impresionaţi să descopere o partea a ţării lor despre care poate nici nu ştiau că există şi ca acest film să îi motiveze să petreacă mai mult timp în natură, să se bucure mai mult de ea“, a declarat regizorul filmului, Tom Barton.

Filmul este produs de Auchan Retail România şi de ONG-ul de mediu The European Nature Trust şi realizat de casa de producţie britanică Off the Fence. În România, filmul va fi distribuit de Transilvania Film şi va putea fi văzut în peste 70 de cinematografe din 37 de oraşe

Sursa

Pensiuni BIO din România la care vă puteţi petrece Paştele anul acesta

Peisaje de vis, aer curat, alimente bio, locuri pline de verdeaţă şi locuri unde mâncarea este întotdeauna proaspătă. Biodiversitate oferită turiştilor dornici de o gură de aer proaspăt sau a celor care vor să fugă de zgomotul oraşului în vacaţa de Paşte.

Hilde’s Residence O mică, dar foarte cochetă pensiune din inima Bucovinei, în Gura Humorului. “Conceptul de boutique hotel ne permite să le oferim oaspeţilor noştri ambianţă, confort, încântare, destindere. Conceptul biogastronomic asigură alimentaţia sănătoasă, prin folosirea de ingrediente naturale, tradiţionale, provenite din gospodăriile ţărănesti locale sau din producţie proprie.”

Pensiunea La Roată Cinci case tradiţionale din lemn şi o moară veche, îmbătrânite în munţi şi reconstruite lemn cu lemn. Un colţ de Bucovina pentru tihna şi confortul călătorului, La Roată te întoarce într-un timp al statorniciei, când ziua era zi, masa masă şi casa casă.

Pensiunea Bio Haus Cioran Este situată la 20 km de Sibiu, pe Valea Hartibaciului, in localitatea Nucet, intr-o zona splendida de dealuri. Acest loc ofera posibilitatea ca toti vizitatorii sa asiste la activitati agricole in ferma eco despre care gazdele vorbesc cu mandrie: ”Oricine vine la noi se poate relaxa si la ferma. Pot hrani animalele, pot mulge vacile ( daca nu stiu, ii invatam noi), pot recolta si procesa produsele din gradina proprie.” Mancarea este bio, alimentele nu provin din alte surse decat din ferma pensiunii: “ Turistii mananca numai produse proaspete din carne, lactate, oua, legume sau fructe.

Pensiunea Mărioara Pensiunea oferă cazare în satul Breb, în două case: una nouă şi o casă veche de lemn, tipic maramureşeană, cu interiorul reamanajat în stil tradiţional. Produsele şi preparatele servite la masă provin din gospodăria proprie şi din zonă.

Pensiunea Sfântul Nicolae Sejurul dumneavoastra la Pensiunea Sf Nicolae, incepe odata cu sosirea in localitatea rurala Alunis, o zona de deal, cu un relief interesant, cu verde de cetină de brad si paduri de aluni, cu incredibil de albastru de cer şi cu liniştea de mult visată. “Aici noi am creat pentru tine, cu drag, un loc aparte unde să fii răsfăţat şi unde ospitalitatea, buna dispoziţie şi mâncarea proaspătă sunt secretul vacanţelor şi ieşirilor tale la munte, lasand in urma, orice grija, orice zgomot, orice problema! Bucatele sunt alese, de buna calitate- eco si sunt oferite in majoritate din gospodăria proprie sau din sat; … Si multe alte locuri si surprize care va iti vor ramane in suflet “

Pensiunea Vale Putna În judetul Suceava, comuna Pojorâta, pensiunea Bio Vale Putna are un aspect contemporan, dar este realizata preponderent cu materialele care se gasesc din belsug in zona: lemn si piatra. Dar nu orice lemn sau orice piatra: primul este, in mare parte, recuperat din bordeiele si grajdurile din zona, iar piatra a fost special aleasa de la cariera de piatra Pojorata, astfel incat sa fie cat mai neregulata, asa cum se gaseste in natura. Surprinzatoare sunt si lucrurile din interior care construiesc o ambianta aparte. Sa nu va mire daca o sa descoperiti lazi de zestre vechi de o suta de ani, capcane de urs transformate in plafoniere sau covoare autentice realizate de o maestra din localitatea suceveana Sadova. Totul in jur are o poveste, fiecare lucru inspira si te transpune intr-o lume idilica, la granita realului, departe de ce inseamna zgomotul si agitatia zilelor noastre.

Sursa

Comuna în care se trăiește mai bine decât la oraș. Locuitorii au gaze, canalizare, pistă de biciclete și internet gratuit

Undeva în inima României, în mediul rural se trăiește exemplar, după un model japonez adoptat cu ambiție și determinare de săteni: “gunoiul este ceva intim, nu-l arunci unde-ți vine”.

Rezultatele acestui stil de viaţă, care are la bază principiul “gunoiul este ceva intim, nu-l arunci unde-ţi vine” au transformat comuna de poveste într-o aşezare occidentală.

Minunea se întâmplă la Ciugud, o comună cu 3000 de locuitori aflată la 12 kilometri de Alba Iulia care deţine recordul naţional de absorbţie a fondurilor europene:16 milioane de euro în ultimii 10 ani.

Dacă ajungi aici nu ai cum să nu te minunezi şi să nu îţi tresalte sufletul de bucurie că se poate şi la noi – rânduirea este parcă desprinsă dintr-un sat din străinătate deoarece străzile sunt asfaltate, trotuarele îngrijite, spaţiul verde şi copacii tăiaţi.

Datorită fondurilor europene şi a dorinţei de evoluţie, ciugudenii au reuşit să facă în ultimii zece ani cât ceilalţi ar putea face în 50 de ani numai cu banii de la bugetul local: au pus asfalt (inclusiv pe drumurile care duc la câmp), au făcut reţea de gaze, canalizare, centru cultural şi au pus internet gratuit. Pe un imaş unde cândva păşteau vacile s-a ridicat un parc industrial care angajează cam tot ce e mână de lucru în satele componente. De aici pleacă, inclusiv peste hotare, de la piese pentru maşini „made in Ciugud”, la carne gata condimentată pentru kebabul mâncat la Paris.

Acum, în zona industrială din Ciugud funcţionează companii din domenii diferite care au peste 700 de angajaţi, iar acestea aduc anual la bugetul comunei 2,5 milioane de lei. Aceasta a facut ca somajul în comună să fie aproape zero, iar pe listele de asistaţi social să figureaze doar două persoane.

Drumul nu a fost unul uşor, însă, dorinţa de mai bine i-a împins uşor dar sigur, spre evoluţie. Primarul Gheorghe Damian, edil în localitate de aproape 16 ani a fost locomotiva care a făcut ca treaba să iasă bine.

Sursa

Bucovina, peisaje demne de poveste şi bucate care îţi lasă gura apă

Bucovina este cel mai bine cunoscută pentru mănăstirile sale rupte din rai, şi nu degeaba. Mihai Eminescu a denumit Putna „Ierusalimul neamului românesc“, iar biserica mănăstirii Voroneţ este supranumită „Capela Sixtină a Estului“ pentru fresca Judecăţii de Apoi care a fost pictată cu pigmentul albastru de Voroneţ. Acesta are în spate o reţetă secretă al cărui element de bază este mineralul azurit. Sau cel puţin aşa spune legenda. Cele două nu sunt însă singurele bijuterii artistice şi centre religioase din zonă, opt mănăstiri cu istorie de sute de ani fiind incluse pe lista patrimoniului UNESCO. Alături de acestea, aceeaşi Bucovină ascunde peisaje demne de poveste şi bucate care îţi lasă gura apă, doar gândindu-te la ele.

Pe istoria locului, pe farmecul naturii şi pe aromele bucătăriei locale au pariat şi doi antreprenori locali când au decis să dezvolte un chalet în zona Valea Putnei, pe drumul care porneşte din Câmpulung Moldovenesc spre Vatra Dornei.

Mihaela şi Florin Irimescu şi-au dorit o pensiune cu aspect contemporan, dar cu materiale din zonă, adică piatră, fier forjat şi lemn, şi mai ales lemn recuperat din bordeie şi grajduri vechi. Proiectul arhitectural a fost realizat de Ciprian Hison din Suceava, însă antreprenorii s-au implicat constant în creionarea lui. „Cea mai mare provocare a venit după finalizarea proiectului de arhitectură, şi anume, la partea de amenajare. Vorbim despre găsirea meşterilor locali şi a obiectelelor unice pentru decor“, povestesc antreprenorii. Designul interior este gândit de Mihaela Irimescu şi de soţul său. S-au lăsat inspiraţi de stilul rustic, tradiţional, unul cald şi intim, unde nuanţele şi texturile te duc cu gândul la natură, povesteşte ea.

„Atât mobilierul, cât şi decoraţiunile cu personalitate vin în completarea accentelor naturale.“ De exemplu, obiectele vechi achi­ziţionate de la un colecţionar local au fost recondiţionate şi dintr-un pod au ajuns în chalet-ul Bio Valeputna. „Vorbim de lăzile de zestre vechi de peste 100 de ani care acum sunt pe post de măsuţe de living.“ Sunt piese care au prins o nouă viaţă. O ladă veche a fost transformată în consolă, un blidar vechi din lemn, un răcitor ca pe vremuri, un cuier mai aparte, o capcană de urs transformată în corp de iluminat sunt doar câteva dintre obiectele care au fost reinterpretate.

„Am încercat să punem în valoare elemente din tradiţia locală, cum ar fi pereţii valuriţi, asemănători celor din lut, covoarele care sunt făcute de mână de către o localnică, cu lână provenită din zonă, şi corpurile de iluminat realizate din fier forjat.“ Mihaela Irimescu afirmă că toate aceste lucruri, poate de mulţi desconsiderate, fac parte din moştenirea noastră culturală „şi ne bucurăm că am putut să le punem în altă lumină, să le poată admira şi alţii.“

Lucrările de construcţie la Bio Valeputna au demarat în aprilie 2014 şi au fost finalizate în decembrie 2015. Antreprenorii spun că povestea Bio Valeputna a început odată cu dorinţa de a concepe o pensiune autentică, tradiţională, dar reinterpretată într-o manieră actuală.

„Pensiunea se închiriază integral. Punem la dispoziţie 12 locuri de cazare, respectiv patru camere cu pat matrimonial şi două twin, fiecare cu baie privată.“

Camerele au vedere la râu sau la munte, fiind situate la parter, pe când la etaj există un spaţiu deschis cu living şi bucătărie. „Livingul mare, cu şemineu, este ideal pentru relaxare şi îi invită pe cei care îi trec pragul într-o altă eră, idilică, cu poveşti la gura sobei.“ Pentru a completa peisajul, cei doi antreprenori au ales montarea unor ferestre generoase, care să permită luminii naturale să inunde interiorul. Mai mult, datorită acestui element, „încăperile le simţi ca fiind mai plăcute, mai aerisite graţie peisajelor din jur.

Bucătăria este comună, la fel şi zona de luat masa de la interior şi de la exterior. Mai mult, fondatorii colaborează cu o bucă­tăreasă din zonă pe care o descriu ca fiind foarte iscusită. „Meniul cuprinde mâncăruri tradiţionale, majoritatea având la bază păstrăvul.“

Acest lucru nu este o alegere întâm­plătoare, Mihaela şi Florin Irimescu fiind deja cunoscători ai zonei şi ai acestui tip de peşte dat fiind că cei doi sunt implicaţi şi într-un business în domeniu.

„Suntem o companie antreprenorială românească, cu acţionariat 100% local. Am deschis iniţial în Vale Putna o fabrică de procesare a păstrăvului afumat.“ Unitatea de producţie a fost construită cu fonduri europene şi duce mai departe tradiţia locală de prelucrare a păstravului prin afumare, potrivit Mihaelei Irimescu. Peştele este procesat conform unor reţete vechi, cum ar fi păstrăvul afumat cu fum natural de fag şi conuri de brad, învelit în cetină de brad legat în harzob de răchită.

Pensiunea Bio Valeputna se află pe Valea Castelului, o zonă încărcată de istorie şi plină de poveşti despre Castelul Regal de Vânătoare. Aici a fost făcută prima cobză de păstrav afumat cu ocazia încoronării Regelui Mihai, povesteşte antreprenoarea. „Ne-am îndrăgostit de acest loc şi am vrut să facem ceva demn de istoria locului, să spunem povestea Văii Castelului, a oamenilor ce trăiesc acolo, a tradiţiilor, poate uitate.“ Numele pensiunii vine de la denumirea austriacă a satului Valea Putnei, nume ce a fost găsit în documente istorice.

Chalet-ul Bio Valeputna a fost ridicat cu fonduri europene, iar valoarea proiectului a fost de 120.000 de euro din care 85% a fost finanţat de UE. Următorul pas pe lista de priorităţi a antreprenorilor îl reprezintă construirea unui restaurant care să devină un reper în zonă. Ei nu oferă însă mai multe detalii. Anual, pensiunea primeşte 5.000 de tu­rişti, iar numărul este în creştere, spune Mihaela Irimescu. Dintre aceştia, peste 15% vin din afara graniţelor ţării, din Regatul Unit, Israel, Austria, Germania, dar şi din destinaţii mai îndepărtate precum Australia sau SUA.

Aici poţi descoperi istoria locului, dar şi a pensiunii unde fiecare parte a mobilierului are o poveste de spus.“ Mai mult, după cum povesteam şi iniţial, chalet-ul este amplasat în inima unei regiuni turistice al cărei potenţial este comparabil cu al unei ţări întregi. Şi Mihaela Irimescu afirmă că în zonă pot fi practicate diverse activităţi de agrement, precum schi, ciclism şi pescuit. Staţiunea Gura Humorului se află la 49 de kilometri de Bio Valeputna, iar Câmpulung Moldovenesc este la 18 kilometri. Cel mai apropiat aeroport este Aeroportul Inter­naţional Suceava, care se dezvoltă odată cu turismul local şi odată ce companiile aeriene încep să se uite şi la alte zone în afara Capitalei.

Dintre obiectivele turistice de interes din zonă, antreprenoarea aminteşte Cas­cada Cailor, Muzeul Arta Lemnului din Câmpu­lung Moldovenesc, Mănăstirea Moldoviţa, Mocăniţa Huţulca gata de plimbare, Muzeul Satului Bucovinean şi Rezervaţia Pietrele Doamnei.

„Cei pasionaţi de natură şi de ciclism pot opta pentru plimbări prin pădure, pe traseele montane din codrii Seculari Giumalău, Munţii Rarău sau Giumalău.“

Pescuitul este şi el pe lista de opţiuni, deoarece în zonă se află cea mai veche păstrăvărie din ţară, înfiinţată „acum mult timp de austrieci“. Iar la şemineul din grădină se află o afumătoare unde se poate observa cum se pregăteşte păstrăvul şi cum se realizează o cobză tradiţională din cetină de brad. Restul e doar un exerciţiu de imaginaţie.

Sursa

Hotelul de Gheață se deschide în prezența ambasadorului Canadei. 1.000 de euro premiu pentru cea mai frumoasă fotografie

Cel mai inedit proiect turistic al României, Hotelul de Gheață de la Bâlea Lac, se va deschide oficial în data de 10 februarie, în prezența ambasadorului Canadei în România, Bulgaria și Republica Moldova, Kevin Hamilton.

Tema Hotelului de Gheață de anul acesta este muzica. Cele 14 camere și 6 iglu-uri sunt decorate cu statui din gheață ale unor artiști iconici pentru muzica mondială, Madonna, Michael Jackson sau Elvis Presley. În fiecare sezon, Hotelul de Gheață primește peste 8.000 de turiști cazați și alte câteva mii de vizitatori.

Cele mai frumoase fotografii vor fi premiate

Deschiderea oficială a Hotelului de Gheață coincide cu startul unui concurs de fotografie ce are ca temă inedita construcție. Fotografi din toată țara sunt invitați să se înscrie în concursul organizat împreună cu Bergenbier, unul dintre partenerii de tradiție ai Bâlea Ice Hotel. Marele premiu este de 1.000 de euro în timp ce locurile 2 și 3 câștigă 200, respectiv 100 de euro. Cea mai interesantă fotografie va fi răsplătită, la rândul ei, tot cu 100 de euro. Concursul va fi jurizat de fotografii Dragoș Asaftei, Vlad Eftenie și Sebastian Marcovici.

Înscrierile în concurs se vor face între 1 și 9 februarie iar concursul propriu-zis va dura 10 zile, între 10 și 20 februarie.

Fiecare concurent trebuie să înscrie în concurs un set de 10 fotografii ce au ca tema Hotelul de Gheață și împrejurimile de la Bâlea Lac și un set de 10 fotografii cu Palatul de Vară al baronului Brukenthal din Avrig. Fotografiile vor fi expuse în cadrul unei expoziții ce va avea loc la Palatul de la Avrig la începutul lunii martie.

Regulamentul și cerințele concursului pot fi consultate pe paginile de Facebook ale Palatului Brukenthal și Hotelului de Gheață.

Sursa

Comoara din Munţii Carpaţi: sursa de apă pură datorată unui fenomen unic

România este o ţară unică, cu peisaje care îţi taie răsuflarea şi comori de nepreţuit. Printre acestea, apele minerale naturale carbogazoase avem izvoare apărute în urma unor fenomene naturale, care au început în adâncurile munţilor vulcanici şi continuă până la izvoarele din poienile Ţării Dornelor, de unde sunt colectate şi aduse pe masa ta în fiecare zi. Şi pentru că o apă pură este o resursă nepreţuită pentru sănătate, în urma unei perioade îndelungate de prospectare au fost descoperite încă două surse de apă minerală carbogazoasă fără nitraţi detectabili, AQUA 2 şi AQUA 3.

Munţii Carpaţi reprezintă un fenomen special hidrogeologic pentru apele minerale. Rocile magmatice constituie o structură geologică în care, după un parcurs îndelungat, apa de origine meteorică se purifică natural. Din adâncurile structurilor vulcanice ale Munţilor Călimani, dioxidul de carbon parcurge un traseu ascendent, impregnând zonele de circulaţie profundă ale apei filtrate natural, iar zonele mai puternic fisurate permit descărcarea zăcământului de apă minerală carbogazoasă. Astfel, prin foraje se poate pătrunde în inima zăcământului hidromineral şi se extrage o apă pură, fără nitraţi. 

Zăcământul de apă minerală naturală carbogazoasă este rezultatul unui proces hidrogeologic complex. Acest proces implică o filtrare naturală de lungă durată, de peste 40 de ani, care are loc în profunzimea Carpaţilor Orientali (pe bordura estică a Munţilor Călimani). În rocile andezitice de natură vulcanica, datând de peste 10 milioane de ani, la mare adâncime, se produce amestecul apei meteorice cu dioxidul de carbon.

La calităţile speciale ale apelor minerale contribuie şi structura geologică a Munţilor Carpaţi, unde se află ultimele păduri de pe continent neafectate de intervenţia omului, iar un loc aparte îl ocupă plaiurile Bucovinei. Munţii, pădurile seculare ce adăpostesc o faună unică în Europa, văile şi luncile neatinse de agricultura intensivă sau activitatea industrială, precum şi structură geologică specifică munţilor vulcanici reprezintă condiţiile primordiale pentru existenţa unor asemenea zăcăminte de apa minerală de o calitate superioară.

 “Aceste noi zăcăminte descoperite certifică faptul că Munţii Carpaţi sunt un fenomen unic şi special la nivel mondial, unde ecosistemul şi structură geologică specifică conferă o puritate extraordinară a surselor de apă! Iar această puritate se reflectă în mod cert în gust!” – declară Jean Valvis – Preşedinte, Director General Carpathian Springs SA.
Şi Jean Valvis nu este singurul care este convins de calităţile speciale ale apelor minerale din Munţii Carpaţi, ci şi Martin Riese, singurul somelier de apă acreditat din Statele Unite ale Americii şi cel mai renumit din lume. El declară în nenumărate interviuri date în reviste de prestigiu din întreagă lume: “Am fost mereu fascinat de faptul că apa are un impact asupra gustului altor băuturi şi alimente. Sunt zilnic înconjurat de apă, lucrez la Restaurantul Patina, în Los Angeles, un restaurant cu stele Michelin, unde am creat un meniu special de apă.”
Acesta a ales să folosească în restaurantul său apa minerală românească şi îşi explică alegerea:  “În fiecare an îmi actualizez meniul de apă, de aceea caut mereu noi ape interesante. Mi-a plăcut foarte mult designul sticlelor AQUA Carpatica, apoi am gustat apa şi am fost imediat un mare fan al acesteia. Apa provine din Munţii Carpaţi, dintr-o zonă străveche şi neatinsă de civilizaţie, de agricultură sau industrie. Apa are un gust bogat şi foarte curat, perfect pentru a fi băută ca atare sau pentru a se combina cu vinuri albe sau roşii bune. Pentru mine cea mai mare surpriză e că apa minerală carbogazoasă e fără nitraţi detectabili, un semn al unui izvor foarte rar şi incredibil.”

Capre negre, surprinse în păduri din Parcul Natural Putna Vrancea

Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva a anunţat, joi, că au fost surprinse capre negre în cursul acţiunilor de patrulare desfăşurate în păduri din Parcul Natural Putna Vrancea.

Specialiştii estimează o populaţie de cel puţin 180 de capre negre în Parcul Natural Putna Vrancea, acestea fiind monitorizate permanent de personalul parcului.

Capra Neagră (Rupicapra rupicapra) este un animal erbivor care trăieşte în zonele stâncoase montane din Europa.

Potrivit site-ului Parcului Natural Putna-Vrancea, acesta a fost înfiinţat în baza Hotărârii de Guvern nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. Scopul înfiinţării acestui parc a fost protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura a creat de-a lungul timpului o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală, deseori cu o mare diversitate biologică. De asemenea, se oferă publicului posibilităţi de recreere şi turism şi se încurajează activităţile ştiinţifice şi educaţionale.

Sursa

Comoara unică din România care a fost propusă deja pentru Cartea Recordurilor

Comoara este unică în Romania, iar ceea ce o face să se remarce şi în Europa este chiar suprafaţa.

Cel mai mare vitraliu de la noi, propus deja pentru Cartea Recordurilor, se află la Biblioteca din Râmnicu Vâlcea.

Vitraliul este, de fapt, de 14 ani, acoperişul Bibliotecii Judeţene “Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea.

Remus Grigorescu, director Biblioteca Judeţeană Antim Ivireanu: “Vitraliul Facerea Lumii a devenit un reper pentru judeţul Vâlcea. O capodoperă care pune în valoare ideea de carte, ideea cuvântului.”

Şi nu doar semnificaţia îl face special. Cele 86 de panouri din sticlă, aşezate la 30 de metri înălţime, reprezintă o explozie de culoare.

Pentru realizarea lui, artistul plastic a lucrat timp de un an. Şi alte trei luni a durat montajul.

Gheorghe Dican, artist plastic, vicepreşedintele UAP România: “A fost şi nebunia necunoscutului, pentru că nu mi-am dat seama de la început cu ce probleme tehnice mă voi confrunta. E puţin probabil ca tehnica aceasta să fi fost folosită şi de alţii.”

În Europa, un acoperiş-vitraliu asemănător mai există în Belgia, dar este amenajat pe o suprafaţă plană.

Sursa

Un elev român a descoperit și denumit o stea variabilă

Andrei Marian Stoian (16 ani) a descoperit o stea variabilă pe care a numit-o Schela, după comuna gălățeană în care locuiește.

Descoperirea adolescentului a fost făcută în 3 ianuarie 2017, la Observatorul Astronomic din comuna Schela, pe care l-a amenajat cu ajutorul părinţilor şi al Primăriei din localitate.

”M-am simţit mândru de mine şi m-am bucurat de această descoperire despre care nimeni nu ştia. Având privilegiul de a numi steaua aşa cum am dorit eu, am preferat să o numesc «Schela» pentru că aşa am simţit, ca numele comunei mele să apară pe cer”, a spus Andrei-Marian Stoian.

01181053-897497375

Schela V1 face parte din constelația Auriga, iar variația sa este de ordinul orelor, fiind provocată de procese interne din interiorul stelei.

Toate aceste date au fost raportate către Asociaţia Americană a Observatorilor de Stele Variabile (AAVSO – American Association of Variable Stars Observers), unde au fost incluse în baza de date internaţională a stelelor variabile (International Variable Star Index), confirmându-se astfel descoperirea.

schela

Tânărul din Schela, elev la Seminarul Teologic ”Sf. Ap. Andrei” Galaţi, este pasionat de astronomie din anul 2010, când a devenit membru al Astroclubului “Călin Popovici” din cadrul Observatorului Astronomic de la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii “Răsvan Angheluţă” Galaţi.

Îndrumat de muzeograful Ovidiu Tercu, tânărul a pus bazele unui Observator Astronomic la Schela în anul 2013, care din luna noiembrie a aceluiaşi an deţine codul IAU-MPC L23, necesar pentru raportarea observaţiilor ştiinţifice la asteroizi şi comete, inclusiv asteroizi apropiaţi Pământului, unii dintre aceştia fiind incluşi în categoria asteroizilor potenţial periculoşi Pământului.

01181053-897483171

Obţinerea codului MPC a fost posibilă în urma dotării Observatorului din Schela cu un telescop profesional obţinut prin intermediul unui proiect accesat de către Primăria Schela prin ONG-ul Cerc Schela.

complexul-muzeal-de-stiinte-ale-naturii-razvan-angheluta_448

Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii Galaţi

Andrei-Marian Stoian nu este la prima performanţă de acest fel. În luna octombrie 2016, împreună cu muzeograful Ovidiu Tercu, la Observatorul Astronomic din Galaţi, a contribuit la descoperirea stelelor variabile Galaţi V8 şi Galaţi V9.

O stea variabilă este o stea la care luminozitatea variază. Majoritatea stelelor au luminozitatea aproape constantă, ca de exemplu soarele nostru, la care luminozitatea variază doar cu 0,1% într-un ciclu de 11 ani. Totuși există o clasă de stele la care variază semnificativ. Ultima ediție a Catalogului general de stele variabile (General Catalogue of Variable Stars) listează aproape 40.000 de stele variabile din galaxia noastră, 10.000 din alte galaxii și peste 10.000 despre care se presupune că sunt variabile. (wikipedia)

Sursa

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

1-echipamentgratuit-1030x215

 

Podul Diavolului, structura care creează iluzia unui cerc perfect

Realizat în 1860, de cavalerii oraşului din apropiere, arcul subţire se întinde de-a lungul lacului Rakotzsee, fiind construit din diferite tipuri de pietre locale. În folclor, structura este poreclită ,,podul diavolului”. Fiind foarte arcuit şi subţire, localnicii au atribuit creaţia Satanei.

Ambele părţi ale Rakotzbrucke sunt decorate cu pietre spiralate care par a fi create natural. Atunci când apa nu se mişcă şi lumina este potrivită, podul şi apa creează iluzia unui cerc perfect din piatră.

Astăzi, podul poate fi vizitat, dar traversarea lui este interzisă.
1-echipamentgratuit-1030x215