Băutura magică a dacilor, redescoperită de cercetătorii suedezi

O băutură alcoolică realizată dintr-un amestec de miere fermentată şi apă, pe baza unor reţete vechi, ar putea constitui un remediu în lupta privind rezistenţa la antibiotice, conform unui grup de oameni de ştiinţă suedezi.

Împreună cu responsabilii de la o fabrică de bere, cercetătorii suedezi au studiat îndelung albinele şi mierea produsă de acestea şi au lansat propria versiune de băutură mied, denumită „elixirul vânătorului de miere“, relatează Reuters.

Cercetătorul Tobias Olofsson de la Universitatea Lund a declarat că miedul are efecte pozitive asupra sănătăţii organismului: „Miedul este o băutură alcoolică făcută numai din miere şi apă şi era considerată băutura zeilor, iar cei care o consumau susţineau că devin nemuritori sau că au o stare de sănătate mai bună. Era consumată de vikingi şi de reprezentanţii altor culturi precum mayaşii, egiptenii şi era băută pentru că era considerată o băutură benefică“, a declarat Olofsson.

Pentru români, rezultatele acestei cercetări sunt cu atât mai interesante cu cât miedul este recunoscut drept „băutura dacilor“ şi leacul miraculos care îi ţinea sănătoşi şi puternici.

În secolul III i.Hr. dacii exportau miere şi mied. O spune asta şi naturalistul roman Aelianus. Băutura zeilor sau “melikraton”, cum îi zicea Homer, cucereşte Europa, pornind din inima Daciei.

Miedul se prepara pe la sfârşitul verii ori în primele zile ale toamnei, când, după obicei, erau “sacrificaţi’ stupii bătrâni. Împletiţi din nuiele, stupii nu rezistau mai mult de câţiva ani. Când începeau să se rupă, albinele erau roite în stupi noi, iar mierea era stoarsă. Fagurii rămaşi după stoarcere se puneau într-un vas mare de lemn, plin cu apa curată. Se acoperea cu un capac împletit din nuiele şi se lăsa la fermentat aproximativ o lună. Mierea şi polenul se dizolvau încet în apă, în vreme ce ceara învechită întreţinea fermentaţia. Băutura avea gust acrişor, pişca la limbă şi era uşor alcoolizată.

Priscus (diplomat roman) scria prin sec. V d.Hr: „De acolo am călătorit pe un drum neted, aşezat într-o câmpie a Banatului şi am trecut peste mai multe râuri navigabile, dintre cele mai mari, după Istru, era aşa numitul Drecon, apoi Tigas şi Tifisas. Pe acestea le-am trecut în bărcile de care se foloseau locuitorii de pe malurile râurilor, iar pe celelalte le-am trecut pe plute, pe care barbarii le poartă în căruţe, deoarece locurile sunt mlăştinoase. Prin sate ni se aducea de mâncare, şi anume în loc de grâu, mei, iar în loc de vin, mied, după cum îl numesc localnicii“.

Sursa

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti
1-echipamentgratuit-1030x215

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns