Tehnologia blockchain creata de firma unui roman a fost utilizata in cadrul celui mai mare exercitiu medical NATO din istorie

SupplyBlockchain, companie creata de romanul Sebastian Cochinescu in SUA, a furnizat serviciile sale software in cadrul exercitiului “Vigorous Warrior 19”, care a fost organizat la inceputul lunii aprilie in Romania, de catre Centrul de Excelenta Militara Medicala al NATO si Ministerul Apararii Nationale (MApN).

“Vigorous Warrior 19” s-a desfasurat la Baza Militara Cincu in perioada 1 – 15 aprilie si a fost cel mai mare exercitiu medical militar din istoria NATO, anul acesta fiind prezenti peste 2.500 de participanti din 39 de tari. In cadrul exercitiului au fost simulate peste 1.000 de scenarii in care este necesara interventia echipajelor medicale din structurile militare NATO.

Acesta a fost unul din primele proiecte la nivel mondial in care structurile militare NATO au folosit tehnologia blockchain prin solutiile oferite de SupplyBlockchain.

A fost o onoare sa punem la dispozitia Armatei Romane si a Centrului de Excelenta Militara Medicala NATO solutia noastra adresata structurilor militare si de securitate nationala, mai ales ca suntem printre primele proiecte la nivel mondial in care tehnologia blockchain este folosita intr-un context militar. Succesul acestui proiect se datoreaza atat deschiderii spre inovatie a factorilor competenti din cadrul MApN, cat si operativitatii personalului militar de pe teren, implicat in acest exercitiu de proportii“, declara Sebastian Cochinescu, CEO al companiei SupplyBlockchain.

In luna decembrie 2018, Sebastian Cochinescu a primit Emblema de Onoare a Statului Major al Apararii, castigand premiul sectiunii “Creativitate pentru Securitate” cu proiectul SupplyBlockchain in cadrul PatriotFest – concurs organizat de MApN, MAI, SPP, STS, SRI si New Strategy Center.

Solutiile SupplyBlockchain pot fi folosite de companiile farmaceutice pentru a urmari trasabilitatea produselor lor, reducand in acest fel pierderile. De asemenea, platforma SupplyBlockchain poate fi utilizata atat pentru asigurarea transparentei in cazul campaniilor umanitare, cat si pentru monitorizarea provenientei produselor din industria alimentara.

Sursa

Nume importante din lumea culturală românească au început pregătirile pentru Paște, pictând ouă de dimensiuni impresionante

Alexandru Tomescu, Gheorghe Fikl, Oana Pellea, Cristian Mungiu, Dan Perjovschi, Ivan Patzaichin, Alex Găvan, Horațiu Mălăele, Maia Morgenstern și mulți alții își exersează talentul la pictură în scop caritabil. Fiecare dintre ei și-a luat angajamentul de a picta câte un ou de Paște de doi metri înălțime pentru a sprijini inițiativa Fundației Calea Victoriei, care urmărește construirea primului teatru privat din ultimii 70 de ani.

Operele de artă vor fi expuse la 17 aprilie în clubul Fratelli, de unde pot fi achiziționate de cei care susțin realizarea proiectului Grivița53. Toate exponatele care nu s-au vândut în această zi vor fi scoase le licitație în cadrul unui eveniment organizat de casa Artmark. Însă, o serie de personalități și companii care activează în România și-au exprimat deja intenția de a achiziționa o parte a lotului de ouă supradimensonate.

Alexandru Tomescu este cel mai cunoscut violonist român contemporan, iar din 2007 cântă la vioara Stradivarius Elder – Voicu, singura vioară Stradivarius de patrimoniu. Când i-a fost propus să devină unul dintre creatorii lucrările, acesta nu e ezitat.
„Cu mare bucurie m-am alăturat campaniei de strângere de fonduri pentru Grivița 53 – primul teatru construit împreună! Este un proiect extrem de generos, creativ și nonconformist – cum altfel, dacă poartă semnătura lui Chris Simion? Alături de mine va fi Ana Munteanu – un artist remarcabil, împreună cu care am susținut numeroase concerte. Am convingerea că unindu-ne forțele, artiști, iubitori de frumos și de cultură, vom reuși să transpunem în realitate acest proiect excepțional”, a spus violonistul.
Oana Pellea este unul dintre ambasadorii Griviția53, iar propunerea de ajuta la strângerea de fonduri nu a putut decât să o bucure. „Susțin acest proiect și cred că nu e nevoie de multe cuvinte, ci de donații și fapte. E un proiect curajos inițiat de oameni curajoși și frumoși. E aproape o nebunie să construiești un teatru astăzi și mai ales în România… dar ce superbă nebunie! Nu am niciun concept. Am doar dorința de a ajuta și bucuria de a participa la un astfel de proiect.”  

Sursa

Românul plecat în Himalaya pentru cauza copiilor în dificultate, într-o gală caritabilă alături de Inna şi Irina Rimes

Alexandru Tudose, care a urcat 19 zile până pe vârful Lobuche East (6.119 m) din Munţii Himalaya, pentru a atrage atenţia asupra situaţiei în care se află cei peste o sută de copii îngrijiţi de Fundaţia Copii în Dificultate, va povesti experienţa, la Sala Palatului, în cadrul spectacolului caritabil Stars4Dreams de pe 16 aprilie.

Spectacolul va avea loc la Sala Palatului şi se va bucura de participarea unor vedete precum Inna, Irina Rimes şi Nicoleta Nucă.

Prin călătoria lui, Tudose a atras atenţia că există copii bolnavi pentru care lucruri banale sunt imposibile. Himalaya Climb4Dreams este un episod al campaniei Jeans4Dreams, care sprijină activitatea Fundaţiei Copii în Dificultate. Un obiectiv important al acestei campanii constă în obţinerea a cel puţin 10.000 de donaţii prin SMS (mesaj ZILE la 8844). În prezent, s-a ajuns la 7.290 de SMS-uri.

De-a lungul călătoriei sale de 19 zile în Himalaya, Alexandru Tudose a avut ocazia să vadă locuri, să cunoască oameni şi obiceiuri.
Alexandru Tudose a ajuns la Kathmandu pe 20 martie, în plin festival Holi, al culorilor, şi de la Everest Base Camp, locul de unde pleacă toate expediţiile pentru creasta sudică, a străbătut traseul până la Lobuche East. A dus cu el cărţi de colorat, pe care le-a împărţit copiilor din munţi, şi a transmis celor de acasă un mesaj video.

Fundaţia Copii în Dificultate îngrijeşte copii cu boli incurabile în faze terminale, cu tulburări din spectrul autist şi abandonaţi.

Sursa

Elev român, admis la Oxford și la Yale: ”Toți eram buni, diferența o face sclipirea personală”

Petru Neagu este un elev român care a învățat patru ani într-o școală internat din Anglia la care a fost admis pe bază de examen. El va absolvi în 2019 și va avea de ales între 3 universități de renume: Oxford, Yale și Imperial College London.

Petru spune că adaptarea în Anglia i-a luat un an și că au fost multe momente grele în cei patru ani petrecuți până acum în Regatul Unit. Însă, recunoaște că modul în care profesorii sprijină elevii valoroși este impresionant.

”Am crezut că mă voi adapta rapid, toata lumea m-a încurajat. Nu a fost chiar așa… Deși cu nivelul de limba engleză stăteam foarte bine, mi-au trebuit circa 3 luni să mă adaptez noului sistem și aproape un an ca să pot spune că m-am integrat 100%.

Părinții mi-au fost permanent aproape, deși de la distanță, din România. Vorbeam des la telefon. Atât ei, cât și eu simțeam nevoia să ne auzim chiar și pentru 2 minute. Am petrecut momente frumoase, dar și momente grele în școală, într-un mediu cu grad de internaționalitate ridicat, cu reguli foarte stricte, școală în care unii dintre elevi plecau zilnic acasă după ore, alții rămâneau în internat, ca mine. Am legat prietenii ce sper să fie pe viață.

”Eu mă simt a fi unul dintre aceia”

Cu perseverență am parcurs fiecare an, am depășit fiecare provocare, până ce am reușit să fiu recunoscut ca unul dintre cei mai buni elevi ai școlii. Dacă cei de acolo văd în elev potential ridicat, atunci investesc în el astfel încât să îl ajute să performeze la maxim.

Eu mă simt a fi unul dintre aceia. Rezultatele mele sunt pe măsură și sper să obțin nota maximă la examenele finale ale acestui an. Am fost numit de către o comisie profesorală drept unul dintre prefecții școlii, cu atribuții serioase. Suntem răspunzători de disciplina școlară, de programele extra, suntem consultați referitor la problemele și schimbările ce s-ar putea impune atât la nivel administrativ, cât și la programa școlară și chiar și pe parte financiară, de investiții. Toate acestea ne pregătesc de viață mult mai devreme decât ne puteam închipui acum câțiva ani.

Educația dobândită aici în școală m-a ajutat să îmi dezvolt personalitatea și să îmi definesc drumul în viață. Am muncit mult, dar a meritat”, spune Petru.

”În decembrie am fost admis la Oxford University și la Imperial College la profilul inginerie mecanică și de câteva zile am aflat că am fost acceptat și la Yale University.

Interviurile pe care le-am susținut au fost definitorii. Este ca într-un meci de tenis: chiar dacă ești foarte bine pregătit trebuie să reziști și presiunii psihologice a momentului. Toți candidații au fost preselectați pe bază de rezultate și examene preliminarii, toți eram foarte buni. Diferența o face sclipirea personală, acel ceva unic ce trebuie să îl transmiți în cele 20 de minute de interviu. Făcusem pregătire la școală pentru acest lucru, dar nu este chiar la fel… A fost provocator.

Acum îmi este destul de greu să aleg. Toate variantele de universități ce m-au acceptat au greutate în domeniu, va trebui să îmi fac bine temele înainte de a lua o hotărâre, iar la final cred că ține și de inspirația personală!”, încheie el.

Sursa

Florin Morariu, „eroul cu făcăleţ”, distins pentru curaj de regina Marii Britanii. Ceremonia, în Turnul Londrei

Ieşeanul Florin Morariu, supranumit „eroul cu făcăleţ de la Londra”, a primit, vineri, distincţia „The Queen’s Commendation for Bravery” din partea reginei Marii Britanii, în cadrul unei ceremonii care a avut loc în Turnul Londrei.

Florin Morariu a declarat, corespondentului MEDIAFAX, că este mândru că a primit distincţia şi că a avut nişte emoţii foarte mari la ceremonia care a durat 4 ore.

„Ceremonia, care a durat 4 ore, a avut loc în Turnul Londrei şi am avut nişte emoţii foarte mari, dar când am urcat pe scenă mi-au trecut. Mi-a fost înmânată distincţia “The Queen’s Commendation for Bravery” de către un lord, care este reprezentantul Casei Regale a Marii Britanii. Sunt mândru că am primit această distincţie, dar şi fericit, m-au felicitat toti cei prezenţi. Mi-au făcut o prezentare foarte frumoasă. Împrenă cu mine au mai fost încă două persoane care au primit această distincţie, iar alte 20 de persoane au primit medalii. Aş vrea să le spun românilor că, oriunde s-ar afla, în orice colţ al lumii, să nu uite că sunt români”, a spus Morariu.

Acesta se va întoarce, duminică, în România, unde munceşte, urmând să decidă, ulterior, ce va face.

Florin Morariu a primit în vara anului trecut o scrisoare din partea autorităţilor britanice prin care era propus de către premierul Theresa May pentru a primi distincţia „The Queen’s Commendation for Bravery”.

Distincţia reprezintă o formă de recunoaştere a unui comportament brav al militarilor şi civililor, demonstrat în anumite circumstanţe deosebite şi în numele naţiunii britanice.

„Mi-au trimis o scrisoare (autorităţile britanice – n.r.) prin care am fost întrebat dacă sunt de acord să primesc decoraţia. (…) A fost o cerere formulată de premierul Angliei şi a fost aprobată de către Regina Marii Britanii. Este vorba despre “The Queen’s Commendation for Bravery”. Chiar dacă e vorba doar despre decoraţie în sine, cred că tot reprezintă ceva să fii primul român care o primeşte”, declara, în iulie 2018, Florin Morariu.

În noaptea de 3 spre 4 iunie 2017, trei indivizi au intrat cu o dubă închiriată în oameni, pe Podul Londrei. Înarmaţi cu cuţite, au început apoi să atace trecătorii şi pe cei din localurile de lângă pod, din celebra Borough Market.

Florin Morariu muncea atunci într-o brutărie din Londra, chiar în zona London Bridge, în care a avut loc atacul terrorist, el reuşind să surprindă într-o filmare făcută cu telefonul mobil momentele de coşmar de pe străzi. În filmare, românul le povesteşte colegilor de serviciu cum l-a lovit pe unul dintre terorişti după ce acesta reuşise să înjunghie o persoană. El şi un alt coleg au în mână nişte beţe, iar românul îi cere altuia să îi aducă „un făcăleţ” din bucătărie, ca să se poată apăra în caz că apar din nou atacatorii. La finalul filmării se văd şi două victime înjunghiate, care primesc ajutor din partea autorităţilor.

Sursa

Românca din Iași care conduce o echipă de cercetare genetică la Milano: „Vreau să descopăr mecanisme importante pentru cancer!”

Născută la Iași, în 1974, Dana Brânzei a absolvit liceul în orașul natal, unde a și început studiile universitare, la Facultatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”. După ce a încheiat primul an acolo, a plecat definitiv din țară, iar astăzi lucrează în cercetare la Institutul de Oncologie Moleculară din Milano.

În Italia, conduce o echipă internațională formată din 12 oameni – biotehnologi, fizicieni, medici sau ingineri – care încearcă să descopere mecanisme importante pentru viitoare posibile tratamente ale cancerului. Mai exact, laboratorul condus de românca Dana Brânzei studiază procese de reparare a ADN-ului și de organizare a cromozomilor.

Unde ai continuat studiile după ce ai părăsit România?
Am plecat în Japonia, inițial în Tokyo, cu o bursă de studii de la Ministerul Japonez de Educației, pe cinci ani. În primul an am studiat intensiv limba japoneză, astfel încât să pot face studii universitare în această țară. Pe atunci, cursurile se făceau integral în japoneză. După ce am încheiat anul de pregătire a limbii japoneze, m-am mutat în orașul Sendai, la Universitatea Tohoku, unde am urmat Facultatea de Farmacie.

La terminarea celor cinci ani și absolvirea facultății, am obținut o altă bursă, pentru masterat. Apoi au urmat alte burse, pentru doctorat, pe care mi l-am dat în biologie moleculară și celulară, la aceeași universitate din Sendai. După toate astea, am lucrat ca cercetător post-doctoral la institutul RIKEN, din localitatea Wako. În final, am stat 11 ani și jumătate în Japonia, înainte să mă-ntorc și să lucrez în Europa.

Cum ai ajuns în Milano și cât de ofertantă e Italia pentru un cercetător?
În 2005, când lucram încă la RIKEN, în Japonia, am venit la institutul IFOM (n.a. – International Foundations of Medicine) din Milano pentru un schimb de experiență, ca să învăț câteva tehnici noi pe care voiam să le aplic proiectului meu. Mi-a plăcut ce-am găsit aici și tot atunci am primit propunerea să lucrez ca cercetător. Ceea ce am și făcut, jumătate de an mai târziu. Institutul este foarte bun, iar Italia e o țară care îmi place. Însă nu e ușor să conduci munca de cercetare aici, motivul principal fiind acela că fondurile de cercetare sunt limitate.

După doi ani lucrați la institutul din Milano, ai primit propriul laborator de cercetare.
Așa este. După doi ani, am aplicat pentru poziții de șef de laborator în diferite universități și centre din Europa, inclusiv la institutul pentru care lucram deja. Candidații interni sunt de regulă descurajați, dar am primit oferta. Cum îmi plăcea institutul mai mult decât cele din locurile de unde am primit oferte (pe care le-am vizitat cu ocazia interviurilor), am decis să rămân. În acest moment, echipa mea are 12 oameni, dar mărimea ei depinde de fondurile pe care le adun. Mai ales dacă reușesc să accesez fonduri europene.

România, Japonia, Italia. Unde te-ai simțit cel mai bine?
În fiecare dintre ele m-am simțit atât foarte bine, cât și foarte rău. Cred că acum sunt OK, dar asta în principal pentru că am ajuns la un anumit nivel spiritual. Încerc să mă concentrez strict pe prezent, când greutățile par să vină una după alta. În final, stilul de viață ni-l alegem noi și nu e nevoie să fim afectați de ce fac cei din jurul nostru. Nici să facem competiție cu ei, nici să punem etichete. Însă ambientul științific este deseori extrem de agresiv. Să rămâi liniștit și focalizat pe lucrurile care contează, în știință și în viața personală, nu e ușor.

Ai studiat atât în România, cât și în Japonia. Ce diferențe ai observat între cele două sisteme de educație?
Sistemele sunt diferite, deși organizarea din Japonia era oarecum asemănătoare cu cea din România. Dar cred că cei mai importanți sunt oamenii pe care îi întâlnești și cu care interacționezi în timpul procesului de învățare. Din punctul ăsta de vedere, am fost norocoasă. Mi-a plăcut să învăț și am fost susținută pe calea asta atât de familie, cât și de profesorii mei. Și din liceu, și din Japonia.

Ai câștigat numeroase premii în lumea academică, de-a lungul anilor. Care sunt cele mai „de suflet”?
Toate m-au bucurat și m-au ajutat să merg înainte. Câteva care rămân de bucurie sunt Premiul de Excelență pentru studiile de doctorat, cele două premii de la European Research Council, pentru laborator. Alte momente? Când am fost aleasă membră a organizației EMBO (European Molecular Biology Organization) sau când am fost nominalizată Cavaler pentru merit științific, de către președintele Klaus Iohannis.

Ca om de știință originar din România, cum ați fost privită în lumea academică?
Nu am întâmpinat greutăți pentru că sunt româncă. Mă simt respectată și prețuită în lumea în care mă mișc, dar este un traseu care cere timp. Nu ar fi drept să spun că naționalitatea nu contează deloc. Cu siguranță, inițial sunt alte naționalități mai bine privite decât cea de român. Dar important e să clădești încredere și să cultivi valoare.

Revin un pic la perioada petrecută în Japonia. Ce au japonezii și nu au europenii?
Japonia este țara mea de suflet. M-am născut în România și trăiesc în Italia, dar sufletul meu, la nivel fundamental, e în Japonia. Niponii pot trăi momentul florii de cireș, care durează doar câteva zile, cu admirație, iubire și adorație. Ca să continui cu acest exemplu, cireșul devine anual o posibilitate de trăire a vieții, una de câteva zile, dar una din care Dumnezeu crește ca un copac și devine prezent în tine. Bineînțeles că nu trebuie să fii în Japonia ca să te uiți la cum strălucește lumina soarelui, printre crengile pline de flori, și să fii complet fericit, conștient în același timp că totul trece în afara acelui moment fragil și etern.

Nu este vorba despre ce au japonezii material. Au chiar mai puțin decât europenii, din punct de vedere al bunurilor acumulate. Probabil că stau mai bine tehnologic, dar cel mai important e că sunt acomodați natural cu meditația, ca mod de trăire a unei vieți altfel foarte responsabile și serioase. Asta am adoptat eu, sau am încercat să iau cu mine din Japonia.

Sunteți plecată de ceva timp din țară. Cum se vede de la distanță mediul de cercetare din România?
Mediul de cercetare, în toate țările din lume, este creat nu numai de infrastructură și echipamente, ci și de oamenii excepționali pe care îi are. Din ce-am văzut și auzit, sunt anumite fonduri europene care au intrat în România, în ultimii ani, dar nu am simțit că oamenii din țară sunt dispuși să se dedice trup și suflet cercetării. Că nu sunt doritori, cu adevărat, de cunoaștere. Însă e doar o impresie de la depărtare, poate să fie complet greșită.

De ce vă e cel mai dor din România?
De mama și de cei dragi rămași acolo. Ajung cam o dată pe an în țară, să-i văd pe ai mei și să respir aerul de acasă. Deocamdată nu mă gândesc să mă restabilesc în România, dar nu-i exclus ca pământul natal să mă cheme la el, la un moment dat.

Ce obiective profesionale aveți în viitorul apropiat?
Aș vrea să fac în continuare cercetare la nivel mondial, să descopăr mecanisme și terapii pentru cancer. Nu știu unde voi fi. Deocamdată e bine la Milano, deși nu e ușor să găsești oameni de valoare. Cercetarea se face în echipă și sper să găsesc persoane pasionate și talentate cu care să lucrez.

Sursa

Înotătorul Avram Iancu a terminat pe podium Arctic Ultra 6633, cea mai dură cursă din lume

Avram Iancu, românul care a traversat înot cei aproape 3.000 de kilometri de la izvoarele Dunării până la vărsarea fluviului în Marea Neagră, a trecut linia de sosire a ultramaratonului Arctic Ultra 6633, cea mai dură competiţie de profil din lume.

Avram Iancu a încheiat cursa Arctic Ultra 6633 pe locul trei, după ce a parcurs cei 611 kilometri în 206 ore şi jumătate (timp neoficial). El este al patrulea român din istorie care a reuşit să încheie concursul desfăşurat în condiţii extreme, Arctic Ultra 6633, scrie AIMX.ro. Tibi Uşeriu a câştigat de trei ori Arctic Ultra 6633, iar Andrei Roşu şi Vlad Tănase au terminat pe locul al treilea ediţia din 2016.

„Mi-am dus drumul până la capăt. Până la capătul lumii. Şi deşi am reuşit nu am niciun merit, e doar îngăduinţă divină. Iar locul 3 obţinut la una dintre cele mai grele curse din lume e doar o răsplată nesperată pentru tot ceea ce am îndurat aici. Dumnezeu să binecuvinteze România!“, a transmis Avram Iancu pe Facebook. 

„Mă întorc să termin ce am lăsat neterminat“, spunea Avram Iancu, într-un interviu acordat pentru „Adevărul“, înainte de traseu. Asffel, bibliotecarul din Petroşani s-a ţinut de promisiune, în timp ce nouă din 15 concurenţi au abandonat cursa pe parcursul celor 611 kilometri, potrivit sursei citate.

Înotătorul Avram Iancu a trecut al treilea linia de sosire. Sportivul a ajuns la Tuktoyaktuk, pe malul Oceanului Arctic, sâmbătă dimineaţa, la ora 11.00 a României. Cel mai probabil, va ceda o poziţie în clasament după ce David Hirschfield, ocupantul locului patru, va ajunge şi el la finish. Organizatorii îi vor scădea acestuia, din timpul total, trei ore şi 40 de minute, perioada petrecută de David pentru a-i acorda primul ajutor concurentului din Franţa, Didier da Costa, care a fost la un pas de tragedie şi şi-a incendiat sania pentru a nu îngheţa.

Startul cursei s-a dat pe 7 martie, la 20.30, ora României. Doar trei din cei 15 concurenţi au ajuns la finish până în acest moment, printre care şi Avram Iancu, iar alţi trei încă se află pe traseu.  

Faţă de ediţia de anul trecut, traseul concursului Arctic Ultra 6633 s-a mărit cu 48 de kilometri. Tibi Uşeriu deţine recordul de 172 de ore şi 50 de minute. A 11-a ediţie a Arctic Ultra 6633 a fost câştigată de Paul Watkins.  

Curajul, încrederea şi dorinţa de a termina o cursă începută anul trecut şi abandonată din cauza unei accidentări l-a animat pe Avram Iancu în aventura lui. 

Avram Iancu este primul român care s-a încumetat să lupte cu apele Canalului Mânecii, înotând fără întrerupere 12 ore şi 25 de minute, aproximativ 40 de kilometri. Este primul român care a realizat un maraton acvatic pe Dunăre, în lungime de 45 de kilometri, şi totodată primul român care a parcurs întregul curs al Dunării, de la izvoare la vărsare (2860 de kilometri), în premieră mondială fără costum de neopren, în 89 de zile. Este şi primul român care a înotat Marea Neagră până la Istanbul, în 60 de zile.

Sursa

Cum a reuşit o antreprenoare din România să cucerească Parisul cu mititei, sarmale şi papanaşi

Ecaterina Paraschiv-Poirson ar vrea să aducă în Bucureşti proiectul Ibrik, restaurantul din Paris deschis la finalul lui 2018, care în ianuarie a intrat pe lista redactată de editorii VOGUE a celor mai hot locuri din capitala Franţei. Până când acest lucru va deveni realitate, noi aici, în Micul Paris, ne întrebăm un singur lucru: cum a fost posibil ca mititeii noştri să devină vedete chiar pe scena pariziană, una dintre cele mai rafinate ale lumii?

Restaurantul a fost deschis în decembrie 2018, chiar de ziua României, pe 1 decembrie. Nu am calculat, dar aşa a fost să fie. Este cel de-al doilea proiect al meu, după o cafenea deschisă tot în Paris, cu denumirea Ibrik“, spune Ecaterina Paraschiv – Poirson, proprietara celor două unităţi.

Cafeneaua Ibrik a fost deschisă în martie, 2017, în cel de-al nouălea district din cele 20 câte are Parisul, o zonă cunoscută pentru repere precum Opera, bulevardul Haussmann sau Galeriile Lafayette.

Lucrurile au mers foarte bine, astfel că în vara anului trecut, Ecaterina Paraschiv-Poirson începe cel de-al doilea său proiect, restaurantul Ibrik Kitchen. De data aceasta, antreprenoarea şi-a dorit ca restaurantul să fie în cel de-al doilea district parizian, o zonă care se conturează a fi tot mai hip, un fel de Centrul Vechi al Bucureştiului, dar cu doza de rafinament parizian la pachet.

Atât cafeneua, cât şi restaurantul au o inspiraţie comună, şi anume bunica antreprenoarei şi al său ritual de relaxare.

Am părăsit România, alături de familie, când aveam şase ani şi jumătate, bunica fiind persoana de care m-am simţit foarte legată. De altfel, Ibrik, numele cafenelei, vine de la ritualul ei de preparare a cafelei. Chiar dacă părinţii mei au fugit din ţară, eu mereu am rămas foarte ataşată de România.

Având în suflet amintirea bunicii, Ecaterina Paraschiv-Poirson a apelat la ajutoare de nădejde pentru a recrea atmosfera casei în care a copilărit într-una dintre cele mai în vogă zone ale Parisului. Şi de data aceasta familia i-a fost alături.

„Designul restaurantului a fost făcut de verişoara mea, Laura Paraschiv, cea care are buticul Circa 1703 – 3071. Laura caută obiecte de design, din diferite timpuri, pe care le aduce în spaţiul ei din Bucureşti. Ceea ce mi-am dorit eu pentru Ibrik Kitchen a fost să regăsesc salonul bunicii mele. Ţin minte că avea o masă neagră de marmură. Nu se potrivea neapărat cu ce era în jurul său, dar pe mine mă atrăgea foarte tare.

Mai departe, pentru completarea proiectului Ibrik Kitchen, antreprenoarea a apelat la prieteni. Doi i-au fost de mare ajutor, mai ales că unul dintre ei avea abilităţi culinare dovedite după o participare foarte reuşită la MasterChef.

„Eu sunt prietenă cu Ovidiu (Ovidiu Malişevschi – n. red.), iar mai departe Ovidiu este prieten cu Bogdan (Alexandrescu, fost concurent la MasterChef – n. red.). Ei se ocupă de partea de meniu a restaurantului, dar investiţia este a mea şi s-a ridicat la 350.000 de euro.“

În decembrie, chiar de ziua naţională a României, în an de centenar, Ibrik Kitchen şi-a deschis porţile, iar la scurt timp a intrat pe lista celor mai hot locuri din Paris realizată de editorii VOGUE, cea mai prestigioasă publicaţie de modă şi lifestyle la nivel global.

Când străzile Parisului sunt aglomerate de sute de experienţe, cum de a reuşit micul restaurant cu rădăcini româneşti să prindă atât de bine?

Cred că am avut o şansă foarte mare pentru că nu sunt restaurante din Balcani în Paris. Vedem că a trecut moda fine-dining-ului în Paris, oraş care este cam cu zece ani înaintea Bucureştiului. Dar pe de altă parte, Parisul este cam cu zece ani în urma New York-ului, oraş în care întâlneşti orice gastronomie. Parisul abia acum devine mai exotic.“

Deşi majoritatea are în minte mâncarea asiatică drept primă asociere cu exotismul gastronomic, preparatele româneşti sunt extrem de interesante datorită melanjului unic de influenţe.

Pe firul istoriei, România a fost trecută de multe popoare. Poţi spune azi că micii sau sarmalele sunt ale tale? Dar tocmai varietatea de influenţe aduce bogăţia gastronomiei româneşti. Eu asta am vrut să arăt Parisului, că plecând din România pot reconstitui tradiţii culinare de mii de ani.

Iar Parisul a zis „Oui, Oui“ din toată inima şi s-a pus pe mâncat cu două mâini mititei şi sarmale.

„Avem două meniuri diferite, unu de prânz şi unu de seară. Francezii iau prânzul foarte rapid. Trebuie să aibă ceva bun şi cald şi la timp. Seara însă este despre a savura masa.“

În cadrul meniului, câteva preparate au devenit vedete de necontestat.

Încercăm să facem mititeii aşa cum ştim noi că sunt acasă, pufoşi şi cu gust, dar şi dacă mergi în Bucureşti ajungi într-o adevărată polemică privind adevărata reţetă a celui mai bun mititel. Sarmalele sunt la fel de bine primite, iar papanaşii au devenit vedeta meniului.“

Iniţiativa Ecaterinei Paraschiv-Poirson de a aduce (alt)ceva din România şi, mai important, de a stârni reacţii pozitive, în Paris, nu este singulară.

Compania Le Manoir, controlată de familia antre­pre­norului Cristian Preotu care deţine mai multe afaceri în domeniul gastronomiei fine, a decis anul trecut să intre pe piaţa din Franţa cu distribuţia de vinuri româneşti şi cu un magazin în Paris unde va vinde produse tradiţionale de pe piaţa locală şi din ţările din regiune. 

Potrivit celor mai recente declaraţii, distribuţia de vinuri urmează să înceapă în primăvară acestui an odată cu deschiderea magazinului în centrul Parisului, mai exact în apropiere de Turnul Eiffel şi de Ambasada României în Franţa. Investiţia nece­sa­ră pentru acest spaţiu de retail este estimată mo­men­tan la 350.000 de euro.

România este unul dintre cei mai mari producători de vinuri din Europa şi chiar din lume, cu 5,2 milioane de hectolitri estimaţi pentru 2018, cele mai recente date disponibile. Totuşi, exporturile sunt practic inexistente. Iniţativa lui Preotu poate părea „une folie“, dar ţinând cont de proaspăta deschidere a publicului parizian spre noi experienţe culinare, chiar şi cei mai rafinaţi băutori de vinuri franţuzeşti s-ar putea îndrăgosti de terroirul din Dealul Mare, una dintre cele mai bune zone viticole din România. Iar Ecaterina Pa­raschiv – Poirson spune şi ea că nu a terminat cu introducerea publicului francez în tainele gastronomiei balcanice, aşa că are în plan deschiderea unei brutării cu specific.

Să nu vă fie prea mare mirarea dacă în câteva luni, pe lângă baghete şi croissante, francezii îşi vor întinde terina pe o felie zdravană de pâine cu cartof şi vor renunţa momentan la brânza cu mucegai pentru o felie de telemea gustoasă.

Înainte de a începe povestea Ibrik, aveam o meserie foarte serioasă, eram avocat. Am renunţat total la acea viaţă după o carieră de 10 ani în care am muncit foarte mult. Declicul cred că a fost primul meu copil, o fată, care la vârsta de trei ani credea în poveşti şi care mi le spunea mie.“

Pasiunea copilului şi inocenţa de a crede în basme au fost un semnal de alarmă. Ceva se pierduse odată cu anii duri de avocatură, acea putere de a mai crede în „A fost odată ca niciodată…“.

Cumva m-am gândit că aş vrea şi eu povestea mea, aşa că am lăsat lumea asta exclusiv raţională în încercarea de a aduce ceva emoţie în ea. Am descoperit după ceva timp că nu îmi mai este frică să combin cele două lumi. Şi am mai învăţat că instinctele şi curajul de a asculta de ele sunt esenţiale în antreprenoriat.

Şi că tot veni vorba, Ecaterina Paraschiv-Poirson spune că i-ar plăcea mult să deschidă un Ibrik chiar în Bucureşti. Până acum instinctele nu au înşelat-o. Îi mai trebuie doar un partener de afaceri curajos pentru a uni Micul Paris cu Marele Paris la o cafea la ibric.

Sursa

Un roman a castigat cursa de 120 de mile de la ultramaratonul de la Polul Nord

Romanul Vlad Adrian Crisan Pop a castigat cursa de 120 de mile, varianta scurta a ultramaratonului “6633 Arctic Ultra” de la Cercul Polar de Nord, el inscriindu-se in acest concurs cu gandul sa stranga bani de burse pentru copiii bolnavi de cancer.

Potrivit anuntului facut pe pagina oficiala de Facebook a competitiei, Vlad a reusit duminica “un rezultat fantastic”, printre altele, organizatorii afirmand ca romanul a alergat zambind tot drumul, de la start pana la linia de sosire.

Vlad Adrian Crisan Pop si-a propus ca prin participarea la ultramaratonul de la Polul Nord sa stranga bani pentru copiii bolnavi de cancer, noteaza cei de la Asociatia MagiCamp, unde activeaza acesta.

S-a inscris la 6633 Arctic Ultra dintr-un singur motiv, cu un singur gand: sa stranga bani de burse pentru copiii bolnavi de cancer. Vrea sa creeze 100 de burse pentru 100 de copii bolnavi de cancer din tabara MagiCamp. Burse de 500 de lei pe luna, timp de 12 luni“, se arata intr-o postare pe pagina de facebook a asociatiei.

Pe de alta parte, luni dimineata, bibliotecarul Avran Iancu isi continua cursa de 380 de mile (618 km) la ultramaratonul 6633 Arctic Ultra.

Polisportivul din Petrosani se afla pe pozitia a opta in concurs si se indrepta spre cel de-al cincilea punct de control, cel de la Aklavik, la 211,1 mile de start, conform monitorizarii afisate pe site-ul concursului.

Romanca Florentina Iofcea s-a retras din concurs.

Sursa

Povestea lui Sebastian Dobrincu, eroul digital al generației de mâine

Copilul digital, de un milion de dolari! Așa este cunoscut în Sillicon Valley, românul Sebastian Dobrincu, care la nici 20 de ani își permite să plătească o chirie de 15.000 de dolari într-unul din cele mai bune cartiere din San Francisco. În România, profesorii de la Liceul Internațional de Informatică îl considerau un mediocru și i-au făcut multe zile fripte. În SUA este deja considerat unul dintre cei mai buni ITști din lume.

S-a născut în Bucureşti într-o familie frumoasă, care a ştiut să-i identifice capacităţile intelectuale deosebite şi să i le dezvolte. Avea doar cinci ani, când şi-a dat seama că vrea să descopere tainele informaticii. La început îi plăceau jocurile video, pe care a început să şi le modifice singur şi să-şi construiască el propriile aplicaţii. Părinţii l-au dus la cursuri de IT la Palatul Copiilor, dar micuţul Sebi era deja cu un pas înaintea profesorilor. Curiozitatea lui debordantă l-a transformat rapid într-un adevărat copil digital. Stătea ore în şir în faţa calculatorului şi studia. Apoi crea.   Primii bani i-a câştigat la doar 11 ani. Într-o conversaţie pe Twitter a aflat că o companie din SUA, care producea yachturi, avea nevoie de un site nou. Le-a făcut o ofertă, iar proiectul a ieşit atât de bine, încât americanii l-au recomandat şi altor clienţi. Și astfel Sebastian Dobrincu ajunsese ca la  doar 14 ani să fie deja un programator respectat pe piaţa de IT, având o reputaţie impresionantă.R

La 16 ani, bifa primul lui job stabil şi prima sută de mii de dolari. Dar acesta era doar începutul. Lucra pentru Voya.ai, un start-up german din domeniu turismului, care se foloseşte de inteligenţa artificială pentru a găsi cele mai bune soluţii de călătorie pentru oamenii de afaceri.

Tot la acea vârstă fragedă a avut şi o revelaţie. Mark Zuckerberg, fondatorul facebook a fost cel care i-a dat aripi. „Pentru că eram foarte activ în proiectele Facebook, m-au remarcat şi m-au chemat să ne cunoaştem. M-au invitat doar să discutăm. Poate a fost felul lor de a spune «Mulţumesc!». Mark mi-a dat însă multă încredere în mine. A fost o experienţă care m-a marcat. Mi-a spus cât de important e să fac ceea ce mă pasionează, pentru că şi el era în postura mea la aceeaşi vârstă. E un sfat de care încă ţin cont”, povesteşte Sebastian pentru Recorder. Tot atunci l-a cunoscut şi pe Tim Cook, CEO-ul Apple. „Am fost pentru prima oară, timp de o lună, în America şi am cunoscut doi oameni geniali, care m-au încurajat! A fost confirmarea de care aveam nevoie pentru a continua!“, spune copilul genial care astăzi lucrează în Sillicon Valley.

 La 17 ani, Sebastian  şi-a înfiinţat  primul său start-up. Se numeşte StoryHeap şi este de fapt o platformă care vinde soluţii de statistică şi interconectează conturile de Instagram, Facebook, Snapchat, şi Tweeter ale clienţilor. Are în protofoliu firmele care fac PR pentru artişti celebri ca Justin Bieber şi Selena Gomez,  producătorul muzical DJ Khaled, sau actorul Kevin Hart, dar şi multe companii cunoscute ca McDonald’ s sau Forbes.    „Practic, Storyheap face un fel de statistică pentru aceste conturi. De exemplu, dacă Selena Gomez lansează o nouă poşetă, managerii ei vor să vadă cum evoluează, în social media, promoţia lor: câţi oameni văd postările, ce vânzări, care-i timpul optim pentru a posta, care-i profilul celor interesaţi“, explică tânărul.

 Acum are 19 ani şi un nou plan de afaceri. Sebastian Dobrincu tocmai a pus bazele unui business dedicat  influencerilor de mâine. Deja a primit finanţate şi probabil foarte curând proiectul lui va prinde aripi. Este asociat cu încă un tânăr, iar firma lor are deja  40 de angajaţi care lucrează de acasă sau de unde vor ei.  Sebastian a locuit mai întâi la New York pentru un an de zile şi chiar s-a înscris la facultate, dar apoi şi-a dat seama că San Francisco este locul în care poate crea cu adevărat artă în IT. Astăzi afacerile lui sunt deja cotate la câteva milioane de dolari

Astăzi copilul genial al digitalului a devenit un model de urmat pentru tinerii de vârsta lui. Are doar 19 ani şi întreaga lume la picioare. A visat de mic să nu fie doar un simplu trecător prin viaţă. Ar vrea să fie nemuritor ca să poată construi şi dezvolta lumi. Deocamdată are toate şansele să scrie istorie în tehnologie.

Sebastian Dobrincu a acceptat provocarea Revistei Capital de a răspunde la un test fulger, din care am aflat o mulţime de lucruri interesante.  

Completează spaţiile libere:   1. Când eram mic visam să….am un impact in lume.

  2. Acum visez să….ma bucur de fiecare etapa a vietii.

  3. Din primii bani câştigaţi mi-am cumpărat… primul smartphone.

  4. Vreau să construiesc…..lucruri de care sa fiu mandru.

  5. Peste 20 de ani mă văd….in centrul a ceva maret.

  6. Dacă aş putea fi oricine, aş fi….presedinte, pentru o zi. 

  7. Dacă aş putea fi orice, aş fi…o carte.

  8. Cea mai mare realizarea a mea a fost….ca am refuzat sa accept tot ce mi s-a spus.

  9. Cel mai mare eşec a fost….perioada in care devenisem confortabil din cauza succesului.

    10. Pentru mine, banii sunt….o utilitate.

  11. România este….acasa.

  12. Îmi este dor de….bunicii mei.

  13. Dacă aş putea da timpul înapoi, aş…indrazni sa incerc unele proiecte mai devreme.

  14. Iubesc….sa descopar lucruri noi.

  15. Cea mai frumoasă femeie din lume, pentru mine, este…evident, mama.

  16. Este imposibil să…nu alerg in fiecare zi.

  17. Persoana pe care o apreciez cel mai mult este….in business, Reid Hoffman. In general, persoanele cu care ma inconjor.

  18. Îmi este frică de….oamenii fara ambitii.

  19. Românul pe care-l apreciez cel mai mult este….oricine doveste ca ambitie + determinare = succes.

  20. Mesajul meu pentru tinerii din România este…. sa incerce cat mai multe lucruri si sa invete cate ceva din fiecare.

Astăzi sunt Zâna Bună. Îţi îndeplinesc trei dorinţe. Te ascult.

As vrea sa fiu nemuritor.  As vrea sa nu mai urmarimtoti doar interesele personale.  As vrea sa fie 25 de grade si iarna in California.

Eşti invitat la cea mai tare petrecere din istorie. Ai voie să iei cu tine o singură persoană. Pe cine iei şi de ce.   Dan Bilzerian. Garantat am petrece cat pentru restul vietii. 

  Ai posibilitatea să călătoreşti în timp. În ce an ai ajuns şi ce vezi în jur?   1975. Inceputul erei personal computing-ului, ideal in Silicon Valley.

Sursa

Matematicianul român Ciprian Manolescu a câștigat un prestigios premiu internațional

Tânărul cercetător de origine română Ciprian Manolescu, de la Universitatea din California, Los Angeles, a fost desemnat în acest an câștigător al Premiului E. H. Moore.

Premiul Moore este oferit o dată la fiecare 3 ani pentru cercetări de excepție publicate într-unul dintre jurnalele științifice ale Societății Americane de Matematică (Journal of the AMS, Proceedings of the AMS, Transactions of the AMS, Memoirs of the AMS, Mathematics of Computation, Electronic Journal of Conformal Geometry and Dynamics și Electronic Journal of Representation Theory).

Ciprian Manolescu a primit premiul pentru articolul științific „Pin(2)-equivariant Seiberg-Witten Floer homology and the triangulation conjecture”, publicat în Jurnalul Societății Americane de Matematică (Vol. 29, No. 1, Jan. 2016, pp. 147-176).

Valoarea premiului este de 5.000 de dolari. Următorul premiu va fi oferit în ianuarie 2022.

Premiul Moore a fost înființat în anul 2002 în onoarea lui E. H. Moore, matematicianul care a fondat filiera din Chicago a Societății Americane de Matematică și care a fost cel de-al șaselea președinte al Societății (1901 – 1902). De asemenea, el a înființat publicația științifică Transactions of the AMS.

Ciprian Manolescu – CV

Născut în 1978, la Alexandria, Ciprian Manolescu s-a remarcat încă din adolescență, când a participat la Olimpiadele Internaționale de Matematică (1995, 1996, 1997). În prezent, el este doctor în matematică și profesor de matematică la Universitatea din California, Los Angeles.

A făcut primele 8 clase la Școala nr. 11 Mihai Eminescu din Pitești, iar liceul la Colegiul Național Ion Brătianu din același oraș.

Apoi, a urmat cursurile facultății Harvard din SUA, unde și-a luat și doctoratul.

Pentru reușitele sale în domeniul matematicii, Ciprian Manolescu a primit și Premiul Morgan (2002) și Premiul Societății Europene de Matematică (2012).

Sursa


Trei români au plecat într-o expediție la Polul Sud. Care este misiunea lor

Cercetătorii români vor sta în Antarctica până la sfârșitul lunii februarie pentru a găsi răspunsuri la problemele pe care le studiază.

Corina Ițcuș, 30 de ani, Iris Maria Tușa, 35 de ani, şi Cristian Coman, 34 de ani, formează echipa științifică a României care a ajuns în Antarctica, conform Libertatea.ro. Pe parcursul călătoriei, aceștia vor transmite pentru sursa citată înregistrări în care vor oferi detaliile despre expediție, pe măsură ce se desfășoară. Este pentru a treia oară când românii ajung în regiunea polară datorită programului ROICE, al cărui promotor este Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Științe Biologice București, în parteneriat cu Institutul pentru Cercetări Polare al Coreei de Sud. 

Doctori în ştiinţe biologice, cei trei cercetători sunt interesați în primul rând de „partea de microbiologie, adică schimbări climatice și cum se adaptează ecosistemul la aceste schimbări și la topirea ghețarilor” după cum mărturisește liderul expediției, Cristian Coman, specialist în microbiologie ambientală, moleculară şi ecologie microbiană. Un alt obiectiv important al expediției la Polul Sud îl reprezintă aplicațiile biotehnologice ce pot rezulta din microorgansimele întâlnite în diferite habitate antarctice și pe care le pot utiliza. De asemenea, cercetătorii sunt atenți și la modul în care organismul lor se adaptează la factorii extremi din Antarctica. 

„Încercăm să ieșim pe teren de câte ori se poate. Ceea ce dictează aceste ieșiri este vremea. Dacă este spre bună, atunci ieșim neapărat, în sensul că nu trebuie să bată foarte tare vântul sau să fie furtuni de zăpadă și altele”, a mai adăugat Cristian Coman. 

Sursa

Un antreprenor plecat din ţară acum 15 ani şi-a înfiinţat o agenţie de turism în Norvegia şi aduce scandinavi să viziteze România

Antreprenorul român Cristian Turc a plecat din ţară acum 15 ani către Marea Britanie, iar în 2011 s-a mutat în Norvegia, unde locuieşte şi astăzi. Acolo, în una dintre cele mai dezvoltate economii din Europa, omul de afaceri a înfiinţat VisitRomania.No, o agenţie de turism care, după cum îi spune chiar numele, îi aduce pe scandinavi în România. Agenţia a fost înfiinţată în 2013 şi a pornit la drum doi ani mai târziu cu patru clienţi. În 2018, VisitRomania.No a adus 800 de norvegieni, suedezi şi danezi să viziteze ţara mamă a lui Cristian Turc.

Iar planurile antreprenorului român nu se opresc aici, el fiind încrezător că interesul nordicilor pentru piaţa locală va creşte, astfel că în cinci ani Bucureştiul o să fie în top 5 destinaţii pentru city-break-uri.
Proiectul s-a dezvoltat rapid. Suntem lideri pe piaţă pentru vacanţele ofertate pe România. Ne-am extins în februarie anul trecut cu câte o reprezentantă în Suedia şi una în Danemarca, iar în 2019 mai deschidem încă două reprezentanţe în Europa de Vest şi una în Europa de Est”, explică chiar Cristian Turc. Toate filialele vor fi dedicate turiştilor străini care vor să viziteze România.

„Este important să le vorbim despre România la ei acasă, să îi invităm să ne cunoască în limba lor şi să le câştigăm încrederea”, spune Cristian Turc.

Înainte să pornească agenţia de turism a aranjat o perioadă excursii în România pentru colegi şi prieteni norvegieni, din dorinţa de a le arăta România, după cum spune chiar el. Atunci şi-a dat seama că există un potenţial grozav de ambele părţi. Nu erau informaţii despre România în norvegiană, iar pachetele de vacanţă făcute pe România erau practic inexistente.

Cristian Turc mai spune că este important să existe un echilibru în ceea ce priveşte promovarea României. Mai exact, nu trebuie să vorbeşti de rău România, dar nu trebuie nici să ascunzi multele lucruri la care s-ar mai putea lucra în România.

Jobul meu presupune să conving nişte oameni sceptici în ceea ce priveşte România că ţara noastră merită explorată. Am fost atent la cultura nordicilor şi acest lucru a ajutat în vânzări.” El adaugă că România nu are un brand de ţară bun, dar împreună cu mulţi alţi români stabiliţi în Norvegia o să schimbe acest lucru. Fiecare prin ceea ce face el.
„Sunt români profesori, doctori, artişti, firme serioase româneşti în mult domenii şi lista e lungă. Noi toţi împreună arătăm că România nu e mai prejos ca alte ţări. Şi facem acest lucru respectând şi cultura în care am ales să trăim.”
Ziua lui Cristian Turc se împarte în două: petrece cât se poate de mult timp cu copiii, dar şi multe ore – până noaptea târziu – în agenţie. Nu lucrează doar la organizarea vacanţelor pentru nordici. Face infotripuri de promovare, actualizează frecvent blogul în norvegiană cu sute de articole folositoare celor care vor să călătorească pe cont propriu, face zeci de prezentări despre România în fiecare an.
„Pe de altă parte, e timpul cu copiii cel pe care îl prioritez. Pe uşa de intrare la grădiniţele de aici este un afiş care spune „Pune telefonul pe silent. Acum intri în cea mai importantă întâlnire a zilei”. Pe cât se poate, încerc să fiu prezent în viaţa lor. Când ai businessul tău trebuie să fii tot timpul conectat la el, dar până acum am reuşit să mă împart bine şi să găsesc soluţii de compromis.”

Despre România spune că este o ţară a contrastelor, cu bune şi rele, cu săraci şi bogaţi, cu zone frumoase şi zone sărace.

Dar avem lucruri unice, avem autenticitatea locurilor şi avem oamenii de ajutor, deschişi şi calzi.” Şi mai sunt şi mulţi profesionişti în turism, începând de la managerii de hoteluri care gândesc win-win, la ghizii profesionişti, şoferii punctuali şi amabili, explică el.

Agenţia VisitRomania.No a organizat un tur de călărie prin satele transilvanene, tur care a fost ales anul trecut în top 10 cele mai originale şi frumoase tururi din lume vândute în Norvegia.

„Am bătut tururi făcute de profesionişti de la agenţii mari în jungla braziliană sau în Siri Lanka de exemplu.” Juriul a fost format din cei mai cunoscuţi jurnalişti şi oameni de turism din Norvegia. „Rezultatul a fost aşa bun în primul rând datorită celor de acasă care i-au preluat pe turişti şi şi-au făcut munca bine.”

Tururile organizate de VisitRomania.No sunt variate atât ca durată, cât şi ca destinaţie. Ele pot fi city break-uri de câteva zile la Braşov, tururi foto în Maramureş sau Delta Dunării sau vacanţe ce combină Bucureştiul cu litoralul românesc spre exemplu. Există şi tururi mai complexe care pot dura şi două săptămâni şi care le permit vizitatorilor să vadă mai multe dintre destinaţiile de top din România.
Eu customizez tururile în funcţie preferinţele turistului, şi le pun în aplicare împreună cu ghizii locali cu care colaborăm regulat. Luăm în considerare şi părerile lor pentru circuite şi lucrăm strâns cu toţi cei implicaţi.” 

 Sursa

Povestea românului care a primit o distincţie acordată şi lui Einstein şi Stephen Hawking

Adrian Bejan este descris de publicaţiile internaţionale drept „un rebel” cu un job bun.

El este profesor de inginerie mecanică la Universitatea Duke. În 2001, profesorul Bejan s-a numărat în rândul primilor 100 cei mai citaţi autori în domeniul ingineriei din toată lumea. A primit 18 doctorate onorifice de la universităţi din 11 ţări. Este autorul a 30 de cărţi.

Potrivit unui articol al publicaţiei Quartz, el pune la îndoială convenţiile şi autoritatea şi crede în conexiunile dintre teme şi discipline diferite.

A inventat un principiu în fizică denumit „legea constructivă a evoluţiei şi organizării”, despre care el spune că are o aplicabilitate vastă în viaţă şi societate pentru a înţelege mai bine cum funcţionează lumea. Teoria constructală descrie un principiu de design din natură: sisteme de curgere, de toate felurile – oameni, râuri, copaci, plăci tectonice, pieţe – toate funcţionează la fel, dintr-un anumit punct de vedere. Pentru a supravieţui, toate aceste sisteme trebuie să se adapteze şi să acomodeze curenţii care le traversează şi toate evoluează urmând un tipar vascular.

În 2018, profesorul Bejan a primit medalia Benjamin Franklin pentru inginerie mecanică acordată pentru teoria constructală. Alţi câştigători ai medaliei sunt Stephen Hawking şi Tesla, potrivit informaţiilor din presa internaţională.

Sursa

Pompierul Iulian Rotariu s-a întors acasă, după ce a alergat 250 de km într-un ultramaraton de la Polul Sud, pentru a ajuta copiii cu autism

Pompierul botoșănean Iulian Rotariu s-a întors în țară, după ce a făcut cel mai frumos cadou de Crăciun pompierilor și românilor pe care i-a reprezentat cu mândrie la competiția desfășurată în ținutul geros al Antarcticii.

Timp de două săptămâni, Iulian Rotariu a parcurs etapele aferente competiției și a alergat pe o distanță de aprox. 250 de km, pentru a face cunoscută cauza copiilor cu autism din Botoșani.

Întrecerea i-a testat botoşăneanului nu doar măiestria în alergarea a sute de kilometri, înfruntând vântul tăios și zăpada până la brâu, ci şi capacitatea de a face faţă temperaturilor extreme de la Polul Sud, acolo unde acestea ating -60 de grade Celsius.

Reuşita lui Iulian, locul II la general, este cu adevărat de excepţie, având în vedere faptul că nu este sportiv de performanţă și echipamentul sportiv purtat nu avea calitatea celor confecționate de branduri de profil.

Iulian va fi întâmpinat joi noaptea, la ora 02:30, pe Aeroportul Internațional Henri Coandă, Otopeni.

Pompierul are în palmares alte patru ultramaratoane – Gobi March (China, iunie 2016), Atacama Crossing (Chile, octombrie 2016), Sahara Race (mai 2017), dar şi în Patagonia (noiembrie 2017).

Participarea lui la cursele de alergare are o poveste specială în spate. Iulian este căsătorit și are doi copii, iar băiatul în vârstă de 10 ani a fost diagnosticat la doar 3 luni cu o malformație congenitală, iar la 3 ani a suferit o intervenție pe inimă.

”Pentru mine pasiunea pentru alergare a început cu un mic necaz. La vârsta de 3 luni, băiețelul meu a fost diagnosticat cu o malformație cardiacă și la 3 ani a suferit o intervenție pe inimă. În timpul operației, alergam în jurul spitalului de la Târgu Mureș. Operația a durat 9 ore. În tot acest timp, am alergat în jurul spitalului. Acolo m-a văzut un om care m-a întrebat dacă nu vreau să particip la un maraton din Piatra Craiului. Omul acela a plecat la serviciu, s-a întors și eu eram tot acolo. Astfel a fost sigur că pot rezista la orice maraton”, spune Iulian despre începutul pasiunii sale.

Sursa

Povestea tinerei care colecţionează costume populare româneşti: „Nu aş pleca niciodată din ţara mea“

Cântă muzică populară şi iubeşte tradiţiile acestei ţări. La 32 de ani, Delia Barbu colecţionează straie autentice româneşti, se consideră o româncă adevărată şi spune că nu ar părăsi niciodată ţara în care s-a născut.

La doar 32 de ani, Delia Barbu se poate consideră o norocosă pentru că face ceea ce-i place în ţara în care s-a nascut. Spune că n-ar putea să o părăsească vreodată deoarece iubeşte tradiţiile şi portul popular românesc, fiind o colecţionară de costume populare pe care le păstrează la loc de cinste. O altă pasiune a Deliei Barbu este muzica populară.

Tânăra s-a născut în Mehedinţi într-o familia cu frică de Dumnezeu de la care a învăţat să iubească tradiţiile. „Tata a cântat şi el muzică populară, e director de casă de cultură la noi în oraş, la Baia de Aramă, a avut grupuri de copii pe care i-a învăţat muzică. În zilele noastre cu greu mai atragi copiii către muzica populară dar eu pe vremuri mergeam din sat în sat, cu tot felul de colegi care acum au ajuns nume frumoase în folclor”, ne-a povestit Delia.

„Din câte îmi aduc aminte pe la 7 ani m-am apucat de muzică. Doamna mea învăţătoare, doamna Trancă, avea şi ea un grup de copii din care am facut şi eu parte. Eram foarte făşneaţă şi voiam să fiu în grupul dânsei, să fac muzică. Ştiam că dânsa vine la Tezaur Folcloric, la doamna Marioara Murarescu şi plimbă grupul de copii prin toată ţara pe la concerte. Doamna Elena Tranca i-a spus penru prma dată tatălui meu că sunt mai talentată, şi uita aşa m-am îndragostit de muzică, mai ales că la mine toata familia cântă. Şi cred că îţi mai trebuie ceva în afară de talent. Îţi trebuie puterea cu care ieşi în faţă. Trebuie să fii ales cumva, cred că avem ceva mai diferit faţă de oamenii normali, să putem să transmitem. Iar eu cântând sunt fericită. Nu pot spune ce simt, sunt cu totul alt om”, povesteşte Delia.

De cănd a intrat în această lume, tânăr face colecţie de costume populare. Are zeci de costume pe care le-a adunat de-a lungul timpului, unele primite în dar de la solişti de muzică populară sau chiar de la părinţi. „Am primit un costum popular de la mama, care l-a purtat la nuntă, în urmă cu ceva ani. Şi ea l-a primit de la bunica, deci are peste 70 de ani. Am filmat pentru unul dintre videoclipiurile mele la piesele de pe albumul „Sunt mandruţă din Istverna” la care am colaborat cu fraţii Advahov şi cu domana Niculina Stoican“.

Mă consider o romancă adevarată şi nu aş pleca niciodată din ţara mea. Am avut onoarea de a reprezenta Romania într-unul din turneele prin care ne schimbam imaginea în lume, împreuna cu ICR şi alături de colegii mei Marian Stlelea dar şi virtuozul Victor Tambu. A fost şi este una dintre experineţele diferite pe care le trăisem până atunci… oamenii cărora le ofereai un zâmbet şi primeai toată atenţia lor, gusturi culinare la care greu m-am acomodat, dar şi o lume diferită de a noastră, altă cultură, alte tradiţii. Nu am stat mult, dar suficient cât să înţeleg că Romaina este ţara în care vreau să trăiesc”, ne-a mai spus tânăra, mandră că este româncă.

Sursa

 

Primul program de chirurgie robotica demara in urma cu 15 ani, la Cluj-Napoca, multumita profesorului de origine romana Ralf Senner

Un prestigios profesor doctor de origine romana face pionierat de mai bine de 18 ani in domeniul chirurgiei robotice, la nivel european.
In octombrie 2018 s-au implinit 15 ani de la implementarea in premiera europeana a unui program care punea bazele chirurgiei robotice pentru studentii si rezidentii de la Universitatea de Medicina din Cluj-Napoca, cu participarea profesorului de origine romana Ralf Senner.

Evenimentul a fost consemnat la vremea respectiva de prestigiosul British Medical Journal:

“Termenii cum ar fi chirurgia telerobotica, chirurgia asistata de robot sau chirurgia robotica virtuala au fost elementele esentiale ale prelegerii tinute in sala Clinicii III Chirurgie, Facultatea de Medicina Cluj-Napoca. Aceasta lume fascinanta a incetat sa mai fie o fictiune, ca in romanele lui Jules Verne“, sublinia profesorul Ralf Senner.

Din perspectiva impactului pe care il are azi chirurgia robotica, este evident ca programul din 2003, sustinut de profesorului Ralf Senner, nu a fost doar o viziune, ci a reprezentat un pionierat la nivel european, in domeniul chirurgiei asistate de robot si care ulterior a modificat fundamental tehnicile chirurgicale.

Pentru profesorul de origine romana, aceasta a reprezentat un obiectiv profesional prioritar, fiind un corolar al experientei si viziunii sale, materializata intr-o cariera de exceptie in acest domeniu de activitate.

Ca sa intelegem si mai bine contributia adusa chirurgiei robotice, trebuie sa subliniem faptul ca la acea vreme, aproape niciun chirurg nu aborda acest subiect, chiar daca ne referim la tari cu traditie in chirurgia din Europa, cum sunt Germania si Elvetia.

In timp ce profesorul Cadier din Bruxelles vorbea, fara sa convinga, la Simpozionul MIC din Hamburg, in 2000, despre viitorul roboticii in chirurgie, profesorul Ralf Senner transforma viziunea sa in realitate. In acelasi an, in Germania, la Munchen realiza primele operatii asistate de robot (chirurgie robotica hibrida), implementa un program pentru chirurgia ambulatorie cu robotul si punea bazele chirurgiei bariatrice asistata de robot.

Din anul 2000 si pana in prezent, profesorul de origine romana a operat cu toate sistemele robotizate, incepand cu robotul Zeus, AESOP 3000, Socrates si da Vinci generatiile Si si Xi iar, in 2017 a fost invitat in calitate de expert pentru evaluarea noului model da Vinci X.

In Romania, cooperarea cu facultatea din Cluj a fost complexa: “Studentii care studiau patologia si tratamentul chirurgical s-au familiarizat cu elemente de chirurgie robotica virtuala si cu planificarea preoperatorie virtual tridimensionala“, scria British Medical Journal in 2003.

Colaborarea cu facultatea de medicina din Cluj a constat in prezentarea tehnicilor laparoscopice robotizate, de telementoring, teleteachning dar si transmisiuni live de operatii pentru conferinte si seminare de chirurgie, punctul culminant al programului fiind, operatia la distanta asistata de robot din 2003, de la Robotic Surgery Clinic din Munchen, catre Spitalul Universitar din Cluj-Napoca (1500 km).

Centrul din Munchen a tratat pacienti din intreaga tara si din strainatate si datorita expertizei medicale a devenit partener al companiilor germane de asigurari, precum si al celebrului canal de televiziune german ARD (emisiuni medicale) . ARD a participat live la operatiile bariatrice asistate de robot.

Departamentul de Sanatate din Emiratele Arabe Unite a ales centrul profesorului Senner pentru tratamentul obezitatii din Emirate si i-au fost incredintate cazuri grave aparute in urma interventiilor chirurgicale bariatrice, de exemplu, la Spitalul J. Hopkins Abu Dhabi, operand in mod regulat cazuri complicate pentru tratamentul chirurgical al obezitatii complexe (> 200-240 kg).

In Cairo, au fost operati, pacienti cu obezitate si complicatii dupa interventii chirurgicale ale obezitatii, confirma si prof. S. Zakaria, de la Cairo University, presedinte al Al Safwa Hospital.

Prof. Viktor Kashenko (Universitatea de Medicina din St. Petersburg) l-a invitat pe profesorul Senner la “International School of Gastric Surgery” iar prof. A. Obrezan si A. Protenko de la IMC St. Petersburg au lucrat in mod regulat cu profesorul Senner si au efectuat impreuna operatii asistate de robot.

Din 2009, profesorul Senner opereaza si in Elvetia, in paralel cu Munchen, unde realizeaza in mod curent operatii bariatrice asistate de robot, folosind tehnica da Vinci cu 4 brate pentru gastrectomia sleeve si tehnicile de by-pass, avand contracte cu cele mai mari companii de asigurari de aici.

Activitatea sa din ultimii ani s-a concentrat pe introducerea in domeniul bariatric a tehnicii da Vinci Stapling cu feedback, profesorul Senner testand noua tehnica in diverse centre de chirurgie experimentala din Europa.

Rezultatele acestor teste au fost uimitoare, peste 80% din totalul interventiilor bariatrice de la spitalul din Cantonul Zurich, fiind interventii fara complicatii, ceea ce i-a adus profesorului recunoasterea deplina a activitatii in domeniul chirurgiei robotice.

Recunoasterea meritelor, din partea tarii de origine, a venit in noiembrie 2017, vizionarului profesor fiindu-i decernata Diploma de Excelenta pentru contributia sa la dezvoltarea chirurgiei endoscopice si pentru intreaga sa activitate.

Sursa

Medalie de aur la Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Astrofizică pentru un elev al Colegiului Naţional ”Mircea cel Bătrân” din Constanţa

Un elev de clasa a XI-a de la Colegiului Naţional ”Mircea cel Bătrân” din Constanţa a obţinut medalia de aur la Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Astrofizică. Robert Păşcălău a fost singurul reprezentant din lotul României care a obţinut această medalie. Colegiul Naţional ”Mircea cel Bătrân” a mai fost reprezentat la această competiţie şi de George Prodan, absolvent al unităţii de învăţământ, care a luat medaliat de argint.

Robert Păşcălău a declarat miercuri, în cadrul unei conferinţe de presă, că şi-ar fi dorit ca subiectele la Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Astrofizică să fie mai dificile, aşa putându-se face departajarea între concurenţi.

“Olimpiada a fost destul de solicitantă. Probele au fost nici mai grele, dar nici mai uşoare decât în anii precedenţi, chiar mi-aş fi dorit subiecte mai dificile pentru că ele pot face şi în general fac diferenţa între premiile obţinute de concurenţi”, a povestit elevul.

El a afirmat că la olimpiada internaţională au fost trei tipuri de probe.

La proba teoretică avem de rezolvat mai multe probleme din mai multe domenii ale astronomiei şi astrofizicii. La proba observaţională avem de studiat şi de observat anumite obiecte de pe cer. Iar proba de analiză de date constă în analiza unor date grafice, a unor tabele şi interpretarea anumitor rezultate”, a explicat elevul constănţean.

El a spus că a existat şi o probă pe echipe, în care nu era voie să se afle concurenţi din aceaşi ţară şi că echipa din care a făcut parte a obţinut premiul special, fiind considerată cea mai bună de către juriu.

Robert Păşcălău a povestit că pentru astronomie şi astrofizică s-a pregătit singur, aceste discipline nu se studiază la Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân, iar pentru fizică a fost ajutat de profesoara Adina Dogărescu.

“A fost multă muncă individuală pe partea de astronomie şi astrofizică, dar şi multe cunoştinţe de matematică şi fizică. Pe partea de fizică am fost ajutat de doamna profesoară Adina Dogărescu, iar pe partea de astronomie şi astrofizică am lucrat mai mult individual pregătindu-mă pe lângă subiectele date la olimpiadele anterioare şi de probleme diverse din diferite cursuri de la universităţi de acest profil”, a precizat elevul.

Robert Păşcălău spune că după absolvirea liceului şi-ar dori să studieze în SUA, în domenii ca fizică sau astrofizică, dar că încă nu a luat o decizie finală în această privinţă.

Profesoara de fizică Adina Dogărescu a declarat în cadrul conferinţei de presă, că orice profesor şi-ar dori să aibă un elev precum Robert Păşcălău.

“Robert are o capacitate fantastică de asimilare, de analiză. Este un copil excepţional de bun, de cuminte. Cred că orice profesor şi-ar dori astfel de elevi. Peste câţiva ani l-aş vedea într-un centru de cercetare. Unde anume, va fi alegerea lui”, a afirmat profesoara de fizică.

Robert Păşcălău a obţinut în acest an premiul întâi la Olimpiada Naţională de Astronomie şi Astrofizică, iar anul trecut medialia de argint la Olimpiada internaţională de Astronomie şi Astrofizică. De asemenea, în 2016 a câştigat medalia de aur la Olimpiada Internaţională de Astronomie.

În lotul naţional pentru această competiţie s-a aflat şi un absolvent al Colegiului Naţional Mircea cel Bătrân, este vorba de George Prodan, care a obţinut medalia de argint. Lotul României a obţinut la ediţia din acest an a Olimpiadei Internaţionale de Astronomie şi Astrofizică o medalie de aur, şase de argint, o medalie de bronz şi două menţiuni de onoare.

Directorul Colegiului Naţional Mircea cel Bătrân, Vasile Nicoară, a spus că în ultimii zece ani elevii unităţii de învăţământ au obţinut la olimpiade internaţionale peste 50 de medalii.

Dacă ne referim doar la olimpiadele internaţionale în ultimii 10 ani cred că avem peste 50 de medalii, numai anul trecut am avut opt medalii internaţionale, acum doi ani 13 medaliaţi internaţionali. Dacă luăm în considerare şi concursuri internaţionale puternice, unele la fel importante şi de dificile ca şi olimpiadele internaţionale suta ar fi mulţumitoare pentru a le aprecia aşa direct”, a precizat directorul Vasile Nicoară.

Sursa

Simona Halep a primit titlul de ambasador al Universităţii Ovidius din Constanţa

Simona Halep a primit luni, titlul de ambasador onorific al Universităţii Ovidius din Constanţa, distincţia fiindu-i acordată pentru “promovarea imaginii academice şi excelenţă în activitatea sportivă”. Jucătoarea de tenis a spus că a primit multe distincţii de-a lungul carierei, însă această este una specială şi le-a transmis tinerilor care au un vis să aibă încredere în el, să muncească şi să nu cedeze niciodată.

Universitatea Ovidius a decis decernarea titlului de ambasador al universităţii pentru Simona Halep, jucătoarea de tenis fiind prima personalitate care primeşte această distincţie, ceremonia având loc luni, în Sala Senatului din campului unităţii de învăţământ.

Rectorul Universităţii, Sorin Rugină, a spus cu acest prilej, că acest titlul a fost iniţiat în urmă cu patru ani, dar a durat până a fost acordat deoarece a fost nevoie de armonizare cu agenda sportivei.

“Nu în fiecare zi putem avea o valoare de nivel mondial oaspetele nostru şi nu numai oaspetele nostru pentru că este prima care va beneficia de titlul de ambasador al Universităţii Ovidius, ambasador, o să vedeţi, peste tot. Acest titlul a fost iniţiat în 2014 la propunerea doamnei decan a Facultăţii de Educaţiei Fizică şi s-a materializat în 2016 prin hotărârea de Senat. Din nefericire e o hotărâre de Senat pe care am temporizat-o până ne-am armonizat agenda. Şi iată că într-un final lucrul se realizează”, a afimat rectorul.

El a mai spus că Simona Halep uimeşte lumea tenisului cu victorii câştigate cu o determinare uluitoare, date de un psihinc puternic şi credinţa că orice este posibil dacă joci cu inima.

Simona a devenit şi este cea mai bună jucătoare de tenis a momentului deoarece a arătat tuturor că este pregătită, nu doar să muncească cum ne-am obişnuit a se motiva, dar să şi înveţe din propriile greşeli, consolidând-şi astfel o mentalitate de campion. Deşi dezavantajată de multe ori de statură, aş zice nu faţă de noi, ci faţă de competitoare, în faţa adversarelor mult mai puternice Simona uimeşte lumea tenisului cu victorii câştigate cu o determinare uluitoare dată de un psihic puternic şi credinţa că orice este posibil dacă joci cu inima”, a declarat rectorul Sorin Rugină.

Apoi, preşedintele Senatului Universităţii, Ion Botescu, i-a oferit Simonei Halep titlul de ambasador al universităţii. “Se acordă titlul onorific de ambasador al Universităţii Ovidius din Constanţa domnişoarei Simona Halep pentru promovarea imaginii academice şi excelenţă în activitatea sportivă”, se arată în diploma acordată sportivei.

Apoi Simona Halep a spus celor prezenţi că a primit multe distincţii de-a lungul carierei, dar aceasta este specială.

“Este o onoare foarte mare pentru mine să fiu prezentă  astăzi aici şi să primesc această distincţie, este deosebită, specială. Bineînţeles am primit foarte multe premii şi am câştigat în tenis, dar această distincţie este specială, diferită şi vreau să mulţumesc facultăţii pentru acest moment deosebit. Sunt onorată să fi făcut parte din această universitate, aici am crescut, a fost un drum lung, greu, dar plin de emoţii, emoţii frumoase şi nu regret tot ceea ce a fost pe parcursul acestui drum chiar dacă au fost momente grele”, a spus Simona Halep.

Ea a ţinut să mulţumească şi oraşului, afirmând că îşi doreşte ca la finalul carierei să se întoarcă aici şi să facă ceva pentru Constanţa.

“Vreau să mulţumesc oraşului bineînţeles, este oraşul meu de suflet, oraşul meu natal, unde mă întorc de fiecare dată cu mare drag. Aici am crescut, aici pot să spun că a fost cea mai importantă cărămidă în performanţa mea, în succesul meu şi bineînţeles mă gândesc cu adevărat să mă reîntorc. Nu ştiu în ce domeniu sau când va fi, dacă va fi, dar cu siguranţă o să fac ceva pentru acest oraş şi o să mă implic în multe evenimente”, a precizat sportiva.

Ea a spus studenţilor, profesorilor şi invitaţilor prezenţi la ceremonie că simte susţinerea loc atunci când se află pe teren şi a transmis tinerilor care au un vis să aibă încredere în el, să muncească şi să nu cedeze niciodată.

“Vreau să vă mulţumesc dumneavoastră pentru toată susţinerea, pentru că o simt chiar dacă sunt la mii de kilometri depărtare şi atunci când am momente grele pe teren susţinerea dumneavoastră este importantă şi mă ajută să nu cedez chiar dacă uneori mai am şi nervi pe teren, este normal. Este un drum plin de greutăţi, dar plin de emoţii frumoase şi spun, nu este un sfat, dar pot să spun aşa: toţi studenţii, toţi tinerii care au un vis să aibă încredere în el, să muncească şi să nu cedeze niciodată pentru că orice este posibil în viaţa asta”, a mai afirmat Simona, care a precizat că este extrem de emoţionată.

La final, ea a declarat jurnaliştilor că se află în vacanţă şi îşi încarcă bateriile pentru noul sezon. “Am perioadă de vacanţă în continuare, odihnă şi încerc să-mi reîncarc bateriile pentru anul care vine”, a spus Simona Halep. Ea a spus că în acest an se va afla de Crăciun în ţară, alături de familie.

Întrebată de dacă un regret în acest an, sportiva a răspuns: “Nu aş putea să am niciun regret pentru anul acesta pentru că a fost un an deosebit din toate punctele de vedere”.

Simona Halep a făcut apoi zeci de fotografii cu studenţii, profesorii şi fanii care i-au solicitat acest lucru.

Sursa

Un român care studiază în Manchester a creat prima platformă online de terapie de recuperare în limba română pentru copiii dislexici

Bogdan Ionescu, acum student la Universitatea din Manchester, a creat prima platformă online de terapie de recuperare pentru copiii cu TSI (dislexici), în limba română, dublu premiată la Gala Societăţii Civile. Jocurile concepute de el îi ajută nu doar pe copiii cu astfel de probleme, ci şi pe cei care lucrează cu aceştia.

Un astfel de joc este “Ghidul ţestoasei”, un limbaj pe care Bogdan l-a gândit special pentru micuţii ale căror probleme nu sunt cu adevărat luate în serios, pentru integrarea în terapii care să ducă la creşterea performanţelor acestor copii, pe care, de altfel, îi sprijină şi mama sa, Cristiana Ionescu, fundraiser şi friendraiser, care a făcut un job din a-i ajuta pe copiii defavorizaţi.

Adevărul: Ce este Ghidul Ţestoasei şi pentru cine l-ai creat?

Bogdan Ionescu: Este un joc în care o ţestoasă desenează. Ghidul este jucătorul care îi da comenzi. Jocul este inspirat după limbajul de programare LOGO. Scopul jocului este de a învăţa copiii concepte fundamentale de programare în limba română. Acesta este primul limbaj de programare pentru copii în limba română şi a fost creat în totalitate de mine, împreună cu jocul în sine.

Vorbeşte-ne despre Lexy – prima platformă online de terapie de recuperare pentru copiii cu TSI, în limba română!

Lexy pentru copiii dislexici este un joc amuzant în care trebuie să prindă litere din aer şi să le pună în ordinea corectă pentru a forma un cuvânt anume. În schimb, pentru terapeuţi este o unealtă care s-a dovedit extrem de folositoare în antrenarea copiilor în recunoaşterea literelor. Lexy a fost scrisă de mine pe parcursul a câtorva luni de la zero. Plănuim să o facem disponibilă şi altor terapeuţi, profesori sau părinţi.

Cum şi de ce ai ajuns să le oferi acest sprijin copiilor dislexici?

Dislexia în România nu este luată în serios ca în străinătate. Oscilează de la a fi considerată o boală psihică la lene. Singura metodă prin care putem demonstra părinţilor şi oficialilor de la ministerul învăţământului că dislexia este o deficienţă de învăţare care trebuie luată în considerare în curicumul şcolar este de a arăta obiectiv creşterea performanţelor copiilor dislexici prin terapia noastră.

Eşti student la Universitatea din Manchester, Mechatronics. Lumea te cunoaşte însă de când erai un copil, drept cel mai tânăr profesor de origami. Există vreo legătură între cele două pasiuni ale tale?

Întotdeauna mi-a plăcut să ştiu cum funcţionează lucrurile din jurul meu şi cum le pot modela pe placul meu. Inginerii, din punctul meu de vedere, sunt cea mai puternică resursă a lumii moderne şi doresc să fac parte din acest grup. În acelaşi timp de mic mi-a plăcut să ajut oamenii din jurul meu, fie vorba de origami sau altfel. Ceea ce învăţ la facultate m-a ajutat să creez Lexy şi Ghidul Testoasei şi îmi dă inspiraţia şi cunoştinţele pentru a crea lucruri noi cu care să pot ajuta lumea din jurul meu.

Ce te vezi făcând peste 10 ani?

În 10 ani aş face ce fac şi acum, aş învăţa, aş crea şi aş ajuta unde pot. Ceea ce consider eu că este mai interesant este ce se va întâmpla în aceşti 10 ani. În cadrul activităţii mele sociale, plănuiesc să creez mai multe platforme pentru ajutarea României. Cât despre cariera mea industrială, sunt cel puţin 5 proiecte în care aş vrea să particip, dar majoritatea vor fi legate de vehicule electrice de performanţă

Profil:   S-a născut în Bucureşti, pe 26 februarie 1998. Studii: Transylvania College în Cluj-Napoca, Facultate: University of Manchester, domeniul inginerie electrică şi electronică.  Locuieşte trei sferturi din an în Manchester, iar când vine în România, o explorează cât mai mult.

Sursa