10 filme potrivite pentru întreaga familie

Astăzi vă propunem să vizionați filme alături de cei dragi, pentru efuziunea de buna dispoziție pe care o poate da această activitate în familie. Nu orice fel de producții, ci filme pentru întreaga familie, de care pot fi fascinate toate generațiile din casa dumneavoastră.

E.T. Extraterestrul (1982)

Regizat de Steven Spielberg, E.T. the Extra-Terrestrial a fost ales cel mai bun film pentru întreaga familie, conform unui sondaj realizat de Radio Times.
Filmul a impresionat multe generaţii şi spune povestea unui băieţel de 10 ani care se împrieteneşte cu un extraterestru ajuns pe Terra. E.T., cu Henry Thomas şi Drew Barrymore în distribuţie, a înregistrat un succes imens şi în box office-ul american. A stat în funtea clasamentului încasărilor timp de şase săptămâni.
E.T impresionează prin povestea sa emoţionantă despre prietenie, prin ideile sale inventive şi prin efectele vizuale deosebite. Secvenţa zborului cu bicicleta a lui Elliott şi E.T. prin pădurea luminată de luna plină este una dintre cele mai magice secvenţe din istoria cinematografiei, o pledoarie pentru vis şi pentru descătuşarea imaginaţiei.
Recunoscându-i-se valoarea, E.T. The Extra-Terrestrial a fost selectat de Biblioteca Congresului American în anul 1994 pentru păstrarea în Registrul Naţional de Film, fiind considerat „semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic”.

Vrăjitorul din Oz/Wizard of Oz (1939)

Regizat de Victor Fleming, cu Judy Garland în rolul lui Dorothy, este unul dintre cele mai iubite filme ale tuturor timpurilor, îndrăgit de toate generațiile.
Adaptat după romanul pentru copii scris la începutul secolului XX de L. Frank Baum, acest clasic fără vârstă este una dintre cele mai celebre și iubite feerii cinematografice, un musical admirabil, care a propulsat-o pe Judy Garland de la poziția de actor-copil talentat la statutul de vedetă nemuritoare și emblematică a marelui ecran. Nu foarte profitabil la lansare, poate tocmai datorită costurilor de producție extrem de ridicate, „Vrăjitorul din Oz” a ajuns să fie adorat generații la rând.
Împreună cu cățelușul său Toto, Dorothy Gale, interpretată de Garland, este luată pe sus de o tornadă dintr-un Kansas filmat în sepia și purtată până în încântătoarea Țară a lui Oz, zugrăvită în Technicolor, unde strivește o vrăjitoare sub propria casă, primește cadou de la Glinda cea Bună (Billie Burke) magicii papuci roșii și pornește pe Drumul de Cărămizi Galbene înspre Orașul de Smarald.

În final găsește calea înapoi spre ferma de la care își dorise să fugă. La tema „nicăieri nu-i ca acasă”, pretext pentru scenarist de a menține toate personajele antrenate într-o perpetuă căutare, reacționează tineri și vârstnici deopotrivă, indiferent de cultură sau epocă.

Mary Poppins  (1964)

Regizat de Robert Stevenson în 1964, cu Julie Andrews și Dick Van Dyke, filmul „Mary Poppins” este o fantezie muzicală deosebit de frumoasă, a cărei valoare nu s-a erodat deloc în ciuda trecerii timpului.
Supercalifragilistic. Acesta este probabil cel mai faimos cuvânt din istoria filmului care nu este de găsit în niciun dicționar al vreunei limbi din lume. El aparține lui Mary Poppins, cea mai simpatică guvernantă care a existat vreodată.
Filmul a fost nominalizat la 13 premii Oscar, câştigând doar cinci (printre care premiul pentru Cea mai bună actriţă în rol principal pentru Julia Andrews şi premiul pentru cea mai bună melodie originală pentru melodiosul cântec “Chim Chim Cher-ee”).
Recunoscându-i valoarea, Biblioteca Congresului American a selectat acest film în anul 2013 pentru păstrarea în Registrul Naţional de Film al SUA, considerându-l „semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic”.

Annie (1982)

Muzicalul clasic de pe Broadway, care a obținut șapte premii Tony, a devenit ulterior un film extrem de îndrăgit în anii 1980 – Annie, la fel de emoționant și astăzi. Este o poveste la care vibrează toate generațiile. Fetița Annie, orfană, consideră că dacă își va găsi părinții, va fi fericită pentru că va avea o familie. La polul opus îl avem pe Will Stacks, care nu consideră că-i trebuie o familie – el se simte împlinit prin slujba sa și banii pe care-i câștigă.

 Deci, acești doi eroi merg pe căi diferite crezând că vor obține același lucru: fericirea.
Annie este un copil orfan care trăiește într-o casă de copii condusă de bătrâna și avara Miss Hannigan. Annie dorește să-și găsească familia și de mai multe ori a încercat să fugă. Un miliardar plictisit vrea să ofere un dar de Crăciun, o seara în casa lui, unui copil orfan. Trimisă de acesta, secretara o alege pe Annie. Sinceritatea și puterea de a iubi ale micuței îl cuceresc pe miliardar, care nu precupețește nimic în încercarea de a-i găsi pe părinții naturali ai lui Annie.

Deasupra tuturor/Up (2009)

Animația urmărește povestea extraordinară a lui Carl Fredricksen, un fost vânzător de baloane în vârstă de 78 de ani, care ajunge în sfârșit să își îndeplinească visul de-o viață și pleacă într-o aventură minunată, legând mii de baloane de casa lui și zburând astfel până în sălbăticia Americii de Sud. El descoperă însă prea târziu că în această aventură s-a furișat un Explorator Junior excesiv de optimist, în vârstă de 8 ani, pe nume Russell. Călătoria celor doi într-o lume pierdută, în care întâlnesc personaje bizare, exotice și surprinzătoare, este plină de aventuri hilare, emoție și o imaginație debordantă.
Filmul explorează iubirea pe care au trăit-o Carl și răposata lui soție, dar și prietenia care se înfiripă între Carl și Russell.

De fapt, Carl descoperă că adevărata aventură a vieții nu poate fi găsită în călătorii sau în cine știe ce mari realizări, ci în relațiile de zi cu zi pe care le avem cu prietenii și familia.

Viața mea de Dovlecel/Ma vie de Courgette (2016)

Viaţa mea de Dovlecel este o animație cu păpuși franco-elveţiană nominalizată la Oscar. Povestea lui Dovlecel, un băieţel orfan, a emoţionat milioane de oameni de la lansarea sa în selecţia festivalului de la Cannes. Academia Europeană de Film l-a premiat cu titlul de Cel mai bun film de animație.
Sinopsis: După dispariția mamei lui, Dovlecel se împrietenește cu Raymond, ofițerul de poliție care îl va însoți către noua lui viața la casa de copii. Eroului nostru îi va fi greu la început să își găsească locul în acest mediu nou și, adesea, ostil. Dar cu ajutorul lui Raymond și a noilor prieteni, Dovlecel va învăța să aibă încredere în ceilalți și chiar va realize ce înseamnă dragostea.

Paddington (2014)

Paddington este un film live action despre un urs peruvian, care arată ca un urs brun carpatin (de altfel, familia care îi dă adăpost se numeşte Brown). Asta ne face pe noi românii să ne simţim foarte apropiaţi de Paddington, acest ursuleţ atât de familiar prin aspect, punându-ne la egalitate cu cei care au crescut cu seria de cărţi pentru copii „Paddington Bear” şi cu serialele de televiziune britanice.
Mai mult, ursul de pluş e una dintre jucăriile nelipsite din mai toate căminele din toată lumea, de la Teddy Roosevelt încoace, aşa că pentru adulţii de pretudineni întâlnirea cu un „urs de pluş” vorbitor e nostalgică, iar pentru copii e cât se poate de amuzantă şi magică. Adulţii vor rememora cărţile copilăriei, de la Singur pe lume (de Hector Malot) la David Copperfield (Charles Dickens) ori Oliver Twist (de Charles Dickens) urmărind povestea acestui pui de urs orfan, iar copiii vor primi lecţii despre ceea ce înseamnă generozitatea şi bunătatea, plus politeţea britanică.
Cu un fir narativ destul de simplu şi predictibil, plus câteva păţanii domestice amuzante (cum altfel ar putea fi odată ce primeşti un urs în propriul apartament) şi câteva peripeţii urbane, filmul live-action Paddington lasă totul pe umerii şarmului irezistibil al acestui personaj central galant, nostim şi înduioşător, extrem de bine realizat de animatori, de iubit atât de către adulți cât și de copii.

Mimica lui Paddington e grozav de bine creată, de la satisfacţia cu care mănâncă magiun, de care ne face şi nouă poftă, până la cele mai umane reacţii redate pe chipul lui de urs.
Faptul de a întâlni un urs pe un peron şi a-l lua acasă, a face conversaţii cu el şi a-l pune la masă începe să aibă sens abia atunci când însuşi oraşul e stropit cu un pic de magie – magazinul de antichităţi şi biroul de informaţii al exploratorilor par tărâmuri fantastice.

Kubo şi lăuta magică/Kubo and the Two Strings (2016)
O aventură animată plasată într-o Japonie mitologică, imaginată de legendarul studio Laika. O animație cu un protagonist băiețel care își trezește puterile magice cântând la lăută.

Chiar dacă este adresat publicului tânăr, Kubo nu este un film naiv. Protagonistul este un băiețel, însă parcursul acțiunii îl va iniția într-un număr de subtilități care vor bucura și publicul adult. Animația vorbește discret dar remarcabil despre relația cu părinții, despre principii, despre bine și rău, și reușește să o facă fără a cădea în derizoriu și fără a fi didacticist.
Kubo este un băiețel în care nu doar orice copil, dar și orice adult se poate regăsi, inteligent, ambițios, sensibil, care – deși are parte de doza lui de magie – nu este și nu își propune să fie un supererou.

Pentru că animația nu este despre supereroi.
Finalul nu este nici el un happy-end clasic: nu e nicidecum acea reuniune de familie din finalul desenelor animate obișnuite, având niște învățăminte spuse la fel de uman și de sensibil ca și celelalte lecții de morală din timpul filmului.

Sunetul muzicii/The Sound of Music (1965)
La 30 de ani, Julie Andrews era pe afişul mega-hitului Sunetul muzicii, considerat al treilea cel mai de succes film din istorie, dacă se ia în considerare inflaţia. O nominalizare la Oscar şi un Glob de Aur câştigat pentru Cea mai bună actriţă de muzical sau comedie sunt succesele personale ale actriţei.

Un film muzical deosebit de plăcut care o are în centrul său pe Maria, o tânără călugăriţă pasionată de muzică, ce părăseşte în anul 1938 mănăstirea din Salzburg unde vieţuia ca novice pentru a deveni guvernanta celor şapte copii ai căpitanului Georg von Trapp. Intriga deosebită este acompaniată de peisaje austriece superbe şi muzică de cea mai bună calitate, iar interpretările lui Julie Andrews şi Christopher Plummer sunt excepţionale. Muzica devine şi o pledoarie pentru pace, fiind pusă în antiteză cu lipsa de pasiune muzicală a militariştilor nazişti.

Toy Story (1995)
Primul lungmetraj Pixar, Toy Story era şi primul lungmetraj animat realizat în întregime pe calculator, iar succesul său avea să devină un punct de cotitură în modul cum cinema-ul va aborda animaţia în următoarele decenii, scrie Cinemagia despre filmul realizat în 1995.

Mai mult decât un salt tehnologic, filmul a primit nenumărate laude pentru povestea ataşantă (a fost prima animaţie nominalizată vreodată la Oscarul pentru Cel mai bun scenariu) şi modul cum celebrează devotamentul şi prietenia.
Toy Story este un film despre viața secretă a jucăriilor care prind viață atunci când nu sunt văzute de oameni.
Woody este o păpușă-cowboy cu sfori, care a petrecut cinci ani pe noptiera de la capul patului unui băiețel pe nume Andy, câștigând astfel statutul de jucărie preferată și devenind liderul incontestabil al celorlalte jucării. Din nefericire, autoritatea îi este amenințată de Buzz Lightyear, cosmonautul, care din momentul în care intră în camera lui Andy încearcă să instaureze o nouă ordine.

În afară de faptul că nu-l poate înghiți pe cowboy, Buzz are pretenția că este real.
Cei doi se suportă cu greu, dar, într-o zi, când ajung la capătul răbdărilor, se iau la bătaie. În timpul confruntării, Buzz cade pe fereastră. Woody este acuzat de toate jucăriile ca l-a ucis și, vinovat, pornește degrabă în căutarea lui. Însă odată ieșiți din casă, cei doi vor trece prin tot felul de peripeții, căci drumul de întoarcere este mult mai greu. În ciuda diferențelor, cei doi își unesc forțele pentru a regăsi drumul spre camera lui Andy și a înfrunta toate piedicile, descoperind astfel și mirajul unei frumoase prietenii.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns