mirceaalbulescu

A murit Mircea Albulescu

Mircea Albulescu a încetat din viaţă, în această dimineaţă, la Spitalul Floreasca din Capitală. Îndrăgitul actor, în vârstă de 81 de ani, avea mai multe probleme cardiace, iar inima sa a cedat.

De altfel, în urmă cu doi ani, Mircea Albulescu a fost supus unei triple operaţii de bypass la inimă.

Într-o emisiune de televiziune marele actor mărturisea: “Aştept moartea, sunt tot mai aproape de ea, e cea mai grea aşteptare. Soţia mea a încetat din viaţă acum câţiva ani, dar de ceva vreme o simt tot mai des prin casă, mă ceartă adesea, că sunt dezordonat, că de ce pun aia colo sau dincolo. Poate că e tot mai prezentă pentru că mă apropii şi eu de lumea de dincolo, de lumea ei”, adăugând “e bine în viaţa asta, ca actor, să dispari când trebuie, cât eşti pe val”.

Mircea Albulescu a fost unul dintre cei mai mari actori români, profesor universitar (doctor în arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR).

 A jucat în sute de spectacole pe scenele Teatrului Municipal din Bucureşti, Teatrului de Comedie şi Teatrului Naţional din Bucureşti şi a interpretat peste 300 de roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care îl consideră cea mai prodigioasă dintre activităţile sale artistice şi care a constituit şi subiectul tezei sale de doctorat.

Mircea Albulescu a jucat şi în peste 70 de filme, multe din acestea în regia lui Sergiu Nicolaescu (“Dacii”, 1967, “Mihai Viteazul”, 1970, “Zile Fierbinţi”, 1975, “Revanşa”, 1978, “Pentru Patrie”, 1978, “Nea Marin Miliardar”, 1979, “Mihail, câine de circ”, 1979, “Capcana Mercenarilor”, 1980, “Wilhelm Cuceritorul”, 1982, “Viraj periculos”, 1983, “Ziua Z”, 1985, “Noi, cei din linia întâi”, 1986) şi aproape toate filmele lui Mircea Veroiu (“Somnul Insulei”, 1994, “Semnul şarpelui”, 1981, “Mania”, 1977, “Şapte zile”, 1973, “Scrisorile prietenului”, 1997, “Dincolo de pod”, 1976, “Artista, dolarii şi ardelenii”, 1980, “Craii de Curtea Veche”, 1995).

Aboneaza-te la Canale Tv Romanesti

A avut roluri importante în filme regizate de Francis Ford Coppola (“Youth Without Youth”, 2007), Radu Gabrea (“Prea mic pentru un război atât de mare”, 1970, “Dincolo de Nisipuri”, 1973, “Rosenemil”, 1993), Manole Marcus (“Actorul şi sălbaticii”, 1975), Mircea Daneliuc (“Cursa”, 1975, “Ediţie Specială”, 1980), Alexa Visarion (“Înghiţitorul de săbii”, 1981), Nicolae Mărgineanu (“Flăcări pe comori”, 1987, “Un om în Loden”, 1979), Nicolae Breban (“Printre colinele verzi”, 1971), Dinu Tănase (“La capătul liniei”, 1982), Mircea Drăgan (“Columna”, 1968, “Braţele Afroditei”, 1978), Mircea Moldovan (“Totul se plăteşte”, 1986), Andrei Blaier (“Momentul adevărului”, 1989).

De asemenea, acesta este autorul unor volume de versuri precum “Vizite”, “Pajura singurătăţi”, “Fluture în lesă de aur”, “Clanţe”, “Ultimele noduri”, şi proză “Bilete de favoare”, “Baraka” şi “Bazar sentimental”.

Este membru al Uniunii Ziariştilor şi doctor în arte. Timp de doi ani (30 decembrie 1992 – 04 aprilie 1994) a fost secretar de stat la Ministerul Culturii. A primit Ordinul Meritul Cultural şi Ordinul Serviciul Credincios în grad de Comandor.

În perioada 1985 – 2005, a fost profesor la Universitatea Naţională Artă Teatrală şi Cinematografică “I. L. Caragiale” din Bucureşti.

Din anul 2011 are o stea care îi poartă numele pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului din Capitală, alături de alte personalităţi ale vieţii artistice româneşti.

Când a împlinit 80 de ani, Mircea Albulescu a fost sărbătorit la UNATC, la Majestic, la Academia de Teatru, dar şi la Teatrul Radiofonic. Atunci a stat de vorbă cu fiecare om ce i-a ieşit în cale, cu o naturalețe desăvârșită, ca și cum vârsta pe care o purta pe umeri devenea din ce în ce mai ușor de purtat.

“Mi-ai luat teatrul, m-ai terminat. În ochii mei, moartea e cea mai progresistă parte a vieții. Mulțumește-te cu ceea ce ți-a dat Dumnezeu. Savurează fiecare lucru la timpul lui. Nu se poate fără credinţă nimic, nici măcar să bei un pahar cu apă, pentru că dacă nu-l bei, întorci paharul când el e la gură, îţi ajunge pe piept, de pe piept cine ştie unde şi zice lumea că ai făcut cine ştie ce. Nu se face nimic fără Dumnezeu. (…)

Despre necazuri este bine să nu vorbești. Nu pe toți ne iubește Dumnezeu atât de tare, încât să ne ia fulgerător de aici. Buna mea, mă întrebai cum mă simt la 80 de ani. Nu știu, că de azi dimineață am intrat în vârsta asta, dar când mă mai trezesc puțin o să-mi dau seama, că n-are cum să fie decât cum a fost și până acum, pentru că Dumnezeu are o înțelegere cu mine. I-am spus: «Doamne! ». Și Dumnezeu știi ce mi-a zis: «Da, mă!». Asta înseamnă că s-ar putea să am un noroc cu Dumnezeu. I-am spus: «Ia-mă pe nepusă masă». Eu nu știu cum e după 20, după 40, după 60 de ani. Ori nu suntem, ori suntem mereu. (…)

Singura şansă a filmului, a teatrului românesc este ca aceia care vin după noi, în mod obligatoriu, şi îţi spun că se ţin de cuvânt, să fie mai buni ca noi! Da, am spus că aştept să fiu negat de cei tineri, dar am să-ţi spun ceva ce am învăţat. Neagă tot ce vrei, cât vrei, cu o singură condiție, să pui ceva mai bun în loc!”, afirma Mircea Albulescu.

Sursa: mediafax.ro, evz.ro

1-echipamentgratuit-1030x215

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply